Mihăilești

oraș din județul Giurgiu, România
(Redirecționat de la Mihăilești, Giurgiu)
Pentru alte sensuri, vedeți Mihăilești (dezambiguizare).

Mihăilești este un oraș în județul Giurgiu, Muntenia, România, format din localitatea componentă Mihăilești (reședința), și din satele Drăgănescu, Novaci și Popești. Are o populație de 7.923 locuitori.

Mihăilești
—  oraș  —

Mihăilești se află în România
Mihăilești
Mihăilești
Mihăilești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°19′N 25°54′E ({{PAGENAME}}) / 44.317°N 25.900°E

Țară România
Județ Giurgiu

SIRUTA104136

ReședințăMihăilești[*]
ComponențăMihăilești[*], Drăgănescu, Novaci, Popești

Guvernare
 - primar al orașului Mihăilești[*]Adrian-Gabriel Gâjâilă[*][1] (PNL, )

Suprafață
 - Total68,43 km²
Altitudine90 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total7.760 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal085200

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Mihăilești
Poziția localității Mihăilești
Poziția localității Mihăilești

Așezare

modificare

Orașul se află în estul județului, la limita cu județul Ilfov, pe malul drept al râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Mihăilești. Este străbătut de șoseaua națională DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. La Mihăilești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ412A, care îl leagă spre nord-vest de Buturugeni, Grădinari, Ogrezeni și Bolintin-Vale, și spre sud-est de Adunații-Copăceni (unde se termină în DN5).[2]

Demografie

modificare



 

Componența etnică a orașului Mihăilești

     Români (84,34%)

     Romi (2,18%)

     Alte etnii (0,32%)

     Necunoscută (13,16%)




 

Componența confesională a orașului Mihăilești

     Ortodocși (84,81%)

     Alte religii (1,34%)

     Necunoscută (13,85%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Mihăilești se ridică la 7.760 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 7.923 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,34%), cu o minoritate de romi (2,18%), iar pentru 13,16% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,81%), iar pentru 13,85% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Mihăilești - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

modificare

Orașul Mihăilești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Adrian-Gabriel Gâjâilă[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal9         
Partidul Social Democrat6         

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mihăilești avea statut de comună rurală ce făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Mihăileștii de Jos, Mihăileștii de Sus, Tufele, Băneasa și Costieni cu 1892 de locuitori. În comună existau trei biserici și o școală mixtă cu 61 de elevi (dintre care 11 fete).[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Novaci și Popești, formate fiecare doar din satul de reședință. Comuna Novaci avea 683 de locuitori, o biserică și o școală cu 40 de elevi (dintre care 10 fete).[8] Comuna Popești avea 796 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 26 de elevi.[9]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeșul a aceluiași județ. Comuna Mihăilești avea 2424 de locuitori în satele Costieni, Mihăileștii de Sus și Mihăileștii de Jos.[10] Comuna Novaci avea 1286 de locuitori,[11] iar comuna Popești — 1118.[12] În 1931, comuna Popești s-a desființat, satul Popești trecând la comuna Novaci, iar comuna Mihăilești era alcătuită din satele Mihăilești și Tufa-Costieni.[13]

În 1950, comuna Mihăilești a devenit reședința raionului Mihăilești din regiunea București, din care făcea parte și comuna Novaci. În 1952 raionul a fost desființat, comunele fiind arondate raionului Drăgănești-Vlașca din aceeași regiune. În 1968, ele au trecut la județul Ilfov. Tot atunci, a fost desființată comuna Novaci, satele ei trecând la comuna Mihăilești. A fost desființat și satul Tufa-Costieni, comasat cu Mihăilești.[14][15] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.[16] Comuna Mihăilești a primit statut de oraș în 1989.[17]

Monumente istorice

modificare
 
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Novaci, monument istoric

În orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688–1689) din Popești.

În rest, alte opt obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice — situl de la „biserica Tufa-Costieni”, unde s-au găsit urmele unor așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III-lea–I î.e.n.); necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele trei din Novaci; conacul Călinescu (începutul secolului al XX-lea) din Mihăilești; școala veche (1900), astăzi grădiniță, din nordul satului Popești.

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihăilești
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Google Maps – Mihăilești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Mihăilești, com. rur., jud. Vlașca” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 333. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Novaci, com. rur., jud. Vlașca” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 512. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan. „Popești, com. rur., jud. Vlașca”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 49. 
  10. ^ „Comuna Mihăilești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ „Comuna Novaci în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Popești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 473. . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Legea nr. 2/1989”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .