Mihail Obogeanu

(Redirecționat de la Mihai Obogeanu)
Mihai Obogeanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XX-lea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 1 Infanterie
MonarhFerdinand I
general
MonarhFerdinand I
Activitate
GradulSublocotenent (1886)
Locotenent (1891)
Căpitan (1897)
Maior (1907)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)[1]:p. 438
A comandat1916 - comandant al Divizia 1 Infanterie)
1919
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)

Mihail Obogeanu (n.  – d. secolul al XX-lea) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]

Cariera militară

modificare

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Obogeanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Diviziei 1 infanterie.[3][4][5]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 41 Infanterie

În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Divizia 1 Infanterie în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[6], [7],[8]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 1 Infanterie în operațiile militare postbelice.

Pentru bravura și bravura și priceperea cu care a condus trupele diviziei în luptele cu maghiarii de Szolnok, Feghijverkek și Renderes în iulie 1919. Inamicul atacând cu forțe mult superioare aripa dreaptă a trupelor noastre, în ziua de 25 iulie a intervenit personal în luptă cu rezervele disponibile și trecând prin tirul de baraj al artileriei inamice a restabilit situația, respingând pe inamic cu pierderi.
Înalt Decret no. 2812 din 17 septembrie 1920[9]:p. 155

Decorații

modificare
  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Constantin Kiritescu (Lt.-Colonel), Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  3. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  6. ^ Lt. col. Constantin Kirițescu, ,,Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  7. ^ Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930, p. 333
  8. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  9. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930

Bibliografie

modificare
  • Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
  • Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994

Vezi și

modificare