Mihail Grecu

Mihail Grecu
Mihai Grecu în anii 1970
Date personale
Născut	22 noiembrie 1916 Faraoani, Imperiul Rus
Decedat	9 aprilie 1998 (81 de ani) Chișinău, Republica Moldova
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Republica Moldova
Ocupație	pictor artist vizual[*]​
Activitate
Studii	Universitatea de Stat din Moldova
Pregătire	Q124434066[*]​
Premii	Gosudarstvennîi komitet SSSR po televideniiu i radioveșceaniiu[*][[Gosudarstvennîi komitet SSSR po televideniiu i radioveșceaniiu (soviet media broadcast supervisor)|​]] Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Republicii

Mihail Grecu (n. 22 noiembrie 1916, Faraoani, Imperiul Rus – d. 9 aprilie 1998, Chișinău, Republica Moldova) a fost un pictor moldovean din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură (alături de Mihai Petric și Valentina Rusu-Ciobanu).

Mihail Grecu a fost considerat un inovator și o „personalitate complexă și extrem de dotată”, care „a revoluționat artele plastice din R. Moldova, dar și din spațiul ex-sovetic”, rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura lui Mihail Grecu prezintă interes și prin inovații tehnologice (colajul, coloranți fluorescenți, efecte „metalice”). Tablourile sale Ospitalitate, Recruții, Zi de toamnă, Cina în câmp, Moara veche și Fetele din Ceadâr-Lunga au intrat în colecția de aur a picturii moldovenești. Este autorul a unui număr mare de tablouri aflate în importante muzee ale fostei Uniuni Sovietice, printre care și Galeria Tretiakov.

A reușit să păstreze bazele artei românești în creația moldovenească. Avea un temperament solar, era captivat de armoniile între culori, logica fiecărui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații tehnologice, gen colaj, coloranți florescenți sau pe bază de acril, diferitele tipuri de pitum, pigmenți de „bronz” și „aluminiu”. Experimentele tehnice cu coloranți moderni i-au permis să descopere posibilitățile materialului, finalitatea relației formă-materie.

Format în spațiul cultural românesc, la Academia de Arte Frumoase din București, Mihail Grecu a rămas fidel tradiției românești în pictură. El a fost un model pentru mai multe generații de pictori, atelierul său fiind școală pentru mai mulți artiști basarabeni, precum Andrei Sârbu, Andrei Mudrea, Dumitru Peicev, Iurie Platon și alții.

Educație

În studioul său, anii 1970

A copilărit în satul Tașlâc din sudul Basarabiei, a studiat la școala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe Rostislav Ocușco, tot acolo expunându-și primele lucrări. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935 participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în 1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato; ulterior, între 1940-1941 și 1945-1946 continuă studiile la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău, în atelierul lui M. Gamburd (1940). Între anii 1947 și 1948 frecventează lecțiile de pictură la Școala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial este evacuat în Uralsk, Kazahstan (1941-1944), unde realizează prima sa lucrare, Maternitate (1944).

Activitate artistică

În atelier, anii 1970

În 1957 participă la primele expoziții unionale și internaționale. Creația sa a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice. Cea de-a doua reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975). Ultima din cele trei perioade reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj; concomitent se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează Femeie cu broboadă galbenă (1956), Portretul lui Gh. Dimitriu, Natură statică cu pești și Țăran cu pălărie (1957).

După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului „ca influențe formaliste, burgheze”, expunerea lor fiind interzisă în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele Fetele din Ceadâr-Lunga (1959-1960), Recruții (1965) și tripticul Istoria unei vieți fac parte din „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană, Grecu abandonează, în pictură, după 1975, coloritul decorativ și sonor, optând pentru noi tehnici și coloranți produși în industrie. Astfel, în numeroase lucrări din această perioadă maestrul utilizează lacurile și vopselele sintetice cu aplicarea colajului (Tragica Veneție, 1970; In memoriam, 1974; Geneză, Vulcan, 1977; Masă de piatră, 1976; Poarta strămoșilor, 1977; Luna la Butuceni, 1979; Toamna aurie, 1984 etc.).

A avut numeroase expoziții personale în RSFSR (1971, 1989, 1973, 1975, 1989), RSS Azerbaidjană (1965), RSS Ucraineană (1965, 1968, 1980), RSS Lituaniană (1971), RSS Letonă și RSS Estonă (1968), România (1992, 1999) și la Chișinău (1966, 1969, 1977, 1986, 1992, 1996, 2001).

Expoziții solo

Un tablou de Mihai Grecu pe un timbru moldovenesc

Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (RSS Azerbaidjană). În 1968 merge la Tallinn și Tartu (RSS Estonă), la Riga și Liepāja (RSS Letonă). În 1973 ajunge la Vilnius (RSS Lituaniană), iar în 1989 la Kiev (RSS Ucraineană). În 1992 se expune la Bacău, București (România) și Chișinău (Republica Moldova). În 1996 și 1997 mai vernisează câte o expoziție personală la Chișinău, iar în 2011 i se organizează o expoziție personală post-mortem, tot în capitala Moldovei.

Expoziții de grup

• 1957: Chișinău, RSS Moldovenească;
• 1957: Moscova, RSFSR;
• 1966: Riga, RSS Letonă;
• 1973: Celeabinsk, Kostroma, Smolensk (RSFSR);
• 1973: Cernăuți, Vinnîțea (RSS Ucraineană);
• 1983: Moscova, RSFSR;
• 1986: Chișinău, RSSM;
• 1986: Moscova, RSFSR.

Expoziții internaționale

În 1957 participă la o expoziție de grup la Beijing (Republica Populară Chineză). În 1961, în cadrul expoziției „Arta moldovenească”, lucrările sale ajung la Sofia (Bulgaria), apoi și la Praga (Cehoslovacia). În 1967 se expune într-o expoziție de grup la Tōkyō (Japonia), iar în 1968 participă la o expoziție la Montréal (Canada), după care la Zagreb (Croația). În 1993 se expune în cadrul expoziției „Arta națională” organizată la București (România).

Tabere de creație și simpozioane

În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (RSFSR). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu, la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg (RSFSR). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor „Cosmosul”, organizat la Moscova, iar în 1985 merge la plenariul internațional de pictură „Vilniusul pașnic” din Vilnius (RSS Lituaniană).

Premii, distincții și afilieri

Placă comemorativă pe peretele casei în care a locuit din 1974 până la moartea sa, în sectorul Rîșcani din Chișinău

Mihail Grecu a primit următoarele distincții:

• 1935: Premiul Mare al tineretului artistic din România;
• 1960: Ordinul „Insigna de Onoare”;
• 1966: Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) a URSS pentru merite deosebite în artă;
• 1970: Medalia de aur a EREN pentru tripticul Istoria unei vieți;
• 1972: Titlul onorific „Maestru Emerit în Arte, RSSM;
• 1978: Premiul de Stat al RSSM;
• 1987: Titlul de Artist al poporului al RSSM;
• 1990: Premiul de Stat al URSS;
• 1991: Marele premiu al Ministerului Culturii din România pentru tabloul Omagiu strămoșilor, în cadrul primei ediții a „Saloanelor Moldovei” (Chișinău - Bacău, Republica Moldova - România);
• 1992: Membru de onoare al AȘM;
• 1992: Ordinul Republicii.

Din 1945 a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM.

Note critice

„Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre.”

—Sofia Bobernaga, critic de artă

„Un merit deosebit al lui M. Grecu rezidă în faptul că el a fost primul pictor din Moldova care s-a inspirat din tradițiile artei populare și a apărat, consecvent și cu fermitate, valoarea estetică a diferitelor forme ale ei, inclusiv a așa-zisului «primitiv» - arta naivă a pictorilor neprofesionaliști din popor.”

—Ludmila Toma, critic de artă

„Mihail Grecu a fost preocupat de mai multe zone estetice. Artistul a fost o personalitate puternică, care a influențat mediul artistic basarabean, și nu doar pe cei care au fost în preajma lui, ci și pe cei care au fost în opoziție cu tendințele sale estetice, pe care și-a îngăduit să le abordeze. A fost un artist nonconformist, care nu ascultat de niciun fel de ideologii, care a trăit liber și această libertate ne-a adus o operă de mare valoare, cu care ar trebui să ne mândrim și pe care ar fi bine s-o valorificăm și în afara R. Moldova.”

—Tudor Zbârnea, directorul Muzeului Național de Artă al Moldovei

Lectură suplimentară

Publicații

• Pictorul Mihail Grecu la 50 de ani, ziarul „Cultura Moldovei”, Chișinău, 1966
• Ludmila Toma, Врата в душу художника, ziarul „Vecernii Kișiniov”, Chișinău, 1992
• L. Toma, O cunună de aur pe ruinele realismului socialist, ziarul „Literatura și Arta”, Chișinău, 1992
• L. Toma, Un pictor-poet: Mihail Grecu, Bacău, 1992
• Irina Nechit, Spărgătorul de oglinzi, Chișinău, 1992
• L. Toma, Через терний к звёздам, ziarul „Nezavisimaia Moldova”, Chișinău, 1995

Cărți

• M.G. Grecu, buclet, 1960
• E. Pranulis, Молдавские цветы, 1971
• L. Toma, Mihail Grecu, Moskova, 1971
• I. Luksin, Jivoale, Știința, 1972
• Ludmila Toma, Mihail Grecu, Editura ARC, Chișinău, 2004
• Ion Țurcanu, Istoria Românilor. Cu o privire mai largă asupra culturii române, Editura Istoros, Brăila, România, 2007
• Dmitri Cernogaev, Михаил Греку. Живопись. О зримом и скрытом, М. МКСХ, Moscova, Rusia, 2009

Legături externe

• Pagina personală Arhivat în 17 aprilie 2018, la Wayback Machine. în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din RM
• Pagina personală în cadrul proiectului art.md
• BasarabiaVirtual Art Gallery