Mihail Obogeanu
| Mihai Obogeanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | secolul al XX-lea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| comandant al Diviziei 1 Infanterie | |
| Monarh | Ferdinand I |
| general | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1886) Locotenent (1891) Căpitan (1897) Maior (1907) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916)[1]:p. 438 |
| A comandat | 1916 - comandant al Divizia 1 Infanterie) 1919 |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Modifică date / text  | |
Mihail Obogeanu (n. – d. secolul al XX-lea) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]
Cariera militară
modificareDupă absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Obogeanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Diviziei 1 infanterie.[3][4][5]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 41 Infanterie
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Divizia 1 Infanterie în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[6], [7],[8]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 1 Infanterie în operațiile militare postbelice.
- „Pentru bravura și bravura și priceperea cu care a condus trupele diviziei în luptele cu maghiarii de Szolnok, Feghijverkek și Renderes în iulie 1919. Inamicul atacând cu forțe mult superioare aripa dreaptă a trupelor noastre, în ziua de 25 iulie a intervenit personal în luptă cu rezervele disponibile și trecând prin tirul de baraj al artileriei inamice a restabilit situația, respingând pe inamic cu pierderi.”
- Înalt Decret no. 2812 din 17 septembrie 1920[9]:p. 155
Decorații
modificare
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [1]:p. 438
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 17 septembrie 1920[9]:p. 155
Note
modificare- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ Constantin Kiritescu (Lt.-Colonel), Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ Lt. col. Constantin Kirițescu, ,,Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- ^ Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930, p. 333
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
Bibliografie
modificare- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
