Mingir, Hîncești
Mingir | |||
— Sat-reședință — | |||
| |||
Satul pe harta Republicii Moldova | |||
Satul Mingir pe harta raionului Hâncești | |||
Coordonate: 46°39′56″N 28°19′34″E / 46.66556°N 28.32611°E46°39′56″N 28°19′34″E / 46.66556°N 28.32611°E | |||
---|---|---|---|
Țară | ![]() | ||
Raion | Hâncești | ||
Comună | Comuna Mingir, Hîncești | ||
Guvernare | |||
- Primar | Chitanu Ilie | ||
Suprafață | |||
- Total | 75.91 km² | ||
Altitudine | 52 m.d.m. | ||
Populație (2004) | |||
- Total | 5039 locuitori | ||
Fus orar | EET (+2) | ||
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
Cod poștal | MD-3436[1] | ||
Prefix telefonic | 269 | ||
Prezență online | |||
GeoNames ![]() | |||
Modifică date / text ![]() |
Mingir este un sat-reședință de comună din Raionul Hâncești, Republica Moldova. Conform recensământului din anul 2004 populația este de 5.039 locuitori. Distanța până în orașul Hâncești este de 45,1 km. Distanța până la orașul Chișinău este de 84,1 km. Satul are o suprafață de 3,2 km2, cu un perimetru de 10,2 km. Din componența comunei fac parte localitățile Semionovca și Mingir. Satul Mingir a fost menționat documentar în anul 1743 cu denumirea Gura Ocoalelor.
PopulațieModificare
La recensământul din anul 2004, populația localității constituia 5.039 de locuitori, dintre care 49,71% - bărbați și 50,29% - femei. Structura etnică a populații din comuna Mingir este următoarea: 98,68% - moldoveni/români, 0,74% - rromi, 0,08% - ucraineni, 0,02% - bulgari, 0,28% - alte etnii. În comuna Mingir au fost înregistrate 1483 de gospodării casnice în anul 2004.
Complexul Memorial MingirModificare
Inaugurarea Complexului Memorial Mingir din Mingir a avut loc la 11 mai 2014. Mingirul fiind o localitate de o deosebită însemnătate cultural-istorică. Complexul Mdemorial Mingir este situal în centrul localității pe locul Cimitirului Vechi. Acest complex memorial prezintă evenimentele politice, economice, sociale și culturale pe care le-au cunoscut mingirenii în ultimele trei secole, și are menirea de a proteja și restaura moștenirea istorică, naturală și culturală. La inaugurarea complexului au participat numeroase personalități: miniștri, deputați, preoți, istorici, oameni de știință din țară și de peste hotare.
Existența Cimitirului Vechi datează de la începutul secolului al XVIII-lea. El funcționând până în anul 1880, apoi fiind demolat în timpul celui de-al doilea război mondial. Teritoriul cimitirului a fost dezafectat și îngrijit ca un teren sfânt pentru locuitorii localității.
Iacob Lupanciuc este cea mai importantă personalitate care a contribuie la construirea acestui complex, el cheltuind aproape un milion de lei moldovenești (aproximativ 54.000 euro) pentru construirea acestui complex memorial. În ajutorul lui i-a venit Asociația "Pro Neamul" și Guvernul Republicii Moldova. Iacob Lupanciuc fiind inginer mecanic după specializare, însă, el are și o pasiune înnăscută pentru istoria satului natal. După ce a scris o monografie a satului Mingir, și-a pus drept scop să construiască un complex memorial în localitate, în amintirea mingirenilor căzuți în cele două războaie mondiale și a celor o mie de victime din localitate care au suferit în urma foametei organizate de Uniunea Sovietică, în anul 1947, în Basarabia. Basarabia fiind în acel moment ruptă din trupul Regatului Român, și anexată la Uniunea Sovietică.[2]
Vezi șiModificare
ReferințeModificare
Bibliografie recomandatăModificare
- Lupanciuc, Iacob, Comuna Mingir: File de istorie, Chișinău, Editura Universul, 2004, ISBN 9975-994-75-2