Aurel Vlaicu

Acest articol se referă la un inginer aerospațial român. Pentru alte sensuri, vedeți Aurel Vlaicu (dezambiguizare).

Aurel Vlaicu

Inventatorul român Aurel Vlaicu

Date personale

Născut

19 noiembrie 1882
Binținți, lângă Orăștie, Austro-Ungaria

Decedat

13 septembrie 1913 (30 de ani)
Bănești, lângă Câmpina, România

Înmormântat

Cimitirul Bellu
Cimitirul Central din Chișinău

Cauza decesului

moarte accidentală[*] (accident aviatic^[1])

Cetățenie

România

Religie

creștin ortodoxă

Ocupație

military flight engineer[*]
inventator
aviator

Limbi vorbite

limba română

Activitate

Domeniu

inginer și inventator

Alma Mater

Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta
Universitatea Tehnică din München

Organizații

Academia Română

Cunoscut pentru

pionier al aviației române și mondiale

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.

Biografie

Educație

A fost elev al liceului reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie (care din 1919 a fost redenumit „Liceul Aurel Vlaicu”) luându-și bacalaureatul în 1902 la actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Octavian Goga și Aurel Vlaicu

Și-a început studiile inginerești la Universitatea Tehnică din Budapesta, studii pe care le-a continuat la Technische Hochschule din München, obținând diploma de inginer în 1907. A lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim.

Planoare și avioane

În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat cinci premii (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit în perioada 23-30 iunie 1912, 40 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplătea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.^[2].”

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, Aurel Vlaicu s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare că din cauza unui atac de cord.^[3] Este înmormântat în cimitirul Bellu din București.

În anul următor, prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu III și cu ajutorul pilotului Petre Macavei efectuează câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. Avionul Vlaicu III a fost văzut ultima dată în anul 1940^[Unde?]^{[necesită citare]}.

Galerie imagini

Aurel Vlaicu tânăr
Notițe din studenție
Notițe din studenție
Notițe din studenție
Notițe din studenție
Notițe din studenție
Afiș miting aviatic 17 octombrie 1910
Avionul Vlaicu I în 1912 la Cotroceni
Aurel Vlaicu la bordul avionului Vlaicu II
Componente din avionul Vlaicu II recuperate de la locul accidentului
Placa commemorativă la casa memorială Aurel Vlaicu
Piatra funerară a lui Aurel Vlaicu
Planul cu cele trei vederi ale avionului Vlaicu II
Planul cu cele trei vederi ale avionului Vlaicu III

Aprecieri

Aeroportul Internațional București Băneasa îi poartă numele: Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu.
Localitatea natală a lui Aurel Vlaicu îi poartă numele: Aurel Vlaicu.
O localitate din județul Mureș îi poartă numele: Aurel Vlaicu.
O strada din orașul Cluj Napoca îi poartă numele.
Un liceu din Orăștie, unde a fost elev, îi poartă numele

Notafilie

Portretul lui Aurel Vlaicu pe o bancnotă cu valoarea nominală de 50 lei, emisă în anul 2005.

În anul 2000, Banca Națională a României a pus în circulație o bancnotă, pe suport de polimer, cu valoarea nominală de 500.000 de lei (ROL), cu referire la Aurel Vlaicu.
În anul 2005, Banca Națională a României, în urma denominării leului românesc, a pus în circulație o bancnotă, cu valoarea nominală de 50 de lei (RON), pe suport de polimer, având o grafică asemănătoare cu bancnota din 2000, însă cu dimensiuni mai mici.

Numismatică

50 bani „Aurel Vlaicu”, 2010

La 25 octombrie 2010, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de 50 bani „Aurel Vlaicu” din alamă, dedicată sărbătorii a 100 de ani de la primul zbor românesc efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție proprie. Aversul prezintă, de sus în jos, următoarele elemente: milesimul 2010, valoarea nominală 50 BANI, stema României și inscripția în arc de cerc ROMANIA; pe un fundal cu linii orizontale, este reluată, la dimensiuni mai mari, valoarea nominală a monedei 50. Reversul prezintă, în stânga, pe un fundal cu linii verticale, inscripția în arc de cerc AUREL VLAICU și anul 1910, când a avut loc primul zbor efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție proprie, iar în dreapta, portretul acestuia; în partea de jos, aeroplanul „Vlaicu I” și anii între care a trăit Aurel Vlaicu 1882 și 1913. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în circulație la cupura^[4] de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005. A fost emisă într-un milion de exemplare. Separat, a fost emisă și o monedă pentru colecționari, tot din metal comun (alamă), cu valoarea nominală de 50 de bani, de calitate proof, într-un tiraj de 5.000 de exemplare, elementele grafice fiind asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația obișnuită.^[5]^[6]^[7]^[8]