Munții Țibău

Munții Țibău
Altitudine	Vârful Țapul Mare (1661 m altitudine)
Localizare	România
Aparține de	Carpații Orientali
Modifică date / text

Munții Țibău sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Țapul Mare, care are 1661 m altitudine. Sub numele de Obcina Țapului unii autori îi încadrează ca aparținând sectorului estic al Munților Maramureșului.^[1]^[2]

Popular sunt cunoscuți sub denumirea de „Culmea^[3]^[4], Obcina^[1]^[2] sau Munții Țapului", după numele vârfului Țapul (Mare).

Harta zonei în care este situat Masivul Ţibău

Date geografice

Localizare

Sunt localizați între Munții Maramureșului (situați la vest) și Obcinele Bucovinei (Obcina Mestecăniș situată la est), fiind delimitați de formațiunile respective de către Râul Țibău, respectiv Cârlibaba. La sud sunt delimitați de către valea Bistriței Aurii^[5] de Munții Suhard

Spre nord se află granița cu Ucraina.^[5]

Fac parte din unitatea (controversată^[6]) a Munților Bistriței Aurii (alături de Munții Suhard și Obcina Mestecaniș).^[7]^[8]^[3]

Căi de acces

Sunt reprezentate – la sud de DN18 (porțiunea Cârlibaba- Pasul Prislop, pe valea Bistriței Aurii) și la est de DC86A (pe valea Cârlibabei). Ultimul, traversând Obcina Mestecănișului leagă valea Bistriței Aurii (respectiv Comuna Cârlibaba) de cea a Sucevei (Comuna Izvoarele Sucevei) prin Pasul Prislop. ^[9]

În rest accesul se poate realiza pe drumuri forestiere.^[10]

Date structurale

De la nord la sud, vârfurile care se înșiruie sunt: Piciorul Bârnovei (1430 m)^[11], Stânii (1454 m), Măgura (1559), Țapul Mare (1661), Iedu (1517), Fluturica (1345)^[5]

Vegetația

Predomină pădurea de conifere, iar fagul nu pătrunde decât izolat. Exceptând molidul, arealele de conifere mai includ pin, brad, tisă și zadă. Vegetația subalpină este defaforizată de altitudinile în general modeste.^[3]

Așezări umane

Administrativ vorbind, în cea mai mare parte Munții Țibău aparțin Comunei Cârlibaba. Umanizarea apare cu precădere în zona sudică^{[necesită citare]}, sub forma unor sate de vale dar și așezărilor risipite de plai. Bazinele superioare ale Țibăului și Cârlibabei sunt sălbatice, cu pădure masivă și lipsite de sate.^[3]

Economia

Activitatea economică principală este cea de exploatare a lemnului.Clima relativ aspră și solurile predominant forestiere permit numai culturi fără pretenții, pe suprafețe mult restrânse. Din punct de vedere agricol, arealul cel mai întins îl ocupă fânețele.^[3]

Geologie și Geomorfologie

Geologie

Culmea Țibăului se încadrează în unitatea structurală a zonei cristalino-mezozoice, care formează axul central al Carpaților Orientali.^[4] Sinclinalul Țibăului este zona de contact cu unitatea structurală a flișului transcarpatic, în a cărui terminație estică se constituie.^[12]

Geomorfologie

Relieful este masiv și greoi, relativ monoton. Culmile apar netede ori larg bombate și derivă din suprafețele de nivelare Cerbu și Mestecăniș. Peste suprafața de nivelare miocenă se înalță doar vârfurile cele mai înalte. Văile principale sunt adâncite semnificativ sub nivelul culmilor. Doar valea Bistriței este mai largă.^[3]

În culmea Țapului este citată o depresiune considerată de origine nivală, parțial colmatată.^[3] Martori de eroziune cu aspect ruiniform se întâlnesc pe creasta Țibăului.^{[necesită citare]}

Potențial turistic

Obiective turistice

Piatra Roșie – se află pe valea Țibăului, la ieșirea din cătunul Codreava.
Piatra Țibăului – arie protejată declarată ca monument al naturii
Valea superioară a Țibăului – cu numeroase turnuri și pereți de stâncă
Creasta Țibăului – cu zone de belvedere în special în zona Vârfului Măgura (1559 m) și stâncării – martori de eroziune calcaroși

Pajistea alpină este marcată de multiple urme ale lucrărilor de geniu din primul si cel de-al doilea razboi mondial, zona fiind anterior – mai ales în timpul Primei Conflagrații Mondiale teatru de luptă.^{[necesită citare]}

Particularități

Turismul este slab dezvoltat, atât din cauza posibilităților mai reduse de acces, cât și pe fondul gradului redus de cunoaștere al zonei, unde în perioada comunistă accesul era limitat. Perioadele de acces potrivite sunt vara și toamna.^{[necesită citare]}

Referințe

^ ^a ^b Geomorfologia României, Grigore Posea, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2002,
^ ^a ^b Geografia fizică a României – Date generale, Poziția geografică, Relief (Partea I), Grigore Posea, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2003
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Geografia Carpaților și Subcarpaților, Prof. univ. dr. Irina Ungureanu, Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza, Iași, 2004 (Munții Bistriței Aurii în 2.1.5.1. Munții axului cristalino-mezozoic-2.1.5. Unități spațiale -2.1. Regiunea Carpaților Orientali- 2. Regiunile geografice ale Carpaților )
^ ^a ^b Domeniul cristalino-mesosoic (Dacidele mediane) Arhivat în 26 august 2014, la Wayback Machine., Juravle, Doru; III.2.1 Orogenul Carpaților Orientali, Curs 8 - Geologia României, Facultatea de Geografie și Geologie, Departamentul de Geografie, Universitatea “Al. I. Cuza”, accesat 2014.08.23
^ ^a ^b ^c Obcinele Bucovinei Harta turistică, Vasile Băican, accesat 2014.08.23
^ N.Barbu, 1976; Valeria Velcea, A.Savu, 1982
^ Geografia fizică a Republicii Socialiste România, I. Sircu, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
^ Al. Roșu, 1973
^ Planșa 12, România – atlas rutier, Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0
^ Cîrlibaba - atracții turistice^{[nefuncțională]}, primariacirlibaba.ro, accesat 2014.08.23
^ Maramureș County, Tourist Map, accesat 2014.08.23
^ Arii naturale protejate din Bucovina, Bleahu, M., Done. A., Done. T., Terra Design, Gura Humorului, 2006

Lectură suplimentară

Un munte pentru dumneavoastră: Țibău, Ramona Vasilescu, Danuț Sops; Ed. Eubeea, 2005

Legături externe

Țibău, un munte necunoscut, Descriptio Moldaviae, emisiune TVR Iași
Munții Țibău – creasta Arhivat în 26 august 2014, la Wayback Machine., Vasile Bouaru (Rădauți), romania-natura.ro
Munții Țibău:Sfinxul Zâmbroslavului Arhivat în 26 august 2014, la Wayback Machine., unmunte.ro
Țibău-un munte puțin umblat, Iubitorii Naturii, carpati.org

[geomposea-1] Geomorfologia României, Grigore Posea, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2002,

[geofposea-2] Geografia fizică a României – Date generale, Poziția geografică, Relief (Partea I), Grigore Posea, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2003

[iu-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Geografia Carpaților și Subcarpaților, Prof. univ. dr. Irina Ungureanu, Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza, Iași, 2004 (Munții Bistriței Aurii în 2.1.5.1. Munții axului cristalino-mezozoic-2.1.5. Unități spațiale -2.1. Regiunea Carpaților Orientali- 2. Regiunile geografice ale Carpaților )

[geounu-4] Domeniul cristalino-mesosoic (Dacidele mediane) Arhivat în 26 august 2014, la Wayback Machine., Juravle, Doru; III.2.1 Orogenul Carpaților Orientali, Curs 8 - Geologia României, Facultatea de Geografie și Geologie, Departamentul de Geografie, Universitatea “Al. I. Cuza”, accesat 2014.08.23

[harta-5] Obcinele Bucovinei Harta turistică, Vasile Băican, accesat 2014.08.23

[6] N.Barbu, 1976; Valeria Velcea, A.Savu, 1982

[7] Geografia fizică a Republicii Socialiste România, I. Sircu, Editura didactică și pedagogică, București, 1971

[8] Al. Roșu, 1973

[atlas-9] Planșa 12, România – atlas rutier, Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0

[10] Cîrlibaba - atracții turistice^{[nefuncțională]}, primariacirlibaba.ro, accesat 2014.08.23

[11] Maramureș County, Tourist Map, accesat 2014.08.23

[12] Arii naturale protejate din Bucovina, Bleahu, M., Done. A., Done. T., Terra Design, Gura Humorului, 2006

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]