Oțel
Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un conținut de carbon cuprins între 0,02% și 2,11%. Aliajele fier-carbon care conțin între 2,11% și 6,67% carbon se numesc fonte albe. Oțelurile sunt materialele cu cea mai largă utilizare în industrie. Proprietățile lor pot să varieze în limite foarte largi, în funcție de conținutul de carbon și de alte elemente de aliere.
În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în:
- oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin ca elemente principale doar fierul și carbonul,
- oțeluri aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu etc.
În condiții de echilibru, cei mai importanți constituenți ai oțelurilor nealiate sunt ferita, austenita, cementita și perlita.
Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se supun de regulă unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea tratamente este de obicei obținerea martensitei.
Tratamente termice ale oțelului
modificarePrin tratamentele termice ale oțelului se pot modifica proprietățile acestuia. Tratamentele termice sunt călirea în apă, uleiuri sau săruri, carburarea și nitrocarburarea.[1]
Producția
modificareAsociația Mondială a Oțelului a fost înființată în 1967 și este una dintre cele mai importante organizații din industria de profil, reunind 180 de producători, inclusiv 19 din cele mai mari 20 de companii la nivel mondial, asociații naționale și regionale, respectiv institute de cercetare.[2] Membrii organizației produc anual aproximativ 85% din oțelul livrat la nivel mondial.[2]
În anul 1989, producția mondială de oțel era de 786 milioane de tone.[3] În anul 2009, producția mondială a scăzut cu 8% față de anul precedent, până la 1,22 de miliarde de tone, iar cei mai mari producători erau China – 567,8 milioane tone, Japonia – 87,5 milioane tone, Rusia – 59,9 milioane de tone și SUA – 58,1 milioane de tone.[4] În anul 2010, producția mondială a crescut la 1,4 miliarde tone.[3]
- În România
În anul 2008, în producția de oțel din România lucrau 32.500 de oameni iar producția a fost de 5 milioane de tone de oțel brut.[5] În anul 2009, producția a scăzut cu 46,4%, la 2,7 milioane de tone, iar numărul de angajați din sector a fost de 22200.[2][5] În 2010, producția a urcat la 3,9 milioane tone.[3]
Note
modificare- ^ „Tratamentele termice ale otelului”.
- ^ a b c Productia de otel nu simte criza. Vezi locul Romaniei pe plan mondial, 24 noiembrie 2010, wall-street.ro, accesat la 18 mai 2012
- ^ a b c Productia de otel a Romaniei a crescut cu 41% in 2010, iar exportul cu 61% Arhivat în , la Wayback Machine., 23 ianuarie 2011, Cristian Orgonas, businessday.ro, accesat la 18 mai 2012
- ^ China a asigurat jumatate din productia mondiala de otel in 2009 Arhivat în , la Wayback Machine., 25 ianuarie 2010, Cronica Română, accesat la 18 mai 2012
- ^ a b Factură de criză: Energia pentru industrie s-a scumpit cu 40%, gazele cu 17%, iar prețul carburanților s-a dublat, 26 septembrie 2013, Roxana Petrescu, Ziarul financiar, accesat la 4 ianuarie 2016
Vezi și
modificareLegături externe
modificareMateriale media legate de oțel la Wikimedia Commons
- en Asociația Mondială a Oțelului
- en steeluniversity.org: Online steel education resources from worldsteel and the University of Liverpool
- en Huge archive on steels, Cambridge University
- en Cooking with Steels
- de - Informații asupra oțelurilor aliate și posibilitățile de prelucrare (în germană) Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Fotografii privind majoritatea procedeelor de obținere și prelucrare a oțelurilor (în germană)
- de - Informații cu privire la influența elementelor de aliere Arhivat în , la Wayback Machine.
- de [1] Arhivat în , la Wayback Machine. - Bazele științei metalelor - fierul și oțelul (note de curs).
- de Bază de date cu diverse caracteristici ale oțelurilor
- de Hüttenwerke Krupp Mannesmann[nefuncțională] Animație flash despre fabricarea oțelului
- de KI-SMILE - Încercarea oțelurilor Arhivat în , la Wayback Machine.