Calea Ferată din Moldova

Prezență online
Calea Ferată din Moldova


Tip	companie de stat
Fondată	30 martie 1992
Țara	Moldova
Sediu	Chișinău
Oameni cheie	Oleg Tofilat (director general)
Industrie	transport feroviar
Produse	transport al pasagerilor, transport de marfă si servicii
Angajați	10.303 (2014)
railway.md
Modifică date / text

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” (abreviat CFM) este compania națională de transport feroviar a Republicii Moldova. CFM administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din Republica Moldova. CFM este succesoarea MJD, o subdiviziune a Căilor Ferate din Imperiul Rus, România Regală și din Uniunea Sovietică.

Teritoriul Republicii Moldova este străbătut de coridorul multimodal IX: Helsinki – Sankt Petersburg – Moscova – Kiev – Chișinău – București – Dimitrovgrad – Alexandroupolis. Sectorul Cuciurgan (Ucraina) – Novosavițcaia – Tighina – Chișinău – Ungheni – Cristești (România), coincide cu linia de cale ferată E 95 a părții moldave a „Acordului european cu privire la cele mai importante linii feroviare magistrale internaționale” (AGC).

După numărul de angajați, Calea Ferată din Moldova este cea mai mare întreprindere a Republicii Moldova.

Caracteristici

Lungimea totală a rețelei de cale ferată administrată de CFM este de 1.232 kilometri din care 1.218 km reprezintă ecartament larg (1.520 mm) și 14 km cu ecartament normal (1435 mm). Pe căile ferate moldovene se circulă cu o viteză de până la 90-100 de km/h, pe multe porțiuni viteza maximă fiind de 60-70 km/h. Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană.

Istoric

Tren diesel tipic folosit în Moldova

În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut la ecartament larg (1.520 mm, cu 85 mm mai mare decât cel normal, folosit în majoritatea țărilor lumii), dezvoltarea lor fiind de-a dreptul nesemnificativă, construindu-se doar o serie de secțiuni auxiliare ^[1].

Prima linie de cale ferată, de pe teritoriul actual al Republicii Moldova, a fost construită în 1856 de la Razdelnaia până la Cuciurgan, peste 2 ani fiind prelungită până la Tiraspol, iar în 1871 – până la Chișinău și în 1879 până la Ungheni. Până la sfârșitul secolului XIX au fost construite linii Tighina – Galați și Rîbnița – Bălți – Noua Suliță. În timpul Primului Război Moldial, pentru asigurarea frontului din România cu armament și provizii, au fost deschise sectoarele Bălți – Ungheni, Bucovăț – Leușeni – Huși (ulterior demontată) și Basarabeasca-Prut. În perioada interbelică s-a construit linia Revaca – Zloți (ulterior demontată). După încetarea ceul de-al Doilea Război Mondial au fost edificate linia Prut – Cahul și traseele de la fabricile de zahăr Rediul Mare – Cupcini și Răuțel – Glodeni.

Trecerea de la economia socialistă la economia de piață a produs schimbări economice importante, cu efecte imediate asupra transporturilor. Între anii 1990-2000 transportul feroviar de marfă din Republica Moldova s-a redus de la 15 la 1,5 miliarde de tone/km anual. În cursul aceluiași interval de timp calea ferată a pierdut, de asemenea, o parte considerabilă de pe piața transportului de călători: s-a ajuns de la 1626 la 315 milioane de călători/km anual. Criza căii ferate din Republica Moldova a atins perioada de vârf după anul 1998, când aceasta acumulase pierderi de 65 milioane lei, având datorii creditoare și debitoare în sumă de 620 milioane lei ^[1].


Tren D1M DMU reconstruit în 2012

Urmare pierderii filialelor sale din Tiraspol și Râbnița, precum și a nodului feroviar Tighina în august 2004, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a recurs la construirea unei linii secundare de cale ferată, Revaca – Căinari, cu o lungime de 45 kilometri.^[2] Astfel s-a înlesnit efectuarea traficului de mărfuri și călători ocolind zona de conflict, până în prezent transportându-se pe acest tronson peste 2,5 milioane tone de mărfuri. În 2008 sunt finalizate lucrările de construcție a tronsonului feroviar Cahul-Giurgiulești cu o lungime de 52 de kilometri.

Transport național

Trenul Diesel D1 -736 DMU (unitate multiplă diesel)
CHME3
M62
ТЭ10М - (3ТЭ10М)
Modificat si moderrnizat D1M DMU (unitate multiplă diesel)
TE33AC

Rute feroviare operate de Calea Ferată din Moldova

Transport intern:

Transport extern:

Chișinău - Iași
Chișinău - Odessa (sezonal)
Chișinău - Moscova (anulată ca urmare a războiului din Ucraina)
Chișinău - Bucuresti
Chișinău - Kiev

Directori generali

Fost Director CFM, Iurie Topală

Miron Gagauz: 2000 – 2009
Gheorghe Efrim: ianuarie^[3] – aprilie 2010
Ilie Țurcanu: aprilie 2010^[4] – 17 martie 2011
Sergiu Tomșa (interimar): 17 martie – 4 noiembrie 2011 ^[5]
Vitalie Strună: 4 noiembrie 2011 – 20 iunie 2013^[6]
Sergiu Tomșa (interimar)^[6]: 20 iunie – 20 august 2013
Andrei Domașcan: 20 august 2013 – februarie 2014^[7]
Eugen Baleca: august 2014 – 2 martie 2015^[7]
Vladimir Cebotari: aprilie – iulie 2015
Iurie Topală: august 2015 – 2020^[8]
Adrian Onceanu (interimar): 15 Iunie 2020 – 31 mai 2021
Oleg Tofilat: 1 Iunie 2021 - prezent

Număr de angajați

2011: 12.000^[9]
2012: 11.600^[10]
2014: 10.303^[11]

Începând cu anul 2012, peste 3.000 de angajați urmau să fie disponibilizați în cadrul reformei întreprinderii.^[10]

Palatul de cultură al feroviarilor

Palatul de cultură al feroviarilor și scuarul

Palatul de cultură al feroviarilor este o clădire din Chișinău, construită în 1980 după planurile arhitecților Semion Șoihet și Abram Vaisbein^⁠(d).^[12] Aparține întreprinderii Calea Ferată din Moldova. Palatul găzduiește diverse concerte, expoziții de artă, concursuri, cursuri, evenimente sportive etc., asociate mai ales cu lucrătorii Căilor Ferate. Spațiile Palatului de cultură a feroviarilor sunt folosite de diverse colective de dans și sportive din Chișinău.^[13] În scuarul din fața clădirii este amenajat un havuz, nefuncțional în prezent.^[14]

Referințe

^ ^a ^b Dănilescu, Emil. ^[nefuncțională Integrarea și interoprabilitatea transportului feroviar în Europa. Implicații asupra rețelei din România și Republica Moldova]]. Teză de doctorat, Chișinău, 2011. Accesat 30 septembrie 2011.
^ Timp de un an pe tronsonul Revaca-Căinari au circulat peste 2400 de trenuri^{[nefuncțională]}. Moldova suverană, Nr. 138, 21 septembrie 2006. Accesat 27 decembrie 2012.
^ „Directorul Cailor Ferate din Moldova a fost demis”. protv.md. 17 martie 2011. Accesat în 4 august 2015.
^ „Noutati: Moldova: Seful Cailor Ferate DEMIS”. voronin.md. Accesat în 4 august 2015. ^{[nefuncțională]}
^ UNIMEDIA. „Calea Ferată din Moldova are un nou șef”. UNIMEDIA. Accesat în 4 august 2015.
^ ^a ^b „Loading”. zdg.md. Accesat în 4 august 2015.
^ ^a ^b „A fost desemnat noul director al ÎS „Calea Ferată a Moldovei"”. noi.md. Accesat în 4 august 2015.
^ Iurie Topală, numit oficial director general al CFM
^ „Cea mai mare companie de stat din Moldova, Calea Ferată, plătește statului dividende mai mici decât o revistă - 150 de lei pe an”. PUBLIKA.MD. 4 august 2015. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 4 august 2015.
^ ^a ^b UNIMEDIA. „Reforma CFM: 3000 de angajați, disponibilizați”. UNIMEDIA. Accesat în 4 august 2015.
^ Anastasia Rotaru (4 august 2015). „Care este întreprinderea de stat din Moldova cu cei mai mulți angajați”. AGORA. Accesat în 4 august 2015.
^ „На белом коне и всегда впереди”. point.md. 1 februarie 2012. Accesat în 23 octombrie 2019.
^ „Palatul de Cultură al Feroviarilor”. CFM (railway.md). Arhivat din original la 16 septembrie 2017. Accesat în 23 octombrie 2019.
^ „Грозаву: Фонтаны Кишиневу стали не нужны”. Panorama. 25 octombrie 2012. Arhivat din originalul de la 26 octombrie 2012. Accesat în 23 octombrie 2019.

Legături externe

[danilescu-1] Dănilescu, Emil. ^[nefuncțională Integrarea și interoprabilitatea transportului feroviar în Europa. Implicații asupra rețelei din România și Republica Moldova]]. Teză de doctorat, Chișinău, 2011. Accesat 30 septembrie 2011.

[2] Timp de un an pe tronsonul Revaca-Căinari au circulat peste 2400 de trenuri^{[nefuncțională]}. Moldova suverană, Nr. 138, 21 septembrie 2006. Accesat 27 decembrie 2012.

[3] „Directorul Cailor Ferate din Moldova a fost demis”. protv.md. 17 martie 2011. Accesat în 4 august 2015.

[4] „Noutati: Moldova: Seful Cailor Ferate DEMIS”. voronin.md. Accesat în 4 august 2015. ^{[nefuncțională]}

[5] UNIMEDIA. „Calea Ferată din Moldova are un nou șef”. UNIMEDIA. Accesat în 4 august 2015.

[zdg-6] „Loading”. zdg.md. Accesat în 4 august 2015.

[noi-7] „A fost desemnat noul director al ÎS „Calea Ferată a Moldovei"”. noi.md. Accesat în 4 august 2015.

[8] Iurie Topală, numit oficial director general al CFM

[9] „Cea mai mare companie de stat din Moldova, Calea Ferată, plătește statului dividende mai mici decât o revistă - 150 de lei pe an”. PUBLIKA.MD. 4 august 2015. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 4 august 2015.

[unimedia-10] UNIMEDIA. „Reforma CFM: 3000 de angajați, disponibilizați”. UNIMEDIA. Accesat în 4 august 2015.

[11] Anastasia Rotaru (4 august 2015). „Care este întreprinderea de stat din Moldova cu cei mai mulți angajați”. AGORA. Accesat în 4 august 2015.

[12] „На белом коне и всегда впереди”. point.md. 1 februarie 2012. Accesat în 23 octombrie 2019.

[13] „Palatul de Cultură al Feroviarilor”. CFM (railway.md). Arhivat din original la 16 septembrie 2017. Accesat în 23 octombrie 2019.

[14] „Грозаву: Фонтаны Кишиневу стали не нужны”. Panorama. 25 octombrie 2012. Arhivat din originalul de la 26 octombrie 2012. Accesat în 23 octombrie 2019.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]