Parcul din satul Hincăuți

Parcul din satul Hincăuți



Poziția	Raionul Edineț Moldova
Coordonate	48°15′54″N 27°20′52″E ({{PAGENAME}}) / 48.265068°N 27.347707°E
Suprafață	27 ha
Înființare	secolul al XX-lea
Modifică date / text

Parcul din satul Hincăuți, raionul Edineț, se află la 2–3 km de sat și la aprox. 12 km nord de centrul raional Edineț. Are o suprafață de 27 ha^[1] (astăzi ocupă doar 5 ha^[2]) și este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. Se află în administrarea Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău.

Istoric

Fațada conacului

Se presupune că un moșier cu nume necunoscut, apropiat de familia Cantacuzino, a cumpărat în anii 1850–1860 un lot de 500 ha de teren arabil de la moșia satului Hincăuți și câteva zeci de hectare de pădure de stejar în apropierea satului. La dispoziția sa, pădurea de 150–180 de ani a fost defrișată și vândută constructurilor de corăbii din Imperiul Rus; totuși, câțiva stejari au fost lăsați în picioare, pentru a servi ca bază pentru viitorul parc.

Astfel, în locul pădurii a fost înființat un conac, cunoscut drept conacul familiei Cantacuzino din Poiana, și un parc natural în stil landșaft, amplasat pe o pantă de deal orientată spre est, cu un lac în vale. Se pare că boierul și-a cheltuit toate finanțele pentru construirea acestui parc, deoarece pentru a-l finisa acesta a luat credit de la bancă. Întrucât nu a reușit să ramburseze împrumutul, fiind perioadă de criză economică, boierul s-a sinucis și a fost înmormântat nu departe de conac, la umbra unui stejar bătrân, alături de soacra sa. Soția văduvă s-a căsătorit cu un boier pe nume Șneider, care se presupune că a rambursat definitiv împrumutul.

De-a lungul timpului, conacul și parcul au adăpostit o tabără de pionieri, o casă de copii și un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză.^[3]

În 1998, conform anexelor atașate la legea proaspăt promulgată a ariilor protejate din Republica Moldova, parcul se afla la balanța Sanatoriului Ftiziatric al Ministerului Sănătății.^[1] La un anumit moment, proprietatea i-a revenit primăriei satului Hincăuți, iar în 2005^[3] parcul a fost achiziționat de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Responsabilii de la universitate doreau să deschidă în acest loc un centru pedagogic, însă planurile au rămas nerealizate. La fel, cel puțin până în 2013, aceștia nu au efectuat niciodată lucrări de amenajare a conacului sau a parcului.

Descriere

Aleea principală

Vedere dinspre latura de sud a parcului

Cei opt pini din spatele conacului

În partea dreaptă: unul din stejarii de lângă mormânt

Parcul este un exemplu de arhitectură peisagistică realistă, unde elementul principal este natura. Stejarii din pădurea originală au contribuit la redarea planimetriei conacului și la organizarea compozițională și planimetrică a parcului propriu-zis.

Într-un studiu din 1960,^[4] se remarca intrarea în parc ca fiind marcată de un rând de plopi giganți (Populus alba) și, în partea de nord, un rând de molizi obișnuiți (Picea excelsa), aceștia din urmă fiind deja defrișați în '60. Până în anii 2010, au dispărut și plopii. În locul arborilor dispăruți au fost sădiți brazi.

La 30 metri de la conac, în partea stângă, cresc doi stejari mari, cu înălțimea de aprox. 22 m și grosimea trunchiului de 1,5–1,8 m, datați din 1630–1660, la rădăcinile cărora se află mormântul primului stăpân. În spatele conacului este amplasat un grup de 8 pini, iar în partea dreaptă a acestuia — arbori de paltin și pin negru. De aici, spre nord-est, se întinde aleea principală, mărginită de paltini de câmp și jugaștri, sădiți în două rânduri. Aleea principală conduce la o poiană, de la care pornesc alte alei în diferite direcții: una spre lac, alta spre marginea de sud a parcului. Parcul este străbătut de o rețea inelară de alei, care divizează poiana principală conducând în diferite direcții.

Pe malul lacului au fost plantate plante de Salix alba. Lacul, în prezent, este înnămolit și acoperit de stuf.

Stejarii seculari sunt grupați în marginea de sud-est a parcului și, în măsură mai mică, în centrul acestuia. Mijlocul parcului găzduiește specii autohtone, ca paltinul, teiul și ulmul, iar hotarele parcului specii mai decorative și mai rare.

Dendroflora

În parc a început să se dezvolte flora autohtonă, care afectează speciile străine și riscă să transforme teritoriul într-o pădure obișnuită. Speciile Populus alba și Ginkgo biloba sunt deja pe cale de dispariție.

Lista speciilor de plante lemnoase din parcul Hincăuți este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară	Denumirea populară	Proveniență geografică
Conifere
Abies nordmanniana Spach.	Brad de Caucaz	Caucazul de vest
Biota orientalis Endl.	Biota, tuia orientală	China de nord-vest
Picea excelsa Link.	Molid obișnuit	Europa de vest
Pinus sylvestris L.	Pin obișnuit	Europa, Siberia
Pinus strobus L.	Pin moale, neted	America de Nord
Plante cu flori
Acer campestre .	Jugastru	Europa de est
Acer negundo .	Arțar american	America de Nord
Acer platanoides .	Paltin de câmp	Europa (până la Ural)
Acer platanoides f. schwedleri Nicols.	Paltin de câmp f. Schwedler
Acer pseudoplatanus L.	Paltin de munte	Europa de vest, Caucaz
Aesculus hippocastanum L.	Castan porcesc	Munții Greciei
Betula verrucosa Ehrh.	Mesteacăn pufos	Europa de est
Cotoneaster lucidus Schlecht	Bârcoace	Siberia de vest
Cornus sanguinea L.	Sânger	Europa de vest și de est
Crataegus monogyna Jacq.	Păducel	Caucaz, Crimeea, Moldova
Ginkgo biloba L.	Ginco	China, Japonia
Elaeagnus angustifolia L.	Salcie mirositoare	Caucaz, Asia Mijlocie
Euonymus europeae L.	Salbă moale	Europa
Juglans nigra L.	Nuc negru	America de Nord
Laburnum anagyroides Med.	Salcâm galben	Europa de vest
Lonicera tatarica L.	Caprifoi tătăresc	Europa de est
Malus prunifolia (Willd.) Borkh.	Măr prunifoliu	China de nord
Padus racemosa (Lam.) Gilib.	Mălin obișnuit, timpuriu	Europa de est, Caucaz
Padus serotina (Ehrh.) Gilib.	Mălin ammerican	America de Nord
Philadelphus pubescens Lois.	Lămâița	America de Nord
Populus alba L.	Plop alb	Europa, Asia Mijlocie, Caucaz
Populus pyramidalis Rozier.	Plop piramidal	Himalaya
Ptelea trifoliata L.	Ptelea	America de Nord
Rosa canina L.	Măcieș	Europa, Asia
Salix alba L.	Salcie albă	Europa, Asia
Spiraea vanhouttei (Briot.) Z bl.	Spirea	proveniență hibridă
Symphoricarpos albus (L.) Blake.	Cârmâz	America de Nord
Syringa vulgaris L.	Liliac	Balcani
Swida alba (L.) Opiz.	Sânger tătăresc	Siberia, Orientul Îndepărtat
Tilia americana L.	Tei american	America de Nord
Tilia cordata Mill.	Tei cu frunza mică	Europa și Siberia de vest
Tilia tomentosa Moench.	Tei argintiu	Europa de sud-est
Ulmus laevis Pall.	Ulm	Europa de vest până la Ural

Referințe

^ ^a ^b „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică”. Parlamentul Republicii Moldova. Arhivat din original (doc) la 20 august 2017. Accesat în 19 iunie 2017.
^ „Puncte de atracție turistică: Obiectivele floristice ale regiunii de Nord-Vest”. Agenția Turismului a Republicii Moldova. 15 iulie 2010. Accesat în 20 iunie 2017. ^{[nefuncțională – arhivă]}
^ ^a ^b „Conacul Cantacuzino din satul Hincăuți, în ruine. Autoritățile locale spun că nu au dreptul de administrare a edificiului”. Publika TV. 22 septembrie 2013. Arhivat din original la 25 iunie 2017. Accesat în 20 iunie 2017.
^ Leontiev, P. V. (1960). „Старые парки Молдавии и их значение для современного паркостроения”. Известия Молдавского Филиала АНСССР (11): 3–29.

Bibliografie

Tarhon, Petru (2013). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 190–196. ISBN 978-9975-51-487-3.

Legături externe

Materiale media legate de parcul din Hincăuți la Wikimedia Commons

[map-1] „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică”. Parlamentul Republicii Moldova. Arhivat din original (doc) la 20 august 2017. Accesat în 19 iunie 2017.

[turismgovmd-2] „Puncte de atracție turistică: Obiectivele floristice ale regiunii de Nord-Vest”. Agenția Turismului a Republicii Moldova. 15 iulie 2010. Accesat în 20 iunie 2017. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[publika-3] „Conacul Cantacuzino din satul Hincăuți, în ruine. Autoritățile locale spun că nu au dreptul de administrare a edificiului”. Publika TV. 22 septembrie 2013. Arhivat din original la 25 iunie 2017. Accesat în 20 iunie 2017.

[leontiev-4] Leontiev, P. V. (1960). „Старые парки Молдавии и их значение для современного паркостроения”. Известия Молдавского Филиала АНСССР (11): 3–29.

[1]

[2]

[3]

[4]