Edineț

oraș din Republica Moldova

Edineț este un oraș din nordul Republicii Moldova, centru administrativ al raionului omonim. Este situat pe traseul internațional OdesaChișinăuBrest.[6]

Edineț
—  oraș  —
Primăria
Primăria
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Edineț se află în Edineț
Edineț
Edineț
Edineț (Edineț)
Poziția orașului pe harta Republicii Moldova
Edineț se află în Edineț
Edineț
Edineț
Edineț (Edineț)
Poziția orașului pe harta raionului Edineț
Coordonate: 48°10′14″N 27°18′16″E ({{PAGENAME}}) / 48.17056°N 27.30444°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionEdineț
Atestare15 iunie 1431
Promovat oraș1962[2]
Promovat municipiu2017[3] (1998-2001)[4]

Localități componente

Guvernare
 - PrimarConstantin Cojocari⁠(d) (LOC[1], 2023)

Suprafață
 - Total14,5 km²
Altitudine231 m.d.m.

Populație (2014)[5]
 - Total15.520 locuitori

Cod poștalMD-4601
Prefix telefonic246

Localități înfrățite
 - Râmnicu SăratRomânia
 - SăceleRomânia
 - Piatra NeamțRomânia
 - RomanRomânia
 - Târgu OcnaRomânia

Prezență online
[primăriaedineț.md Primăria Edineț]

Harta orașului
Harta orașului
Harta orașului

Geografie

modificare

Orașul se află pe automagistrala ChișinăuCernăuți la o distanță de 200 km. de Chișinău și la 8 km. de stația de cale ferată Brătușeni. Are 20.200 locuitori împreună cu satele ce intră în componența sa (Alexăndreni și Gordineștii Noi) și este centrul administrativ al raionului Edineț.

Parcul „Vasile Alecsandri”

Resurse naturale

modificare

Orașul Edineț este întins pe o suprafață de 870 ha. În orașul Edineț este o grădină publică în numele lui Alecsandri, unică în felul său, cu o suprafață totală de 34,2 ha.

Istoria apartenenței statale  
  Republica Moldova 1991–
  URSS 1944–1991
  România 1941–1944
  URSS 1940–1941
  România 1918–1940
  Republica Rusă 1917
  Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
  Imperiul Rus 1812–1917
  Moldova –1812

Istoric, orașul s-a numit și Viadinți, Vidinți, Iadineți, Edinița; în rusă Единцы, transliterat: Edințî, în ucraineană Єдинці, transliterat: Edînți

Orașul Edineț apare pentru prima dată, cu numele de Viadinți, în uricul domnului Moldovei Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, conform cărei el a repartizat vornicului Ivan Cupcici pământuri pentru așezarea satelor:[7]

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostru credincios, pan Cupcici vornic, ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă i i-am dat și i-am întărit vislujenia lui, satele, în țara noastră, anume: [...] și, la Terebne, pământ din pustie să-și întemeieze sate, anume: Cozareuți, și Polzalăuti, și Viadinți, Micicova și Nesteacăuti, și, pe Ciuhru, în sus de moară și în jos de moară, și, pe Ciuhru, Mihailăuti la Vadul de Piatră și la Hacișce Leș.

Iar hotarul acestor sate de la Vadul de Piatră, să fie de cealaltă parte a Ciuhrului, în sus, până la Durnea Ceatariu, iar de la Ciuhru, pe vale, până la Dumbrava Rotundă, și de la Tador, pe hotarele vechi, până la Racovăț, iar de la Neagăuți și de la Grozea și de la Costici, pe hotarele vechi, până la Vadul de Piatră.
...
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Neagoe logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.

La Suceava, în anul 6939 <1431> iunie 15.”

La 18 august 1609, Constantin Movilă voievod întărește lui Cozma Plop diac, fratelui și surorilor lui jumătate din satul Iadinți pe Racovăt și o parte din Căpoteni, ținutul Hotin. Cu locuri de iazuri și de mori.[8]

Dezvoltarea intensă a economiei a contribuit la creșterea numărului populației. Dacă la începutul sec. XIX numărul gospodăriilor era de 87, apoi la începutul sec. XX – 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era de origine română. Iar mai târziu se mută cu traiul în orășel și lipoveni. Crește numărul evreilor și al rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți.

În 1861 în Edineț este deschisă prima școală. În 1867 este deschisă o școală cu patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 – o școală parohială bisericească, iar peste un an – un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț treceau două magistrale centrale – spre Lipcani și Bălți.

Loibman Șmil a construit clădirea muzeului și a filialei Muzeului de Artă Populară în 1922. În 1924, clădirea muzeului a fost dăruită societății evreiești pentru spital. În clădirea muzeului de artă a activat și o sinagogă. La începutul sec. XX, Edineț devine un important centru comercial din nordul Moldovei. După cel de al doilea război mondial, economia orașului Edineț a cunoscut o dezvoltare rapidă. Astfel au fost construite și date în exploatare mai multe întreprinderi dintre care uzina constructoare de mașini pentru prelucrarea lemnului, fabrici de vinuri, conserve, unt, etc.

În prezent Edineț este unul dintre cele mai importante orașe din nordul republicii, având un impact major în dezvoltarea economiei țării.

Demografie

modificare

La recensământ general din 2004, orașul Edineț a înregistrat 15.624 de locuitor, inclusiv, populația masculină numărând 7.284 persoane și cea feminină - 8.340 persoane.[9]




 
Structura etnică a populației în 2014, %

     Moldoveni (62,3%)

     Ruși (16,2%)

     Ucraineni (13,7%)

     Alte etnii (7,8%)

Structura etnică a orașului conform recensămintelor populației din 2004 și 2014.

Grup etnic 2004[10] 2014
Moldoveni 8747 9618
Ruși 3394 2.479
Ucraineni 2682 2.110
Romi 490 614
Români 176 413
Bulgari 37 27
Găgăuzi 23 19
Alte etnii 29 87
Nedeclarată 91 91
Total 15.624 15.520

Administrație și politică

modificare

Primarul municipiului Edineț este Constantin Cojocari⁠(d) (Liga Orașelor și Comunelor), reales în noiembrie 2023.[1]

Componența Consiliului local Edineț (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[11] este următoarea:

  Partid Consilieri Componență
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 8                
  Liga Orașelor și Comunelor 7                
  Partidul Social Democrat European 2                
  Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei 2                
  Partidul Acțiune și Solidaritate 2                
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1                
  Partidul „Renaștere” 1                

Localități înfrățite

modificare

Economie

modificare

Economia locală este reprezentată de 2.191 agenți economici, numărul cărora s-a modificat neesențial în ultimii ani. Însă, la o privire atentă, observăm o schimbare structurală, astfel în ultimii trei ani s-a micșorat numărul întreprinderilor individuale și a întreprinderilor de stat, în schimb a crescut mult numărul celor care activează în bază de patent și a gospodăriilor țărănești.

În prezent Edinețul este un important centru industrial din nordul republicii. Baza economică a orașului o formează circa 20 agenți economici mari. Principalii sunt „Agromaș” S.A. care produce unelte de prelucrare a lemnului unde lucrează 84 angajați, ”Modern” S.A. care se ocupă cu cusutul hainelor și Baza de transport auto cu 97 angajați și o cifră de afaceri anuală de 2,1 mln. lei. În oraș sunt 2 hoteluri, 227 unități de comerț cu amănuntul, filiale a 5 bănci comerciale și 2 com panii de asigurare.

Infrastructură

modificare
 
Sediul Consiliului raiona, Edinet
 
Casa raională de cultura din Edineț

Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 100 km și cea mai mare parte a lor peste 55 km este cu acoperire rigidă. Orașul are un grad de gazificare înalt, au fost construite circa 46 km de gazoduct; toate instituțiile socio-culturale, întreprinderile și în jur de 3.000 case și apartamente sunt conectate la conducta de gaze. Sistemul de aprovizionare centralizată cu apă acoperă tot orașul. Lungimea totală a conductelor este de 33 km, rețeaua de canalizare are o lungime de 12,2 km. Sursele de alimentare cu apă sunt 28 fântâni arteziene și 589 fântâni publice. Din 7.040 apartamente și case din oraș 4.070 sunt conectate la sursa centralizată de alimentare cu apă.

 
Biserica Sf. Vasile cel Mare
 
Monumentul lui Ștefan cel Mare din oraș

Populația orașului Edineț este de peste 25 mii locuitori dintre care cea mai mare parte o constituie moldovenii, peste 13 mii sau 53%, urmată de ruși – 5.800 persoane sau 23,2%, ucraineni 4.900 respectiv 19,6% și romi 790 persoane sau 3,1%. Restul circa 1% reprezintă minorități naționale – polonezi, bulgari, etc.

Resursele de muncă ale Edinețului sunt de circa 16,8 mii persoane. Cea mai mare parte a populației este ocupată în sfera neproductivă – 3,9 mii persoane, sfera prestări servicii – 2 mii persoane și agricultură – 1,1 mii persoane. În industrie activează 840 persoane. Pe teritoriul orașului sunt 5 instituții preșcolare, 3 școli în care învață 1.600 elevi și 4 licee cu 1.260 elevi. De asemenea este și un colegiu cu 60 studenți.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format dintr-un spital, un centru al medicilor de familie, o stație de salvare și multe farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătății activează 137 medici și 309 personal medical mediu. Pe teritoriul orașului funcționează 2 biblioteci publice, o casă de cultură și Muzeul ținutului Edineț. Dintre colectivele artistice trebuie menționat ansamblul „Ciocârlia”.

Cultură

modificare

În orașul Edineț activează două biblioteci publice teritoriale: Biblioteca Publică Municipală cu Filiala de Carte Românească și Biblioteca pentru Copii[12].

Biblioteca Municipală ”Ion Buzdugan”

modificare

Biblioteca Publică Municipală Edineț este o instituție culturală cu o istorie bogată, avănd o însemnătate deosebită pentru locuitorii orasului. Fondată în anul 1946 într-o odată mică, biblioteca a evoluat considerabil de-a lungul anilor.[13]



Personalități

modificare

Născuți în Edineț

modificare

Au locuit în Edineț

modificare

Galerie de imagini

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Edineț”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  2. ^ РССМ Молдовеняскэ. Орындуире административ-териториалэ ла дата де 1 априлие 1988 [RSSM Moldovenească. Orânduire administrativ-teritorială la data de 1 aprilie 1988]. Кишинэу: Картя Молдовеняскэ, 1988. 182 п. ISBN 5-362-00294-5
  3. ^ Legea Nr. 248 din 03-11-2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial, Nr. 9-18 art. 22 (13 ianuarie 2017)
  4. ^ Legea Nr. 191 din 12-11-1998 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial, Nr. 116-118, art. 705  (30 decembrie 1998)
  5. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  6. ^ „Primăria Edineț, infrastructura drumurilor”. Primăria Edineț. Accesat în . 
  7. ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul 1 (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 153, 154
  8. ^ Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XVII. Volumul II (1606-1610). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953, 243, 244.
  9. ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Chișinău: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1
  10. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Chișinău: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  11. ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Edineț”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  12. ^ „Edineț”. Bibliotecile Publice Teritoriale din Republica Moldova. . Accesat în . 
  13. ^ Cojocaru, constantin (). Edinețul de odinoară: O istorieîn imagini a localității. Chișinău. p. 35. 
  14. ^ Cojocaru, Constantin (). Edineț - file de istorie. Bălți. p. 275. 

Bibliografie

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Edineț