Parcul din satul Hincăuți

monument de arhitectură peisajeră din Moldova
Parcul din satul Hincăuți
Parc&conac Hincauti Edinet (1).jpg
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Coordonate48°15′54″N 27°20′52″E / 48.265068°N 27.347707°E
Suprafață27 ha  Modificați la Wikidata
Înființaresecolul al XX-lea  Modificați la Wikidata

Parcul din satul Hincăuți, raionul Edineț, se află la 2–3 km de sat și la aprox. 12 km nord de centrul raional Edineț. Are o suprafață de 27 ha[1] (astăzi ocupă doar 5 ha[2]) și este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. Se află în administrarea Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău.

IstoricModificare

 
Fațada conacului

Se presupune că un moșier cu nume necunoscut, apropiat de familia Cantacuzino, a cumpărat în anii 1850–1860 un lot de 500 ha de teren arabil de la moșia satului Hincăuți și câteva zeci de hectare de pădure de stejar în apropierea satului. La dispoziția sa, pădurea de 150–180 de ani a fost defrișată și vândută constructurilor de corăbii din Imperiul Rus; totuși, câțiva stejari au fost lăsați în picioare, pentru a servi ca bază pentru viitorul parc.

Astfel, în locul pădurii a fost înființat un conac, cunoscut drept conacul familiei Cantacuzino din Poiana, și un parc natural în stil landșaft, amplasat pe o pantă de deal orientată spre est, cu un lac în vale. Se pare că boierul și-a cheltuit toate finanțele pentru construirea acestui parc, deoarece pentru a-l finisa acesta a luat credit de la bancă. Întrucât nu a reușit să ramburseze împrumutul, fiind perioadă de criză economică, boierul s-a sinucis și a fost înmormântat nu departe de conac, la umbra unui stejar bătrân, alături de soacra sa. Soția văduvă s-a căsătorit cu un boier pe nume Șneider, care se presupune că a rambursat definitiv împrumutul.

De-a lungul timpului, conacul și parcul au adăpostit o tabără de pionieri, o casă de copii și un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză.[3]

În 1998, conform anexelor atașate la legea proaspăt promulgată a ariilor protejate din Republica Moldova, parcul se afla la balanța Sanatoriului Ftiziatric al Ministerului Sănătății.[1] La un anumit moment, proprietatea i-a revenit primăriei satului Hincăuți, iar în 2005[3] parcul a fost achiziționat de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Responsabilii de la universitate doreau să deschidă în acest loc un centru pedagogic, însă planurile au rămas nerealizate. La fel, cel puțin până în 2013, aceștia nu au efectuat niciodată lucrări de amenajare a conacului sau a parcului.

DescriereModificare

 
Aleea principală
 
Vedere dinspre latura de sud a parcului
 
Cei opt pini din spatele conacului
 
În partea dreaptă: unul din stejarii de lângă mormânt

Parcul este un exemplu de arhitectură peisagistică realistă, unde elementul principal este natura. Stejarii din pădurea originală au contribuit la redarea planimetriei conacului și la organizarea compozițională și planimetrică a parcului propriu-zis.

Într-un studiu din 1960,[4] se remarca intrarea în parc ca fiind marcată de un rând de plopi giganți (Populus alba) și, în partea de nord, un rând de molizi obișnuiți (Picea excelsa), aceștia din urmă fiind deja defrișați în '60. Până în anii 2010, au dispărut și plopii. În locul arborilor dispăruți au fost sădiți brazi.

La 30 metri de la conac, în partea stângă, cresc doi stejari mari, cu înălțimea de aprox. 22 m și grosimea trunchiului de 1,5–1,8 m, datați din 1630–1660, la rădăcinile cărora se află mormântul primului stăpân. În spatele conacului este amplasat un grup de 8 pini, iar în partea dreaptă a acestuia — arbori de paltin și pin negru. De aici, spre nord-est, se întinde aleea principală, mărginită de paltini de câmp și jugaștri, sădiți în două rânduri. Aleea principală conduce la o poiană, de la care pornesc alte alei în diferite direcții: una spre lac, alta spre marginea de sud a parcului. Parcul este străbătut de o rețea inelară de alei, care divizează poiana principală conducând în diferite direcții.

Pe malul lacului au fost plantate plante de Salix alba. Lacul, în prezent, este înnămolit și acoperit de stuf.

Stejarii seculari sunt grupați în marginea de sud-est a parcului și, în măsură mai mică, în centrul acestuia. Mijlocul parcului găzduiește specii autohtone, ca paltinul, teiul și ulmul, iar hotarele parcului specii mai decorative și mai rare.

DendrofloraModificare

În parc a început să se dezvolte flora autohtonă, care afectează speciile străine și riscă să transforme teritoriul într-o pădure obișnuită. Speciile Populus alba și Ginkgo biloba sunt deja pe cale de dispariție.

Lista speciilor de plante lemnoase din parcul Hincăuți este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară Denumirea populară Proveniență geografică
Conifere
Abies nordmanniana Spach. Brad de Caucaz Caucazul de vest
Biota orientalis Endl. Biota, tuia orientală China de nord-vest
Picea excelsa Link. Molid obișnuit Europa de vest
Pinus sylvestris L. Pin obișnuit Europa, Siberia
Pinus strobus L. Pin moale, neted America de Nord
Plante cu flori
Acer campestre . Jugastru Europa de est
Acer negundo . Arțar american America de Nord
Acer platanoides . Paltin de câmp Europa (până la Ural)
Acer platanoides f. schwedleri Nicols. Paltin de câmp f. Schwedler
Acer pseudoplatanus L. Paltin de munte Europa de vest, Caucaz
Aesculus hippocastanum L. Castan porcesc Munții Greciei
Betula verrucosa Ehrh. Mesteacăn pufos Europa de est
Cotoneaster lucidus Schlecht Bârcoace Siberia de vest
Cornus sanguinea L. Sânger Europa de vest și de est
Crataegus monogyna Jacq. Păducel Caucaz, Crimeea, Moldova
Ginkgo biloba L. Ginco China, Japonia
Elaeagnus angustifolia L. Salcie mirositoare Caucaz, Asia Mijlocie
Euonymus europeae L. Salbă moale Europa
Juglans nigra L. Nuc negru America de Nord
Laburnum anagyroides Med. Salcâm galben Europa de vest
Lonicera tatarica L. Caprifoi tătăresc Europa de est
Malus prunifolia (Willd.) Borkh. Măr prunifoliu China de nord
Padus racemosa (Lam.) Gilib. Mălin obișnuit, timpuriu Europa de est, Caucaz
Padus serotina (Ehrh.) Gilib. Mălin ammerican America de Nord
Philadelphus pubescens Lois. Lămâița America de Nord
Populus alba L. Plop alb Europa, Asia Mijlocie, Caucaz
Populus pyramidalis Rozier. Plop piramidal Himalaya
Ptelea trifoliata L. Ptelea America de Nord
Rosa canina L. Măcieș Europa, Asia
Salix alba L. Salcie albă Europa, Asia
Spiraea vanhouttei (Briot.) Z bl. Spirea proveniență hibridă
Symphoricarpos albus (L.) Blake. Cârmâz America de Nord
Syringa vulgaris L. Liliac Balcani
Swida alba (L.) Opiz. Sânger tătăresc Siberia, Orientul Îndepărtat
Tilia americana L. Tei american America de Nord
Tilia cordata Mill. Tei cu frunza mică Europa și Siberia de vest
Tilia tomentosa Moench. Tei argintiu Europa de sud-est
Ulmus laevis Pall. Ulm Europa de vest până la Ural

ReferințeModificare

  1. ^ a b „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în . 
  2. ^ „Puncte de atracție turistică: Obiectivele floristice ale regiunii de Nord-Vest”. Agenția Turismului a Republicii Moldova. . Accesat în . 
  3. ^ a b „Conacul Cantacuzino din satul Hincăuți, în ruine. Autoritățile locale spun că nu au dreptul de administrare a edificiului”. Publika TV. . Accesat în . 
  4. ^ Leontiev, P. V. (). „Старые парки Молдавии и их значение для современного паркостроения”. Известия Молдавского Филиала АНСССР (11): 3–29. 

BibliografieModificare

  • Tarhon, Petru (). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 190–196. ISBN 978-9975-51-487-3. 

Legături externeModificare