Paul Cornea

Date personale
Paul Cornea
Născut	3 noiembrie 1923 București, România
Decedat	7 octombrie 2018 (94 de ani) București, România
Cetățenie	România
Etnie	evreu
Ocupație	critic literar, istoric literar, teoretician literar
Limbi vorbite	limba română
Partid politic	Partidul Comunist Român
Studii	Facultatea de Litere a Universității din București
Activitatea literară
Operă de debut	Studii de literatură română modernă
Modifică date / text

Paul Cornea (n. 3 noiembrie 1923, București, România – d. 7 octombrie 2018, București, România^[1]) a fost un istoric, critic și teoretician literar român de etnie evreiască^[2].

Biografie

A fost fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi. A urmat liceul în București, la Liceul Evreiesc de Băieți „Cultura”, unde îl are profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian. A fost licențiat în Litere și Filosofie al Universității din București în 1948, secția Sociologie. Devine doctor în filologie în 1971. A deținut funcții importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, și a fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Specialist în perioada Preromantismului românesc și a Romantismului. Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate și a teoriei literare. A fost profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea București și unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar (critică, teoria și istoria literaturii, comparatism).

După 1990, a fost secretar de stat în Ministerul Învățământului (ianuarie-iunie 1990), șef de catedră și decan al Facultății de Litere (1990-1996), profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universității București. A fost unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar, autorul a numeroase lucrări în domenii precum teoria și istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc și a romantismului. Inițiază și conduce (din 1967) seria de „Documente și manuscrise literare”.

Membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, din 1985 a făcut parte din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 și 1997 a îndeplinit funcția de vicepreședinte. De la fondarea ei în 1997, a fost președintele Asociației de Literatură Comparată din România. A participat la numeroase congrese ale AILC (Bordeaux, Montreal, Budapesta, Innsbruck, New York, Paris, München, Edmonton și Leiden), fiind ales și președinte al comisiei de experți pentru organizarea congresului de la Pretoria (2000). A fost distins cu Ordinul Palmes académiques în grad de Ofițer (1997).

A făcut parte din Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român (2009-2012).

Volume publicate

Studii de literatură română modernă, Editura pentru Literatură, 1962
Anton Pann, studiu monografic, Editura pentru Literatură, 1964
De la Alecsandrescu la Eminescu: aspecte, figuri, idei, Editura pentru Literatură, 1966
Originile romantismului românesc, Editura Minerva, 1972^[3]
Oamenii începutului de drum, Editura Cartea Românească, 1974
Conceptul de istorie literară în cultura românească, Editura Eminescu, 1978
Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii, Editura Eminescu, 1980
I. Heliade Radulescu interpretat de..., Editura Eminescu, 1980
De la N. Filimon la G. Călinescu, 1982
Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, 1984
Introducere în teoria lecturii, 1988 (volumul a fost tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Editura Minerva, 1988; ed. a II-a, Editura Polirom, 1998
Aproapele și departele, Editura Cartea Românească, 1990
Semnele vremii, Editura Eminescu, 1995
Introducere în teoria lecturii, Iași: Polirom, 1998
Interpretare și raționalitate, Iași: Polirom, 1998
Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale, Editura Polirom, Bucuresti, 2008^[4]
Ce a fost – cum a fost (dialoguri între profesorul Paul Cornea și Daniel Cristea Enache), editura Polirom, 2013 ^[5]^[6]^[7]

Volume coordonate sau în colaborare

Documente și manuscrise literare, Editura Academiei Române, vol. I, 1967, vol. II și III, 1969
Gândirea românească în epoca pașoptistă, în colaborare cu Mihai Zamfir, Editura Minerva, 1969
Propășirea. Foaie științifică și literară, în colaborare cu Mariana și Petru Costinescu, Editura Minerva, 1980

La aniversară

La împlinirea vârstei de 75 de ani, Liviu Papadima și Mircea Vasilescu (coord.) i-au dedicat volumul omagial Cercetarea literară, azi, Ed. Polirom, 2000.

Distincții

Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[8]

Note

^ Istoricul și criticul literar Paul Cornea a murit duminică la vârsta de 94 de ani, anunță Muzeul Național al Literaturii Române
^ „Distincțiile și premiile F.C.E.R. pe anii 2003, 2004 – romanianjewish.org” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 octombrie 2008. Accesat în 15 august 2008.
^ CRONICA LITERARA / De ce avem romantism, 15 aprilie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
^ CRONICA LITERARA / Cearta cu relativismul, 28 mai 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
^ Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (I), 23 decembrie 2013, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014
^ Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (II), 13 ianuarie 2014, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014
^ Paul Cornea și nevoia mărturisirii, Ovidiu Șimonca, Observator cultural – numărul 697, noiembrie 2013, accesat la 28 ianuarie 2014
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, c) 8.

Bibliografie

Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995.

Legături externe

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Paul Cornea.

De la sociologie la istoria literaturii si comparatism. Interviu cu Paul CORNEA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural – numărul 47, ianuarie 2001
„Eu sint mai optimist decit multi dintre voi“. Interviu cu Paul CORNEA, Ovidiu Șimonca, Observator cultural – numărul 280, 4 august 2005
Paul Cornea – "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" Arhivat în 3 februarie 2014, la Wayback Machine., Simona Vasilache, România literară – anul 2006, numărul 24
În România există „un număr exagerat de mare de universități mici“ Arhivat în 2 februarie 2014, la Wayback Machine., 15 decembrie 2009, Larisa Și Constantin Iftime, Ziarul Lumina
Gândirea inginerească riscă să sufoce învățământul umanist Arhivat în 2 februarie 2014, la Wayback Machine., 23 august 2011, Paul Cornea, Revista 22

[1] Istoricul și criticul literar Paul Cornea a murit duminică la vârsta de 94 de ani, anunță Muzeul Național al Literaturii Române

[2] „Distincțiile și premiile F.C.E.R. pe anii 2003, 2004 – romanianjewish.org” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 octombrie 2008. Accesat în 15 august 2008.

[orr2013-03-25-3] CRONICA LITERARA / De ce avem romantism, 15 aprilie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013

[dsi2013-03-25-4] CRONICA LITERARA / Cearta cu relativismul, 28 mai 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013

[Uevz2014-01-13-5] Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (I), 23 decembrie 2013, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014

[Devz2014-01-13-6] Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (II), 13 ianuarie 2014, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014

[CAFCAFobservatorcultural.ro_2014-01-28-7] Paul Cornea și nevoia mărturisirii, Ovidiu Șimonca, Observator cultural – numărul 697, noiembrie 2013, accesat la 28 ianuarie 2014

[8] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, c) 8.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]