Deschide meniul principal

BiografieModificare

A studiat la Colegiul Iezuiților din Vannes. A fost profesor de hidrodinamică.

În 1730 a câștigat Premiul Academiei de Științe pentru o lucrare referitoare la proiectarea navală.

Contribuții științificeModificare

În 1735 a fost trimis în Peru, împreună cu alți savanți, unde timp de 7 ani au măsurat meridianele sudice și au confirmat prevederile lui Isaac Newton relativ la turtirea Pământului la poli.

În 1732 a studiat pentru prima dată Curbele de urmărire (Curbes de poursuite).

În 1748 a inventat heliometrul.

ScrieriModificare

  • 1749: Théorie de navire, de sa construction et de ses mouvements
  • 1753: Nouveau traité de navigation et de pilotage, reeditat de Lacaille în 1761 și de Lalande în 1792
  • 1729: Essai optique sur la gradation de la lumière, reeditat de Lacaille în 1760 și prin care a pus bazele fotometriei, pe care a definitivat-o Lambert.

Biografia și activitatea științifică a lui Bouguer a fost publicată în Mémoires parisiennes, apărută în 1758.

NoteModificare

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ a b Pierre Bouguer, SNAC, accesat în  
  3. ^ Q24353756[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Pierre Bouguer, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  6. ^ Бугер Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

BibliografieModificare

  • Roland Lamontagne, La vie et l'œuvre de Pierre Bouguer, prefață de René Taton, éditeur: Presses universitaires de France, Paris, 1964, 100 de pagini;
  • Pierre Bouguer, un savant breton au XVIIIe, actes de la journée d'études sur La vie et l'œuvre de Pierre Bouguer (1698-1758), tenue le 9 mai 1998 au Croisic et organisée par l'Institut culturel de Bretagne avec la Société des amis du Croisic, publié en 2002.