Prejmer, Brașov

sat în comuna Prejmer, județul Brașov, România
(Redirecționat de la Prejmer)

Prejmer, mai demult Prajmar, Preșmer (în dialectul săsesc Torteln sau Tuerteln,[3] în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România.

Prejmer
—  sat și reședință de comună  —
Prejmer (biserica fortificată)
Prejmer (biserica fortificată)
Stemă
Stemă
Prejmer se află în România
Prejmer
Prejmer
Prejmer (România)
Localizarea satului pe harta României
Prejmer se află în Județul Brașov
Prejmer
Prejmer
Prejmer (Județul Brașov)
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: 45°43′12″N 25°46′20″E ({{PAGENAME}}) / 45.72000°N 25.77222°E

Țară România
Județ Brașov
Comună Prejmer

SIRUTA41676
Atestare documentară1240

Altitudine[2]522 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total5.456 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal507165
Prefix telefonic+40 x68 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 (Click pentru imagine interactivă)
Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)
Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Data fondării și originea așezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc și maghiar al localității permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o așezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localității datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile și drepturile” sale, capitulului Mănăstirii Citeaux în Burgundia, abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.

Biserica

modificare
 
Interiorul bisericii, vedere spre altar
 
Orga bisericii din Prejmer

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța.

Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. Constituie cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din Estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul și formele utilizate pe șantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârța, iar pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Brașov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datare a bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea și încadrarea sa în aceeași ambianță stilistică.

Fortificația

modificare
 
Orga a morții”, dispozitiv de tragere

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniți prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Țara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte și puternice înconjurată de un șant lat de apă. Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri și înalte de 12 metri, bastioane, porți de fier și poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobișnuit: vestita „Orgă a morții”. Formată din mai multe arme așezate la un loc, care trăgeau toate deodată. Ea producea dușmanului o mare panică și pierderi grele.

Personalități

modificare

Galerie de imagini

modificare

În cultura populară occidentală

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Google Earth 
  3. ^ hrosenauer. „Tartlau”. Siebenbuerger.de. Accesat în . 
  4. ^ Țara Bârsei, nr.1, 6/1932, nr. 6/1933, nr. 5/1934, nr. 5/1935, nr. 3, 4/1936

Bibliografie

modificare
  • Viktor Roth, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24.
  • Phleps Hermann, Auf Spuren der ersten Bauten des deutschen Ritterdordens im Burzenland in Siebenbürgen, în "Zeitschrift für Bauwesen", Jg. 77, Nr. 7-9, Berlin, 1927.
  • Horwath Walter, Die Baugeschichte der sächsischen Kirchenburgen und Kirchen, în "Das Burzenland", Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 149-158.
  • Morres Eduard, Die Zeit des Spätromanischen und des Übergangs zur Gotik, în "Das Burzenland" Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 164-174.
  • Rosemann R. Heinz, Tartlau. Kirchenburg, în "Die deutsche Kunst in Siebenbürgen", Berlin 1934, p. 70-72.
  • Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. I, București, 1959, p. 105-107 și passim.
  • Entz Géza, Le chantier cisterciene de Kerc (Cîrța), în "Acta Historiae Artium Academiae Scientiarium Hungaricae", tom. IX, nr. 1-2, Budapest, 1963.
  • Götz Wolfgang, Zentrabau und Zentralbautendenz in der gotischen Architektur, Berlin, 1968, p. 27-28.
  • Busuioc Dan Nicolae, Arhitectura gotică timpurie din Țara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în: "Studii și cercetări de istoria artei", tom 25, București, 1978, p. 3-34.
  • Vasile Drăguț, Arta gotică în România, București, 1979, p. 17-20.
  • Hermann Fabini, Alida Fabini, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Berlin-Leipzig, 1991, p. 27-28 și passim.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (). Castele si cetati din Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6. 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prejmer