Principatul episcopal Liège

Principatul episcopal Liège (franceză Principauté épiscopale de Liège, germană Fürstbistum Lüttich, neerlandeză Prinsbisdom Luik) a fost un stat al Sfântului Imperiu Roman din Țările de Jos.

Principatul episcopal Liège Liège Principauté de Liège fr Prinsbisdom Luik nl Fürstbistum Lüttich de —  Stat ecleziastic al Sfântului Imperiu Roman  — ↓ 985 d.Hr. – 1795 ↓ Drapel Stema Principatului Principatul Liege în jurul anilor 1350 Principatul Liege în jurul anilor 1350 Capitală Liège Guvernare Formă de guvernare monarhie electivă Prinț-episcop    - anii 340-384 (primul episcop) Sfântul Servațius  - 972-1008 (primul prinț-episcop) Notger de Liège  - 1792-1794 (ultimul) François Antoine Marie Constantin de Méan et de Beaurieux Istorie Epoca istorică Evul Mediu Fondarea episcopiei de Tongres 340 d.Hr. Achiziția Comitatului Huy 985 d.Hr. Achiziția Comitatului Bouillon 1096 Achiziția Comitatului Loon 1366 Achiziția Comitatului Horne 1568 Revoluția din Liège iulie 1789 Războaiele revoluționare franceze 1795 Cocordatul din 1801 10 septembrie 1801 Date statistice Suprafață    -  8.000 km² Precedat de Succedat de  Huy  Brunengeruz  Hesbaye  Moha  Comitatul Loon  Comitatul Horne  Teritoriile Generalității  Ducatul Bouillon  Ourthe (departament)  Meuse-Inférieure  Jemmapes (departament)  Sambre-et-Meuse

Istoria statelor Benelux Belgia actuală Luxemburg Olanda Imperiul Carolingian circa 800-843     Comitatul Flandra secolul IX-1386 Lotharingia Inferioară secolele X-XIV Principatul episcopal Liège + Abația Stavelot- Malmedy + Ducatul Bouillon din secolul X până în 1795        Comitatul Luxemburg 963-1384   Țările de Jos Burgunde apoi Ducatul Luxemburg 1384-1443   1384–1482 Cele Șaptesprezece Provincii 1482–1556 Țările de Jos Spaniole 1581–1713 Provinciile Unite 1581–1795 Țările de Jos austriece 1713–1799   Statele Unite Belgiene 1790       Republica Franceză 1795–1804 Republica Batavă 1795–1806 Imperiul Francez 1804–1815 Regatul Olandei 1806–1810 Regatul Unit al Țărilor de Jos 1815–1830     Regatul Belgiei din 1830 Marele Ducat de Luxemburg din 1839 Regatul Țărilor de Jos din 1830

Teritoriul

Principatul era enclavat în Țările de Jos de sud, fiind situat de-a lungul râului Meuse, de la Dinant și Bouillon în sud până în Comitatul Loon în Nord (cu excepția orașului Namur ce făcea parte din comitatul omonim). Astfel principatul diviza în două Țările de Jos de sud izolând ducatele Limburg și Luxemburg de restul Țărilor de Jos. Orașul Maastricht se afla de asemenea sub suveranitatea prințului de Liège, inițial concomitent cu suveranitatea Ducelui de Brabant și apoi cu cea a Provinciilor Unite. Teritoriul reprezintă aproximativ 1/5 din teritoriul Belgiei actuale, reprezentând mare parte din provinciile actuale Liège, Limburg și o parte din provincia Namur.

Teritoriul medieval era organizat sub forma a 23 de orașe (Bonnes Villes), 15 "cartiere" (quartiers) și o serie de seniorii (aproximativ 62). Acestea erau:

• Orașe:
  • Châtelet, Ciney, Couvin, Dinant, Fosses-la-Ville, Huy, Liège, Thuin, Verviers, Visé, Waremme, Beringen, Bilzen, Bree, Hamont, Hasselt, Herk-de-Stad, Loon, Maaseik, Peer, Sint-Truiden, Stokkem, Tongeren.
• Cartiere:
  • de periferie: Amercœur, Avroy, Sainte-Marguerite, Sainte-Walburge și Saint-Léonard
  • în afara periferiei: Amont, Condroz, Entre-Sambre-et-Meuse, Franchimont, Hesbaye, Horn, Looz, Moha, Montenaken, Stokkem

Istoric

Originile episcopatului de la Liège sunt reprezentate de fondarea diocezei catolice de Tongeren în secolul IV. Aceasta se aparținea de dioceza de la Trier și mai apoi de cea de la Köln dar din a doua jumătate a secolului al IV-lea devine o dioceză de sine stătătoare. Frontierele diocezei erau reprezentate de dioceza de Utrecht în nord, de cea de Köln în est, de cele de Trier și Reims în sud și de cea de Cambrai în vest. Dioceza a jucat un rol activ în creștinarea francilor, aceasta încheindu-se după martirul Sfântului Lambert la Liège, la începutul secolului VIII. Episcopii ce i-au urmat lui Lambert au pus bazele unei catedrale în locul martiriului acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège.

Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Theophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puterile ecleziastice și puteri temporale, dar pe un teritoriu mai restrâns. Pentru următoarele opt secole, principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată din cadrul Imperiului, poziționarea sa în vecinătatea Franței permițându-i de-a lungul timpului să joace un rol important în politica internațională europeană.

Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diverselor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat acțiunea unificatoare a Țărilor de Jos de către Ducii de Burgundia. Cu toate că principatul nu făcea parte din Domeniul burgund, datorită proximității dintre cele două, ducii Burgunzi capătă influențe din ce în ce mai mari asupra politicii principatului.

Secolele XVI și XVII au fost dificile pentru principat datorită sciziunii Țărilor de Jos Spaniole în urma Războiului de optzeci de ani și a campaniilor militare ale lui Ludovic XIV. Astfel în 1676 Ducatul Bouillon se separă de principat, devenind un protectorat francez în cadrul Imperiului. De asemenea majoritatea prinților erau de origine străine iar faptul că ei dețineau mai multe domenii petreceau din ce în ce mai puțin timp conducând afacerile principatului. Nemulțumirile populației, încurajate de ideile revoluționare franceze au dus la izbucnirea Revoluției de la Liège în 1789 împotriva domniei absolutiste a prinților. Încurajați și susținuți de trupele revoluționare franceze revoluționarii din Liège au reușit să ducă la prăbușirea principatului, în ciuda intervențiilor trupelor austriece din 1791 și 1793. Din ce în ce mai influențat de forțele franceze, teritoriul este înglobat în Republica franceză în 1795 departamentele Ourthe, Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului. Prin Tratatul de la Lunéville din 1801 Imperiul recunoaște cuceririle franceze din Țările de Jos (inclusiv cea a principatului), iar prin Concordatul de la 1801 Biserica Catolică recunoaște dispariția Principatului episcopal și un nou episcopat este format la Liège, cu autoritate asupra departamentelor Ourthe și Meuse-Inférieure.