Wikipedia

Râs iberic

specie de felide endemice în Peninsula Iberică

Râsul iberic[6][7] (Lynx pardinus), numit și râs pardos,[8] este una dintre cele patru specii extante din genul de felide sălbatice de mărime medie Lynx. Este endemic în Peninsula Iberică, în sud-vestul Europei. Este listat ca specie vulnerabilă⁠(en)[traduceți] pe Lista roșie a IUCN.[3] În secolul al XX-lea, populația de râși iberici a scăzut din cauza vânării excesive, braconajului, fragmentării⁠(en)[traduceți] habitatelor propice și a scăderii populației speciei pradă pe care o vânează râsul iberic în principal, iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus), cauzată de bolile provocate de virusurile Myxoma virus⁠(en)[traduceți] și Lagovirus europeus⁠(en)[traduceți].[9][10][11]

Râs iberic
Fosilă:
Pleistocenul timpuriu[1] - Recent 1–0 mln. ani în urmă
↓
Stare de conservare

Vulnerabil  (IUCN 3.1)[2][3]
CITES Appendix I (CITES)[2]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Subordin: Feliformia
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Lynx
Specie: L. pardinus
Nume binomial
Lynx pardinus
(Temminck, 1827)[4]
Răspândirea râsului iberic, 2015
Sinonime
  • Felis pardina (Temminck, 1827)[5]
  • Lynx pardella (Miller, 1907)[4]
Modifică text Consultați documentația formatului

Fosilele sugerează că această felidă este prezentă în regiune încă de la sfârșitul Pleistocenului timpuriu, acum în jur de 1 milion de ani.

Pe la începutul secolului al XXI-lea, râsul iberic era în pragul extincției, căci până în 2002 numai 94 de indivizi au supraviețuit în două subpopulații izolate din Andaluzia. De atunci au fost luate măsuri de conservare, printre care se numără îmbunătățirea habitatului, repopularea cu iepuri a zonelor, translocarea⁠(en)[traduceți], reintroducerea⁠(en)[traduceți] și monitorizarea râșilor iberici. Până în 2012, populația a crescut la 326 de indivizi,[12] to 855 in 2020,[13] la 1.111 în 2021,[14] la 1.668 în 2023[15] și la 2.021 în 2024, ceea ce a dus la reclasificarea sa drept vulnerabilă.[16]

Este o specie monotipică și se presupune că a evoluat din Lynx issiodorensis⁠(en)[traduceți].[17]

Taxonomie

modificare

Felis pardina era denumirea științifică propusă de Coenraad Jacob Temminck în 1827, care a descris piei de râși iberici ce au fost uciși în zona Fluviului Tajo, pieile fiind apoi comercializate în Paris și Londra.[5] It is a monotypic species.[18] Este o specie monotipică.[19]

Filogenie

modificare

Se sugerează ca râsul iberic să fi evoluat din Lynx issiodorensis⁠(en)[traduceți].[17][20] Cele mai timpurii rămășițe fosile ale râsului iberic datează de la sfârșitul Pleistocenului timpuriu, acum în jur de 1 milion de ani.[1]

Râsul iberic s-a despărțit genetic⁠(en)[traduceți] ca specie unică în urmă cu 1,98–0,7 milioane de ani. Specia cu care este cel mai strâns înrudită este râsul eurasiatic (Lynx lynx), cu care a coexistat la un anumit grad până în secolul al XX–lea.[21][22]

Caracteristici

modificare
 
Craniu

Râsul iberic are o blană scurtă și pătată de culoare gălbenie deschisă până la lignicoloră. Punctele de pe blană variază în formă și mărime de la mici și rotunde la alungite. Sunt aranjate în linii și scad în mărime de la spate înspre părțile laterale.[23] Capul său este mic, cu o „freză” și cu urechi cu ciuf. Corpul său este scurt, cu picioare lungi și o coadă scurtă. Lungimea capului plus cea a trunchiului a unui mascul este 74,7–82 cm, cu o coadă de 12,5–16 cm și o greutate de 7–15,9 kg. Femelele sunt mai mici, cu o lungime a capului plus cea a trunchiului de aproximativ 68,2–77,5 cm și o greutate de 9,2–10 kg.[24]

Răspândire și habitat

modificare

Râsul iberic era mai demult prezent de-a lungul Peninsulei Iberice. În anii 1950, populația nordică s-a extins din Mediterana până în Galicia și părți din nordul Portugaliei, iar populația sudică din centrul până în sudul Spaniei.[25] Populațiile au scăzut de la 15 subpopulații în anii 1940 până la numai două subpopulații în 1990, cel mai remarcabil în Montes de Toledo și Sierra Morena. Înainte de 1973, râsul iberic era prezent în Sierra de Gata, Montes de Toledo, estul Sierra Morena, Sierra de Relumbrar și pe câmpii costale din zona Doñana. De la începutul anilor 1960 până în anul 2000, s-a pierdut în jur de 80 % din fostul său areal.[26][27] În 2012 a fost restricționat la zone foarte limitate din sudul Spaniei, înmulțirea râșilor iberici fiind pe atunci confirmată numai în Sierra Morena și pe câmpiile costale Doñana.[9] Până în 2014, arealul său din Spania cuprindea Sierra Morena și Montes de Toledo din Castilla-La Mancha și Valea Matachel din Extremadura, iar cel din Portugalia cuprindea Vale do Guadiana⁠(en)[traduceți].[28]

Rămășițele fosile indică că râsul iberic avea un areal mai larg în timpul Pliestocenului târziu și al Holocenului timpuriu. Rămășițele a cinci râși găsite Arene Candide⁠(en)[traduceți] din Italia de Nord datează de aproximativ 24.820–18.620 de ani înaintea prezentului⁠(en)[traduceți]. Un specimen găsit în peștera Cabias din sudul Franței⁠(en)[traduceți] a fost datat cu ajutorul radiocarbonului la 3780±90 de ani înaintea prezentului.[29] În 2021, o densitate crescută de râși iberici ce datează de acum 40.000 de ani a fost identificată pentru prima oară în Italia de Sud, la situl de fosile Ingarano din Apulia.[30]

Comportament și ecologie

modificare

Râsul iberic își marchează teritoriul cu urină și fecale și cu scrijelituri pe scoarțe de copaci. Domeniile vitale ale adulților sunt stabile de-a lungul multor ani.[24] Sondaje ce au utilizat camere ascunse în estul Munților Sierra Morena în perioada anilor 1999–2008 au descoperit domeniile vitale a șase femele fiecare de câte 5,2–6,6 km². Patru masculi din zonă aveau fiecare domeniul vital de câte 11,8–12,2 km².[31]

Dietă și vânarea prăzii

modificare

Râsul iberic vânează în principal iepuri de vizuină (Oryctolagus cuniculus), ce reprezintă cea mai mare parte a dietei râsului iberic, suplimentați de potârnichi cu picioare roșii⁠(en)[traduceți], rozătoare și într-o măsură mai mică și de copitate sălbatice.[32][33][34] Vânează uneori cerbi lopătari (Dama dama) tineri, căprioare europene (Capreolus capreolus), oi sălbatice europene (Ovis aries musimon) și rațe.[35] Un mascul are nevoie de un iepure pe zi, pe când o femelă ce crește pui mănâncă trei pe zi.[36]

Râsul iberic are adaptabilitate scăzută și a continuat să se bazeze mult pe iepurii de vizuină, ce constituie 75 % din hrana pe care o consumă, în ciuda scăderii numărului de indivizi al populației de iepuri cauzate de bolile provocate de virusurile Myxoma virus⁠(en)[traduceți] și Lagovirus europeus⁠(en)[traduceți].[11]

Mostre de fecale de râs iberic conțineau bacterii anaerobice din genul Anaeroplasma, ceea ce sugerează că flora intestinală îl ajută să digere iepurii pe care îi consumă și că s-ar putea de asemenea să ajute la degradarea materiilor vegetale din intestinele iepurilor.[37] Bacterii rezistente la antibiotice au fost de asemenea găsite în tractul digestiv al râsului iberic sălbatic.[38]

Râsul iberic concurează pentru pradă cu lupul iberic⁠(en)[traduceți], vulpea roșie (Vulpes vulpes), mangusta egipteană și pisica sălbatică europeană (Felis silvestris). De asemenea, ucide adeseori alte carnivore mai mici precum vulpi roșii și manguste egiptene, menționate înainte, dar și genete comune⁠(en)[traduceți].[39]

  • Râs iberic vânând prepeliță comună (Coturnix coturnix)
  •  
    Lovind cu laba dreaptă cu ghearele scoase
  •  
    Pradă prinsă în gură

Reproducere

modificare
 
Pui de râs iberic

Cei mai mulți râși iberici se nasc în martie sau în aprilie. Gestația râșilor iberici durează 63–73 de zile, iar un rând de pui constă de obicei în 2–4 pui.[40]

Juvenilii devin independenți la vârsta de 7 până la 10 luni, dar rămân cu mamele până pe la vârsta de 20 de luni. Supraviețuirea juvenililor depinde mult de disponibilitatea speciilor pradă. În sălbăticie, atât masculii, cât și femelele ating maturitatea sexuală la vârsta de un an, deși în practică se înmulțesc rareori până ce un teritoriu devine neocupat; a fost cunoscută o femelă ce nu s-a înmulțit până la vârsta de cinci ani, când a murit mama sa. Longevitatea maximă în sălbăticie este de 13 ani.[41][40]

Dificultatea de a găsi perechi a dus la împerecherea între indivizi mult prea înrudiți, ceea ce a rezultat în mai puțini pui și o rată mai crescută de decese netraumatice.[42] Împerecherea între indivizi mult prea înrudiți duce la o calitate mai scăzută a spermei și la rate mai crescute ale infertilității la masculi, aceste aspecte împiedicând eforturile de a îmbunătăți condiția fizică a speciei.[43]

Amenințări

modificare

Râsul iberic este amenințat de pierderea habitatului, accidente rutiere și vânătoarea ilegală.[2] Pierderea habitatului este în principal cauzată de îmbunătățirea infrastructurilor, dezvoltarea urbană și a stațiunilor și de monocultivarea⁠(en)[traduceți] copacilor, care fragmentează răspândirea râsului. În secolul al XX-lea, boli ale iepurilor precum cele cauzate de virusurile Myxoma virus și Lagovirus europeus au dus la o scădere vertiginoasă a populației prăzii sale principale.[44] Mai mult, râsul a fost vânat ca „dăunător” în temeiul unei legi adoptate de Francisco Franco, din anii 1950 până la sfârșitul anilor 1970, când vânarea râsului era interzisă. Vânarea în secret a râsului încă se petrece în ziua de azi și aceasta devine o problemă serioasă.[45] Capcane ilegale amplasate pentru iepuri și vulpi erau cauze principale ale mortalității râsului iberic în anii 1990.[46] În plus, în fiecare an, câțiva râși iberici mor atunci când încearcă să traverseze drumuri cu trafic intens,[9] ceea ce reprezintă majoritatea deceselor de râs.[47] În 2013, 14 râși iberici au murit pe șosele, și 21 în 2014.[48] În 2023 au fost uciși pe șosele 144 de râși.[16]

În 2007, câțiva indivizi au murit din cauza virusului Feline leukemia virus⁠(en)[traduceți].[49][50]

Interacțiunile crescânde cu oamenii și răspândirea genelor rezistente la antibiotice în rândul populațiilor râsului ar putea reprezinte o amenințare semnificativă nu numai pentru râs, însă și pentru oameni.[51]

Conservare

modificare
 
Râs iberic

Râsul iberic este pe deplin protejat. Este listat în Anexa I a CITES, în Anexa II a Convenției de la Berna⁠(en)[traduceți] și în Anexa II și Anexa IV din Directiva Habitate⁠(en)[traduceți] a Uniunii Europene. A fost listat ca specie pe cale de dispariție pe Lista roșie a IUCN din 2014 până în 2024.[2] În 2024 a fost reclasificat drept specie vulnerabilă⁠(en)[traduceți][3] după ce efectivele de râși tineri și maturi au crescut la mai mulți de 2000.[52]

Printre măsurile de conservare se numără refacerea habitatului său nativ, menținerea populației sălbatice de iepuri, reducerea cauzelor nenaturale ale morții și eliberarea indivizilor crescuți în captivitate.[53] Comisia națională a Spaniei care se ocupă cu protejarea naturii a susținut Programa de Conservación Ex-Situ del Lince Ibérico („Programul de Conservare Ex-Situ a Râsului Iberic”) pentru faptul că acesta servește ca o „rețea de siguranță” prin faptul că gestionează populația captivă și pentru că „ajută la stabilirea de populații de râși iberici care cutreieră liberi prin programe de reintroducere”. Înaintea eliberării de râși iberici crescute în captivitate, tendința naturală a acestora poate fi simulată pentru a îi pregăti pentru viața în sălbăticie.[53] Un studiu din 2006 a utilizat un sistem de monitorizare neintruziv ce implica camere care monitorizau atât demografia râșilor, cât și a iepurilor ce viețuiau în Sierra Morena. Surse suplimentare de hrană puteau fi furnizate dacă iepurii sălbatici sufereau o scădere a numărului de indivizi.[54]

Eforturi de gestionare sunt dezvoltate pentru a conserva și reface arealul nativ al animalului.[55] Autoritățile ce intenționează să elibereze râși născuți în captivitate caută zone cu habitat propice, verifică abundența iepurilor din acestea și află dacă există permisiunea populației umane locale.[56] În jur de 90 de milioane de euro au fost cheltuiți pe diverse măsuri de conservare în perioada anilor 1994–2013.[57] Uniunea Europeană a contribuit cu până la 61 % din finanțare.[58][59]

Program de reintroducere

modificare

Începând din 2009, râsul iberic a fost reintrodus în Guadalmellato⁠(en)[traduceți], ceea ce a dus la o populație de 23 de indivizi în 2013.[60] Din anul 2010, specia a fost eliberată și în Guarrizas.[56][61] Au avut loc discuții cu Ministerul Mediului din Spania⁠(en)[traduceți] despre planuri pentru eliberări de râși iberici în zona Campanarios de Azaba de lângă Salamanca.[62] În aprilie 2013, a fost raportat faptul că populația sălbatică totală a Andaluziei—de numai 94 în 2002—s-a triplat la 309 indivizi.[63][60] În iulie 2013, grupuri ce se ocupă cu mediul au confirmat prezența unui rând de pui născuți în sălbăticie în Provincia Cáceres (Extremadura).[64] Un studiu publicat în iulie 2013 în Nature Climate Change⁠(en)[traduceți] a recomandat ca programele de reintroducere să aibă loc în nordul Iberiei, sugerând că schimbările climatice ar amenința iepurii din sud.[57][65]

Pe 26 noiembrie 2014, 3 râși iberici au fost eliberați în Montes de Toledo; unul dintre ei a cutreierat ulterior până lângă Aranjuez, în regiunea Madrid, iar asta a făcut ca un râs iberic să se găsească atunci acolo pentru prima oară în 40 de ani.[66][67]

Prezența râșilor iberici în Portugalia, particular în sud, a fost verificată.[68] În 2014, Instituto da Conservação da Natureza e das Florestas⁠(en)[traduceți] („Institutul pentru Conservarea Naturii și a Pădurilor”) a semnat contracte securizând 2.000 de hectare de teren pentru proiectul Portugaliei de reintroducere a râșilor iberici.[69][70][71] În 2015, 10 râși iberici crescuți în captivitate au fost eliberați în Parcul Național Valea Guadiana⁠(en)[traduceți] și zone înconjurătoare din Valea Guadiana din sud-estul Portugaliei.[72] Pe la sfârșitul anului 2015 existau 400 de râși iberici în Peninsula Iberică, marea majoritate în Andaluzia, în sudul Spaniei, dar cu populații noi mai mici pe dealuri de lângă Toledo, în Extremadura (sud-vestul Spaniei) și în sudul Portugaliei.[73]

Reintroducerea râsului iberic în Portugalia a avut succes; dintre cele 17 animale care au fost reintroduse, 12 și-au stabilit deja teritorii.[74]

Începând din 2007, când a avut loc o epidemie cauzată de virusul Feline leukemia virus, râșii iberici sălbatici sunt testați periodic pentru a verifica existența unei posibile infectări. Mostrele din perioada septembrie-decembrie 2013 au avut rezultat negativ pentru acest virus, dar un mascul a devenit primul individ al speciei sale al cărui test să raporteze pozitiv virusul Feline immunodeficiency virus⁠(en)[traduceți]. Masculul a fost ulterior pus în carantină.[75]

Înmulțirea în captivitate

modificare
 
Centro Nacional de Reprodução do Lince-Ibérico lângă Silves, Portugalia
 
Regina Sofía a Spaniei și María Dolores de Cospedal⁠(en)[traduceți] eliberează un râs iberic în Mazarambroz, Spania, la „El Castañar”, domeniu al ducelui de Pastrana⁠(en)[traduceți].

În 2002, grădina zoologică din Jerez a confirmat că găzduiește trei râși iberici și că dezvolta un plan pentru un program de înmulțire în captivitate. Un dintre femelele de la grădina zoologică era Saliega⁠(en)[traduceți], capturată pe când era pui în aprilie 2002.[76] A devenit primul râs iberic care s-a reprodus în captivitate, dând naștere la trei pui sănătoși în 29 martie 2005 la Centrul de Reproducere El Acebuche, în Parcul Național Doñana⁠(en)[traduceți], Huelva, Spania.[77] În anii următori, numărul nașterilor a crescut și s-au deschis centre adiționale de reproducere. În martie 2009, s-a raportat că 27 de pui au fost născuți de la începerea programului.[78] În 2009, Guvernul Spaniei⁠(en)[traduceți] a plănuit să construiască cu 5,5 milioane de euro un centru de reproducere la Zarza de Granadilla.[78]

În Portugalia, Centro Nacional de Reprodução do Lince-Ibérico („Centrul Național de Reproducere a Râului Iberic”) a fondat un centru de reproducere lângă Silves, Portugalia,[79][80] iar de atunci a crescut 122 de indivizi cu toții crescuți la centrul de reproducere, dintre care 89 au supraviețuit. 73 dintre ei au fost introduși în sălbăticie. Introducerea a avut loc în Mértola⁠(en)[traduceți] și Serpa din Valea Guadiana.[81] Conform datelor din 2020, există în jur de 140 de indivizi în sălbăticie în Portugalia, răspândiți pe parcursul unei suprafețe de 50.000 de hectare, iar 50 dintre acești indivizi sunt pui.[82]

Existau 14 pui supraviețuitori în 2008 și 15 în 2009. În 2010, ploaia intensivă și problemele de sănătate au dus la un succes de înmulțire mai mic, adică 14 născuți dintre care 8 supraviețuitori.[83] Dar anul următor, centrele de reproducere au înregistrat 45 de nașteri, dintre 26 de pui supraviețuitori.[84] În 2012, centrele de reproducere din Portugalia și Spania au raportat un total de 44 de supraviețuitori din 59 născuți,[84] pe când în 2013 au fost 44 de supraviețuitori din 53 născuți.[85] În 2017, populația totală a râșilor iberici a ajuns la 475 de specimene.[86] În februarie 2019, s-a estimat că populația totală ar fi crescut până pe la 650 de indivizi.[87]

În martie 2013, s-a raportat că au fost colectate pentru prima oară embrioni și ovocite⁠(en)[traduceți] de râși iberici. Au fost colectate de la Saliega și altă femelă—ambele sterlizate⁠(en)[traduceți] și retrase din programul de reproducere—de către Leibniz-Gemeinschaft⁠(en)[traduceți] („Asociația Leibniz”) și păstrate în azot lichid la Museo Nacional de Ciencias Naturales⁠(en)[traduceți] („Muzeul Național de Științe Naturale”) din Madrid pentru potențială înmulțire viitoare.[88] În iulie 2014, Museo Nacional de Ciencias Naturales a anunțat că a produs celule de spermă din țesut testicular de râs iberic imatur sexual.[89]

Râși iberici sunt găzduiți la Grădina Zoologică din Jerez,[90] la Grădina Zoologică din Lisabona⁠(en)[traduceți] din decembrie 2014,[91] iar din iulie 2016 la Zoo Aquarium de Madrid⁠(en)[traduceți].[92]

Cercetare genetică

modificare

Variația genetică a râsului iberic este mai scăzută decât a oricărei alte felide sărăcite genetic, asta fiind o consecință a fragmentării populației⁠(en)[traduceți], a unei strangulări a populației și a izolării grupurilor de populații.[93] Râșii iberici din Doñana și Andújar diferă genetic la markerii microsateliți. Mostrele colectate din Doñana au prezentat o rată crescută a împerecherii între indivizi mult prea înrudiți, căci acest grup al populației era izolat de multă vreme.[93]

În cultura populară

modificare

Artistul stradal portughez Bordalo II⁠(en)[traduceți] creează instalații⁠(en)[traduceți] făcute din gunoaie⁠(en)[traduceți] pentru a evidenția supraconsumul⁠(en)[traduceți]. Lucrările sale care constă în animale sunt create pentru a evidenția distrugerea speciilor de către deșeurile cauzate de oameni.[94] Una dintre sculpturile publice⁠(en)[traduceți] ale lui este un imens râs iberic din Parque das Nações⁠(en)[traduceți], Lisabona, Portugalia, realizat pentru World Conference of Ministers Responsible for Youth 2019 și Youth Forum Lisboa+21.[95]

 
Râs iberic, Parque das Nações⁠(en)[traduceți], Lisabona

Note

modificare
  1. ^ a b Boscaini, A.; Alba, D.M.; Beltrán, J.F.; Moya-Sola, S.; Madurell-Malapeira, J. (). „Latest Early Pleistocene remains of Lynx pardinus (Carnivora, Felidae) from the Iberian Peninsula: taxonomy and evolutionary implications”. Quaternary Science Reviews. 143: 96–106. Bibcode:2016QSRv..143...96B. doi:10.1016/j.quascirev.2016.05.015. 
  2. ^ a b c d Rodríguez, A.; Calzada, J. (). „Lynx pardinus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T12520A174111773. doi:10.2305/IUCN.UK.2015-2.RLTS.T12520A174111773.en  . Accesat în .  Parametru necunoscut |errata= ignorat (ajutor)
  3. ^ a b c „Iberian lynx rebounding thanks to conservation action – IUCN Red List – Press release | IUCN”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Wozencraft, W. C. (). „Species Lynx pardinus”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 541. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  5. ^ a b Temminck, C. J. (). „Felis pardina”. Monographies de mammalogie, ou description de quelques genres de mammifères, dont les espèces ont été observées dans les différens musées de l'Europe. Vol. 1. Leiden: C. C. Vander Hoek. pp. 116–117. 
  6. ^ Sandu, Radu Mihai (). „Capitolul III”. Mic ghid de identificare și interpretare a urmelor, marcajelor și semnelor carnivorelor mari (PDF). Focșani. p. 32. ISBN 978-973-0-13490-2. 
  7. ^ „râs - definiție și paradigmă”. DEX online. Accesat în . 
  8. ^ Anuța, Ionescu Andrei (). Atlas Zoologic. București: Editura Vox. p. 284. ISBN 973-97848-2-8. 
  9. ^ a b c Simón, M.A. (). Ten years conserving the Iberian lynx. Seville: Consejería de Agricultura, Pesca y Medio Ambiente. Junta de Andalusía. ISBN 978-84-92807-80-2. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Rodríguez-Hidalgo, A.; Lloveras, L.; Moreno-García, M.; Saladié, P.; Canals, A.; Nadal, J. (). „Feeding behaviour and taphonomic characterization of non-ingested rabbit remains produced by the Iberian lynx (Lynx pardinus)”. Journal of Archaeological Science. 40 (7): 3031–3045. Bibcode:2013JArSc..40.3031R. doi:10.1016/j.jas.2013.03.006. hdl:10261/153608. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b Fordham, D.A.; Akçakaya, H.R.; Brook, B.W.; Rodríguez, A.; Alves, P.C.; Civantos, E.; Trivino, M.; Watts, M.J.; Araujo, M.B. (). „Adapted conservation measures are required to save the Iberian lynx in a changing climate” (PDF). Nature Climate Change. 3 (10): 899–903. Bibcode:2013NatCC...3..899F. doi:10.1038/nclimate1954. hdl:10261/84387  . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Lopez, G.; Lopez, M.; Fernandez, L.; Ruiz, G.; Arenas, R.; Del Rey, T.; Gil, J.M.; Garrote, G.; Garcia, M.; Simon, M. (). „Population development of the Iberian lynx since 2002”. Cat News. 57: 34. 
  13. ^ Jones, S. (). „The lynx effect: Iberian cat claws its way back from brink of extinction”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Lusa (). „Pela primeira vez em 20 anos, há mais de 1000 linces-ibéricos”. Público. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „La población de linces ibéricos alcanza su máximo histórico: 1.668 ejemplares”. www.miteco.gob.es. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ a b Jones, Sam (). „Iberian lynx no longer endangered after numbers improve in Spain and Portugal”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ a b Kurtén, B. (). Pleistocene Mammals of Europe. London, New Brunswick: Aldine Transaction. 
  18. ^ Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.; Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen, P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.; O'Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoffmann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (). „A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News. Special Issue 11: 45. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  19. ^ Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.; Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen, P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.; O'Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoffmann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (). „A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News. Special Issue 11: 45. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ Cuccu, Andrea; Valenciano, Alberto; Azanza, Beatriz; DeMiguel, Daniel (). „A new lynx mandible from the Early Pleistocene of Spain (La Puebla de Valverde, Teruel) and a taxonomical multivariate approach of medium-sized felids”. Historical Biology (în engleză). 35 (1): 127–138. Bibcode:2023HBio...35..127C. doi:10.1080/08912963.2021.2024181. ISSN 0891-2963. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Johnson, W. E.; Godoy, J. A.; Palomares, F.; Delibes, M.; Fernandes, M.; Revilla, E.; O'Brien, S. J. (). „Phylogenetic and Phylogeographic Analysis of Iberian Lynx Populations”. Journal of Heredity. 95 (1): 19–28. doi:10.1093/jhered/esh006  . hdl:10261/50302  . PMID 14757726. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Rodríguez-Varela, R.; Garcia, N.; Nores, C.; Álvarez-Lao, D.; Barnett, R.; Arsuaga, J.L.; Valdiosera, C. (). „Ancient DNA reveals past existence of Eurasian lynx in Spain”. Journal of Zoology. 298 (2): 94–102. doi:10.1111/jzo.12289. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Beltrán, J.F.; Delibes, M. (). „Physical characteristics of Iberian lynxes (Lynx pardinus) from Doñana, southwestern Spain”. Journal of Mammalogy. 74 (4): 852–862. doi:10.2307/1382423. JSTOR 1382423. 
  24. ^ a b Sunquist, M.; Sunquist, F. (). „Iberian Lynx Lynx pardinus (Temminck, 1827)”. Wild cats of the World. Chicago: University of Chicago Press. pp. 177–184. ISBN 978-0-226-77999-7. 
  25. ^ Clavero, M.; Delibes, M. (). „Using historical accounts to set conservation baselines: the case of Lynx species in Spain”. Biodiversity and Conservation. 22 (8): 1691–1702. Bibcode:2013BiCon..22.1691C. doi:10.1007/s10531-013-0506-4. hdl:10261/80444  . 
  26. ^ Alda, F.; Inogés, J.; Alcaraz, L.; Oria, J.; Aranda, A.; Doadrio, I. (). „Looking for the Iberian lynx in central Spain: a needle in a hay stack?”. Animal Conservation. 11 (4): 297–305. Bibcode:2008AnCon..11..297A. doi:10.1111/j.1469-1795.2008.00185.x  . 
  27. ^ Gil-Sanchez, J.M.; McCain, E.B. (). „Former range and decline of the Iberian lynx (Lynx pardinus) reconstructed using verified records”. Journal of Mammalogy. 92 (5): 1081–1090. doi:10.1644/10-MAMM-A-381.1  . 
  28. ^ „The big cat running out of space”. WWF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Rodríguez-Varela, R.; Tagliacozzo, A.; Ureña, I.; García, N.; Crégut-Bonnoure, E.; Mannino, M. A.; Arsuaga, J. L.; Valdiosera, C. (). „Ancient DNA evidence of Iberian lynx palaeoendemism”. Quaternary Science Reviews. 112: 172–180. Bibcode:2015QSRv..112..172R. doi:10.1016/j.quascirev.2015.01.009. 
  30. ^ Mecozzi, B., Sardella, R., Boscaini, A., Cherin, M., Costeur, L., Madurell-Malapeira, J., ... & Iurino, D. A. (2021). The tale of a short-tailed cat: New outstanding Late Pleistocene fossils of Lynx pardinus from southern ItalyArhivat în , la Wayback Machine.. Quaternary Science Reviews, 262, 106840.
  31. ^ Gil-Sánchez, J.M.; Moral, M.; Bueno, J.; Rodríguez-Siles, J.; Lillo, S.; Pérez, J.; Martín, J.M.; Valenzuela, G.; Garrote, G.; Torralba, B.; Simón-Mata, M.Á. (). „The use of camera trapping for estimating Iberian lynx (Lynx pardinus) home ranges”. European Journal of Wildlife Research. 57 (6): 1203–1211. CiteSeerX 10.1.1.459.5581  . doi:10.1007/s10344-011-0533-y. 
  32. ^ Palomares, F.; Delibes, M.; Revilla, E.; Calzada, J.; Frediani, J.M. (). „Spatial ecology of Iberian lynx and abundance of European rabbits in south-western Spain”. Wildlife Monographs. 148 (148): 1–36. JSTOR 3830752. 
  33. ^ Gil-Sánchez, J.M.; Ballesteros-Duperón, E.; Bueno-Segura, J.F. (). „Feeding ecology of the Iberian lynx Lynx pardinus in eastern Sierra Morena (Southern Spain)”. Acta Theriologica. 51: 85–90. doi:10.1007/bf03192659. 
  34. ^ López-Bao, J.V.; Palomares, F.; Rodríguez, A.; Ferreras, P. (). „Intraspecific interference influences the use of prey hotspots”. Oikos. 120 (10): 1489–1496. Bibcode:2011Oikos.120.1489L. doi:10.1111/j.1600-0706.2011.19194.x. hdl:10261/39785  . 
  35. ^ Delibes, A.; Rodríguez, M.; Ferreras, P. (). Action Plan for the Conservation of the Iberian Lynx in Europe (Lynx pardinus) (PDF). Council of Europe. ISBN 978-92-871-4423-2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  36. ^ Ward, D. (). The Iberian Lynx Emergency (PDF) (Raport). EU Commission. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  37. ^ Alcaide, M.; Messina, E.; Richter, M.; Bargiela, R.; Peplies, J.; Huws, S.A.; Newbold, C.J.; Golyshin, P.N.; Simón, M.A.; López, G.; Yakimov, M.M.; Ferrer, M. (). „Gene sets for utilization of primary and secondary nutrition supplies in the distal gut of endangered Iberian Lynx”. PLOS ONE. 7 (12): e51521. Bibcode:2012PLoSO...751521A. doi:10.1371/journal.pone.0051521  . PMC 3520844  . PMID 23251564. 
  38. ^ Gonçalves, A.; Igrejas, G.; Hajer, T. (). „Detection of antibiotic resistant enterococci and Escherichia coli in free range Iberian Lynx (Lynx pardinus)”. Science of the Total Environment. 456–457: 115–119. Bibcode:2013ScTEn.456..115G. doi:10.1016/j.scitotenv.2013.03.073. PMID 23588135. 
  39. ^ Fedriani, J. M.; Palomares, F.; Delibes, M. (). „Niche relations among three sympatric Mediterranean carnivores”. Oecologia. 121 (1): 138–148. Bibcode:1999Oecol.121..138F. CiteSeerX 10.1.1.587.7215  . doi:10.1007/s004420050915. PMID 28307883. 
  40. ^ a b „Lynx pardinus”. Animal Diversity Web. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Iberian lynx Lynx pardinus”. IUCN Cat Specialist Group. Arhivat din original la . 
  42. ^ Palomares, F.; Godoy, J. A.; Lopez-Bao, J. V. (). „Possible Extinction Vortex for a Population of Iberian Lynx on the Verge of Extirpation”. Conservation Biology. 26 (4): 689–697. Bibcode:2012ConBi..26..689P. doi:10.1111/j.1523-1739.2012.01870.x. hdl:10261/55052  . PMID 22731698. 
  43. ^ Ruiz-Lopez, M. J.; Ganan, N.; Godoy, J. A. (). „Heterozygosity-Fitness Correlations and Inbreeding Depression in two Critically Endangered Mammals”. Conservation Biology. 26 (1): 1121–1129. doi:10.1111/j.1523-1739.2012.01916.x. hdl:10261/63937. PMID 22897325. 
  44. ^ Delibes-Mateos, M.; Ferreira, C.; Carro, F.; Escudero, M. A.; Gortázar, C. (). „Ecosystem effects of variant Rabbit hemorrhagic disease virus, Iberian Peninsula”. Emerging Infectious Diseases. 20 (12): 2166–2168. doi:10.3201/eid2012.140517. PMC 4257825  . PMID 25417710. 
  45. ^ Keeley, Graham. „Breeding project boosts Iberian lynx numbers from 94 to 1,100”. Al Jazeera (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Ferreras, P.; Aldama, J.J.; Beltran, J.; Delibes, M. (). „Rates and causes of mortality in a fragmented population of Iberian lynx Felis pardina Temminck, 1824”. Biological Conservation. 62 (3): 197–202. Bibcode:1992BCons..61..197F. doi:10.1016/0006-3207(92)91116-a. hdl:10261/50936  . 
  47. ^ Amante, Helena. „How the Iberian Lynx Bounced Back From the Brink of Extinction”. Smithsonian Magazine (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Donaire, G. (). „Rise in Iberian lynx road deaths speeds up protection plans”. El País. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ López, G.; López-Parra, M.; Fernández, L.; Martínez-Granados, C.; Martínez, F.; Meli, M.L.; Gil-Sánchez, J.M.; Viqueira, N.; Díaz-Portero, M.A.; Cadenas, R.; Lutz, H.; Vargas, A.; Simón, M.A. (). „Management measures to control a feline leukemia virus outbreak in the endangered Iberian lynx”. Animal Conservation. 12 (3): 173–182. Bibcode:2009AnCon..12..173L. doi:10.1111/j.1469-1795.2009.00241.x. 
  50. ^ Palomares, F.; López-Bao, J.V.; Rodríguez, A. (). „Feline leukaemia virus outbreak in the endangered Iberian lynx and the role of feeding stations: a cautionary tale”. Animal Conservation. 14 (3): 242–245. Bibcode:2011AnCon..14..242P. doi:10.1111/j.1469-1795.2010.00403.x. hdl:10261/39812  . 
  51. ^ Sousa, M.; Gonçalves, A.; Silva, N.; Serra, R.; Alcaide, E.; Zorrilla, I.; Torres, C.; Caniça, M.; Igrejas, G.; Poeta, P. (). „Acquired antibiotic resistance among wild animals: the case of Iberian Lynx (Lynx pardinus)”. Veterinary Quarterly. 34 (2): 105–112. doi:10.1080/01652176.2014.949391. PMID 25220796. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Cursino, Malu. „One of world's rarest cats no longer endangered – conservation agency”. www.bbc.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ a b Vargas, A.; Sánchez, I.; Martínez, F.; Rivas, A.; Godoy, J.A.; Roldan, E.; Simón, M.A.; Serra, R.; Perez, M.A.J.; Ensenat, C.; Delibes, M. (). „The Iberian lynx Lynx pardinus Conservation Breeding Program” (PDF). International Zoo Yearbook. 42: 190–198. doi:10.1111/j.1748-1090.2007.00036.x. hdl:10261/50244  . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  54. ^ Gil-Sánchez, J.; Simón, M.; Cadenas, R.; Bueno, J.; Moral, M.; Rodríguez-Siles, J. (). „Current Status Of the Iberian Lynx (Lynx pardinus) in eastern Sierra Morena, Southern Spain”. Wildlife Biology in Practice. 6 (3): 14–33. doi:10.2461/wbp.lynx.2 (inactiv ). 
  55. ^ Clavero, M.; Delibes, M. (). „Using historical accounts to set conservation baselines: the case of Lynx species in Spain”. Biodiversity and Conservation. 22 (8): 1691–1702. Bibcode:2013BiCon..22.1691C. doi:10.1007/s10531-013-0506-4. hdl:10261/80444  . 
  56. ^ a b Alves, F. (). „Lince-ibérico: Jazz e Joaninha, que nasceram em Silves em 2012, foram hoje libertados na Andaluzia” [Iberian lynx: Jazz and Joaninha, who were born in Silves in 2012, were released today in Andalusia]. Naturlink (în portugheză). Arhivat din original la . 
  57. ^ a b „Iberian lynx threatened by climate change”. The University of Adelaide. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Viúdez, J. (). „Iberian lynx faces new threat as disease decimates rabbit population”. El Pais. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ „El lince ibérico inicia una incierta <<reconquista>>” [The Iberian lynx begins an uncertain "reconquest"]. EFE (în spaniolă). ABC.es. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ a b „La Junta de Andalucía refuerza en el Guadalmellato la población de lince ibérico con la suelta de dos ejemplares” [Andalusia reinforces Iberian lynx population in Guadalmellato with the release of two individuals]. El Economista (în spaniolă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ Ward, D. (). „LynxBrief” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  62. ^ „Wildlife returns to Western Iberia”. Rewilding Europe. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „La población de linces se triplica en Andalucía en los últimos diez años” [The lynx population has tripled in Andalusia in the last ten years]. El Mundo (în spaniolă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ „Grupos ecologistas confirman que el lince ibérico cría en libertad en Cáceres” [Environmental group confirm the Iberian lynx is breeding in the wild in Cáceres]. EFE (în spaniolă). ABC.es. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ Ghose, Tia (). „Climate Change Could Wipe Out Iberian Lynx”. Live Science. Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ „Iberian Lynx returns to Madrid region after 40 years”. El Pais. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ „Sueltan en los Montes de Toledo los 3 primeros linces de 8 que se liberarán”. Clm24. . [nefuncțională – arhivă]
  68. ^ Soares, M. (). „Lince ibérico, o mais ameaçado dos felinos, fotografado em Milfontes” [The Iberian Lynx, the most threatened feline, was photographed in Milfontes]. Publico.pt (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ „Lynx pardinas (2000)”. ICNF Portal (în portugheză). ICN:B. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Lynx pardinus Arhivat în , la Wayback Machine.. Instituto da Conservação da Natureza e das Florestas, Portugal
  71. ^ Bratley, Carrie-Marie (). „More space in Portugal in pipeline for Iberian Lynx”. The Portugal News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ Sarmento, P.; Carrapato, C.; Eira, C.; Silva, J.P. (). „Spatial organization and social relations in a reintroduced population of Endangered Iberian lynx Lynx pardinus”. Oryx. 53 (2): 344–355. doi:10.1017/S0030605317000370  . 
  73. ^ „The return of the lynx”. bbc.com. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ „Começou a época de 2017 de libertações de linces em Portugal”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ „Resultado negativo en los chequeos a linces para detectar leucemia felina, con un positivo de virus de inmunodeficiencia” [Lynxes negative for feline leukemia but one positive for immunodeficiency virus]. Europa Press (în spaniolă). La Informacion. . Arhivat din original la . 
  76. ^ Gonçalves, E. (aprilie 2002). „Captured cubs hold future of Europe's tiger”. The Guardian. London. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ „Hopes raised by Spain lynx births”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  78. ^ a b „Endangered Iberian lynx cubs born in Spain”. Associated Press. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ Bratley, Carrie-Marie (). „Silves-born Iberian lynx released in Spain”. The Portugal News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ Tomás, C.; de Atayde, A. (). „Quinze crias de lince ibérico nascem em Silves” [Fifteen Iberian lynx cubs born in Silves]. Expresso Sapo (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ „Lince-Ibérico Reproduz-se em Centros de Portugal e Espanha”. natgeo.pt. National Geographic Society Portugal. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ „Já são 140 os linces-ibéricos em Portugal”. wilder.pt. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ Sierra, David (). „Fallece 'Geo', uno de los cachorros de lince ibérico nacido en cautividad este año” [Death of 'Geo', one of this season's captive-born Iberian lynx cubs] (în spaniolă). rtve.es. Arhivat din original la . Accesat în . 
  84. ^ a b „Nacen 59 ejemplares de lince esta temporada en el Programa de Cría en Cautividad” [59 lynx kittens born this season as part of the Captive Breeding Program]. Europa Press (în spaniolă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ „El programa de cría en cautividad del lince ibérico acaba la temporada con 44 cachorros” [The lynx captive breeding program ends the season with 44 cubs]. EFE (în spaniolă). 20minutos.es. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „El lince ibérico amplía sus dominios y alcanza los 475 ejemplares, pese a la falta de conejos y los atropellos”. La Vanguardia. februarie 2017. Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ „Lince Ibérico: Depois de Mais um Atropelamento, Qual o Ponto de Situação?”. natgeo.pt. National Geographic Portugal. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  88. ^ „For the first time Iberian lynx embryos are collected and preserved”. Forschungsverbund Berlin e.V. (FVB). phys.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Mosquera Rodriguez, E. (). „Esperma 'de laboratorio' para salvar al lince ibérico” [Laboratory-made sperm to save the Iberian lynx]. El Mundo (în spaniolă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ „LINCE IBÉRICO (Lynx pardinus)”. Zoobotánico Jerez. Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ Novais, V. (). „Os felinos mais ameacados do mundo ja moram em Lisboa” [O casal de linces-ibéricos chegou ao Jardim Zoológico de Lisboa com uma missão especial: mostrar aos visitantes o que os torna os felinos mais ameaçados do mundo]. Observador (în portugheză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  92. ^ „Llega a Zoo Aquarium de Madrid una pareja de linces ibéricos del proyecto Iberlince”. Zoo Aquarium Madrid. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  93. ^ a b Casas-Marce, M.; Soriano, L.; López-Bao, J. V.; Godoy, J. A. (). „Genetics at the verge of extinction: insights from the Iberian lynx”. Molecular Ecology. 22 (22): 5503–5515. Bibcode:2013MolEc..22.5503C. doi:10.1111/mec.12498. PMID 24128177. 
  94. ^ „Bordalo II”. Street Art Bio. . Arhivat din original (video (1 min.) + text) la . Accesat în . 
  95. ^ Ahmmed, Roman (). „A huge cat sculpture at Park of Nations in Lisbon, Portugal”. Local Guides Connect. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Râs_iberic&oldid=16435004