Răcari

Pentru alte sensuri, vedeți Răcari (dezambiguizare).

Răcari este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitățile componente Bălănești, Colacu, Ghergani, Ghimpați, Mavrodin, Răcari (reședința), Săbiești și Stănești. A fost declarat oraș prin Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004.^[3]

Răcari

— oraș —

Monumentul eroilor

Stemă

Răcari

Răcari (România)

Localizarea satului pe harta României

Răcari

Răcari (Județul Dâmbovița)

Localizarea satului pe harta județului Dâmbovița

Coordonate: 44°38′N 25°44′E / 44.633°N 25.733°E

Atestare documentară

1725

Oraș

2004

Reședință

Răcari[*]

Componență

Guvernare

- primar al orașului Răcari[*]

Marius Florin Caravețeanu[*]^[1]^[2] (PNL, 2008)

Suprafață

- Total

78,94 km²

Altitudine

140 m.d.m.

Populație (2021)

- oraș

6.306 locuitori

- Densitate

93 loc./km²

- Urbană

2.165 locuitori

Fus orar

UTC+2

Cod poștal

137385

Prezență online

site web oficial

GeoNames

Localizarea în cadrul județului

Așezare geografică

Orașul Răcari se află situat în partea de S-E a județului Dâmbovița. Orașul este așezat în Câmpia Titu la o altitudine de 140 m față de nivelul mării, fiind brăzdat de cursurile râurilor Colentina și Ilfov. Se învecinează cu:

Nord:Bilciurești și Cojasca
Sud:Tărtășești, Ciocănești, Slobozia Moară, Lungulețu
Est:Butimanu
Vest:Conțești și Cornățelu

Istoric

Ca unitate administrativ-teritorială, orașul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din București, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăț, ridicat de același bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moșierului Gh. Meitanii la inceputul secolului al XX-lea. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ștefan Vătaful de bărbieri și de alți meșteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului și drumul între Târgoviște și București a început să fie scurtat pe aici.

Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul „Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”. În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința și că acesta s-a numit Ghimpatul. Așezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, așa cum reiese din actul de împărțeală din data de 6 februarie 1756.^{[necesită citare]}

În 1865, satul a luat denumirea oficială de Podul Bărbierului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Podu Bărbierului făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița avea 1041 de locuitori, o biserică și o școală în unica sa localitate.^[4] La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului, funcționau în aceeași plasă și comunele Ghergani și Vizurești. Comuna Ghergani avea în compunere satele Ghergani, Mavrodin, Colacu și Săbiești, cu 1750 de locuitori. Aici funcționau o moară cu aburi, trei biserici și două școli — una la Ghergani și alta la Colacu. În Ghergani este înmormântat, împreună cu familia sa, Ion D. Ghica, fost Bei de Samos, și un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o stație de cale ferată, apoi Școala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani și multe alte obiective social-culturale.^[5] Comuna Vizurești era formată din satele Vizurești, Ghimpați și Priseaca, având în total 1297 de locuitori; în ea funcționau două biserici și o moară de apă.^[6]

Denumirea comunei Podu Bărbierului a fost schimbată în Răcari în 1911^{[necesită citare]} și se păstrează și astăzi. În 1925, comuna Răcari avea 1712 locuitori și făcea parte din plasa Ghergani a aceluiași județ.^[7] Reședința acestei plăși era comuna Ghergani, cu 3150 de locuitori în satele Bălănești, Colacu, Gămănești, Ghergani, Mavrodinu și Săbiești.^[8] Cealaltă comună de pe actualul teritoriu al orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori.^[9]

În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești.^[10]^[11] În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș.^[12]

Demografie

Componența etnică a orașului Răcari

Români (88,47%)

Romi (3,22%)

Alte etnii (0,19%)

Necunoscută (8,12%)

Componența confesională a orașului Răcari

Ortodocși (89,15%)

Penticostali (1,19%)

Alte religii (1,06%)

Necunoscută (8,59%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Răcari se ridică la 6.306 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.930 de locuitori.^[13] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,47%), cu o minoritate de romi (3,22%), iar pentru 8,12% nu se cunoaște apartenența etnică.^[14] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,15%), cu o minoritate de penticostali (1,19%), iar pentru 8,59% nu se cunoaște apartenența confesională.^[15]

Răcari - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

Orașul Răcari este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Marius Florin Caravețeanu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2008. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[16]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	11
	Partidul Social Democrat	3
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Economie

Orașul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă și există un echilibru între producția agricolă și cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt: metalurgie, prelucrarea lemnului, confecții și textile. De asemenea, funcționează un număr de aproximativ 150 de agenți economici în diferite domenii de activitate.

Personalități

Ion Ghica (1816-1897), om politic, prim-ministru al României, diplomat.

Note

^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
^ „Legea nr.543 din 25 noiembrie 2004 privind declararea ca oraș a comunei Răcari”. Arhivat din original la 20 februarie 2017. Accesat în 15 ianuarie 2007.
^ Lahovari, George Ioan (1901). „Podul-Bărbierului” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 792.
^ Lahovari, George Ioan (1900). „Ghergani, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 505.
^ Lahovari, George Ioan (1902). „Vizurești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 752.
^ „Comuna Răcari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Comuna Ghergani în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Comuna Vizurești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004, privind declararea ca oraș a comunei Răcari, județul Dâmbovița”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.
^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Răcari

Primăria orașului
Judecătoria Răcari Arhivat în 5 iulie 2009, la Wayback Machine.

[301aaf5d39e7e49fea37b01c5364fbd5-1] Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central

[665bf47930e4600db26b27cd6d86fee5-2] Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central

[LEGE-3] „Legea nr.543 din 25 noiembrie 2004 privind declararea ca oraș a comunei Răcari”. Arhivat din original la 20 februarie 2017. Accesat în 15 ianuarie 2007.

[4] Lahovari, George Ioan (1901). „Podul-Bărbierului” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 792.

[5] Lahovari, George Ioan (1900). „Ghergani, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 505.

[6] Lahovari, George Ioan (1902). „Vizurești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 752.

[7] „Comuna Răcari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.

[8] „Comuna Ghergani în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.

[9] „Comuna Vizurești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 octombrie 2012.

[10] „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.

[11] „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.

[12] „Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004, privind declararea ca oraș a comunei Răcari, județul Dâmbovița”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 29 octombrie 2012.

[insse_2011_nat-13] „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[insse_2021_etn-14] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[insse_2021_rel-15] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[16] „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

[3]

[1]

[2]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]