Raymond Queneau

poet francez
Raymond Queneau
Date personale
Nume la naștereRaymond Auguste Queneau Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Le Havre, Franța[6][4][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[4][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatJuvisy-sur-Orge[*][9] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJanine Kahn[*][[Janine Kahn |​]] Modificați la Wikidata
CopiiJean-Marie Queneau[*][[Jean-Marie Queneau (French painter and editor)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
dramaturg
romancier[*]
traducător
scenarist
matematician
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2][10] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarsuprarealism  Modificați la Wikidata
Note
Premiiprix des Deux Magots[*][[prix des Deux Magots (award)|​]]
Literaturpreis der Kunststiftung NRW - Straelener Übersetzerpreis[*][[Literaturpreis der Kunststiftung NRW - Straelener Übersetzerpreis (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Raymond Queneau (n. , Le Havre, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor francez modern. Este cunoscut mai ales ca fiind autor al romanului Zazie dans le métro (fr. „Zazie în metrou”) și drept cofondator al Oulipo, un grup de autori care îi include pe Italo Calvino, Georges Perec ­și Harry Mathews.

Biografie

modificare

Queneau a studiat limbile clasice, filosofia și psihologia la Sorbona, și a făcut parte din mișcarea suprarealistă din (1924 până prin 1930). Când se va produce ruptura de această mișcare, se va lansa în studierea « nebuniei literare », lucrând la o Enciclopedie a științelor inexacte (care-i va fi refuzată de editori, dar din care va rezulta romanul Copii din Limon publicat în 1938).

După un voiaj în Grecia în 1932, începe să reflecteze asupra rupturii dintre limbile vorbite și cele scrise, destul de evidentă în limba greacă modernă, și pe atunci incipientă în limba franceză. Își va fixa aceste idei într-un articol despre « néo-français », și va reveni asupra teoriei în romanele sale, cum sunt pasajele despre faimosul « doukipudonktan » cu care începe romanul Zazie. Acum termină primul său roman, Le Chiendent, care va fi publicat în 1933. (Cu această ocazie a fost creat premiul literar Prix des Deux-Magots). A trăit din jurnalistică, și începând cu 1938 a lucrat la Editura Gallimard, unde a fost pe rând traducător din limba engleză, membru al Comitetului de lectură și director al Enciclopediei Pleiade. A mai făcut parte din Academia Goncourt, din College de Pataphysique ­și din juriul Festivalului de Film de la Cannes.

În anul 1947 au fost publicate faimoasele sale Exerciții de Stil. acum începe să utilizeze și pseudonimul Sally Mara. Acest pseudonim i-a servit și atunci când a publicat (Suntem întotdeauna prea buni cu femeile), care urmează experimentelor lui Vernon Sullivan sau Boris Vian, și care l-a ajutat să evite cenzura.

După Eliberare a frecventat cercul din Saint-Germain-des-Prés. Poemul său Si tu t'imagines, aranjat muzical Joseph Kosma la inițiativa lui Jean-Paul Sartre, a devenit un hit în interpretarea lui Juliette Gréco. Celelalte poeme au fost interpretate de les Frères Jacques. A compus dialoguri pentru mai multe comedii muzicale sau filme (printre care și Domnul Ripois realizat de René Clément cu Gérard Philipe în rolul principal).

Intră în Collège de ’Pataphysique în 1950, drept Satrape, și este ales în Académie Goncourt în 1951.

În 1959 publică Zazie în metrou, roman care îl va duce pe Queneau în centrul atenției marelui public. Regizorul Louis Malle, unul dintre vârfurile mi­șcării cinematografice Nouvelle Vague, va ecraniza acest roman un an mai târziu. Îndrăgostit de matematici și de științe exacte (era membru al Société mathématique de France din 1948), Raymond Queneau a știut să aplice regulile algebrei în construcția propriilor sale opere. Cu ocazia unui colocviu, în timpul celebrelor decade de la Cerisy, va fonda în 1960, cu François Le Lionnais, un grup de cercetare literară și științifică care va deveni l'Oulipo ( abreviere după Ouvroir de Littérature Potentielle) din care se vor desprinde mai apoi alte grupuri mai mici, Ou-X-Po (Oupeinpo, Outrapo, Oubapo, etc.).

Raymond Queneau a murit pe 25 octombrie 1976.

Prozatorul Raymond Queneau a scris peste 15 romane, dintre care cele mai cunoscute publicului român sunt "Zazie în metrou", "Suntem mereu prea buni cu femeile", "Florile albastre" ș­i faimoasele "Exerciții de stil". printre scrierile sale cele mai importante figurează și Le Chiendent, Les Enfants du Limon, Un Rude Hiver, Pierrot mon ami, Loin de Rueil, Exercices de style, le recueil Si tu t'imagines, Le Dimanche de la vie, Zazie dans le Métro, Cent mille milliards de Poèmes, Les Fleurs Bleues

Publicarea operelor sale complete a început în anul 1989, în colecția Bibliothèque de la Pléiade.

Ca o curiozitate se poate aminti că în romanul său Pierrot mon ami (Pierrot, prietenul meu), Queuneau a folosit trei cuvinte românești: „mitocan” „mocofan”[11] și „bădăran”[12].

Eseuri și articole

modificare

Traduceri

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b Raymond Queneau, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  5. ^ a b Raymond Queneau, Munzinger Personen, accesat în  
  6. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  7. ^ ZKM Center for Art and Media Karlsruhe, accesat în  
  8. ^ „Raymond Queneau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ https://actu.fr/insolite/toussaint-quelles-sont-les-celebrites-enterrees-en-essonne_46091418.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Raymond Queneau, Pierrot mon ami, Gallimard, 1945; online: Pierrot mon ami Arhivat în , la Wayback Machine., Scribd., p. 143 (accesat la 12 august 2017).
  12. ^ Ibidem, p. 150.

Legături externe

modificare


Format:Literatură franceză