Wikipedia

Robert De Niro

actor american
(Redirecționat de la Robert de Niro)
Robert De Niro

De Niro la Festivalul de Film de la Cannes 2016
Date personale
Nume la naștereRobert Anthony De Niro Modificați la Wikidata
Născut (81 de ani)[6][7][8][9][10] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA[11] Modificați la Wikidata
PărințiRobert De Niro, Sr.
Virginia Admiral
Căsătorit cuDiahnne Abbott (1976–1988)
Grace Hightower (1997–prezent)
Număr de copii7[12] Modificați la Wikidata
CopiiDrena De Niro[*][[Drena De Niro (actriță americană)|​]]
Raphael De Niro[*]​[13]
Elliot De Niro[*]​
Julian De Niro[*][[Julian De Niro (actor american)|​]]
Aaron De Niro[*][[Aaron De Niro (son of Robert De Niro)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 Italia (–) Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupație
  • Actor
  • producător de film
  • regizor de film
Limbi vorbitelimba engleză[14] Modificați la Wikidata
Alma materStella Adler Studio of Acting[*][[Stella Adler Studio of Acting (Acting school in the United States)|​]]
Lee Strasberg Theatre and Film Institute[*][[Lee Strasberg Theatre and Film Institute (American drama school)|​]]
Little Red School House and Elisabeth Irwin High School[*][[Little Red School House and Elisabeth Irwin High School (school in Manhattan, New York City, New York, United States)|​]]
HB Studio[*][[HB Studio (performing arts school in Greenwich Village, New York City)|​]]
P.S. 41[*][[P.S. 41 (elementary school in New York City)|​]]
Rhodes Preparatory School[*][[Rhodes Preparatory School (defunct high school in New York, United States)|​]]
Ani de activitate1963–prezent
Premii Oscar
Cel mai bun actor (1980) pentru Taurul furios
Cel mai bun actor în rol secundar (1973) pentru Nașul: Partea a II-a Modificați la Wikidata
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor - dramă (1980) pentru Taurul furios Modificați la Wikidata
Alte premii
Premio Donostia del Festival de San Sebastián[*][[Premio Donostia del Festival de San Sebastián (award)|​]] (2000)
Theatre World Special Award[*][[Theatre World Special Award |​]] (1987)[1]
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]​ (2016)[2]
Premiul Centrului Kennedy[*]​
Premiul AFI pentru întreaga carieră (2003)
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*]​
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Premiul Cecil B. DeMille (2010)
Leul de Aur (1993)[3]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (1997)
Global Citizen Awards[*][[Global Citizen Awards (award)|​]] (2014)[4]
Marrakech International Film Festival Honorary Award[*][[Marrakech International Film Festival Honorary Award (Award)|​]][5] Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Robert De Niro (n. , New York City, New York, SUA) este un actor, regizor și producător american, dublu câștigător al Premiului Oscar. Este considerat ca unul dintre cei mai mari și mai influenți actori din toate timpurile având la activ roluri în peste 90 de filme.[15]

De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate în conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate, dar și pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese. Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în Nașul: Partea II; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în Raging Bull; gangsterul Jimmy Conway în Băieți buni; directorul de cazinou Sam „Ace” Rothstein în Casino; Al Capone în Incoruptibilii; fostul pușcăriaș dornic de răzbunare Max Cady în Promontoriul groazei; Noodles în A fost odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi și mai recent ca Neil McCauley în Heat în regia lui Michael Mann.

Primii ani

modificare

De Niro s-a născut în New York, fiul pictoriței Virginia Admiral și al lui Robert De Niro Sr., un pictor abstract expresionist și de asemenea sculptor.[16] Tatăl lui De Niro avea rădăcini italiene și irlandeze, iar mama sa era o atee presbiteriană cu origini germane,[17][18][19] franceze și olandeze. Bunicii lui italieni Giovanni De Niro și Angelina Mercurio au emigrat din Ferrazzano în provincia Campobasso, Molise, iar bunica din partea tatălui, Hellen O'Reilly, era nepoata lui Edward O'Reilly, un emigrant din Irlanda.[20] De Niro a spus că se identifică mai mult cu originile sale italiene decât cu celelalte.[21]

Părinții lui De Niro, care s-au întâlnit la cursurile de pictură ale lui Hans Hofmann în Provincetown, Massachusets, au divorțat când el avea doi ani.[17] De Niro a crescut în zona „Mica Italie” din Manhattan.[22]

În copilărie De Niro a primit porecla „Bobby Milk”.[23] De Niro a frecventat mai întâi „Little Red School House”, iar apoi a fost înscris de către mama sa la „Liceul de Artă și Muzică Fiorello H. LaGuardia”, la care se prezenta și colegul din Godfather II, Al Pacino. A renunțat la vârsta de 13 ani pentru a se alătura unei găști din „Mica Italie”. De Niro a studiat apoi la Conservatorul „Stella Adler” dar și la "Actor's Studio" sub îndrumarea lui Lee Strasberg,[24] ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj pentru cariera sa.

Începutul carierei

modificare

Primul rol al lui De Niro și prima colaborare cu Brian De Palma s-a materializat în 1963, la vârsta de 20 de ani, când a apărut în The Wedding Party; cu toate acestea, filmul nu a fost lansat decât în 1969. De Niro și-a petrecut mare parte a anilor '60 lucrând în teatru și în producții „off Broadway”. A avut un rol de figurant în filmul francez Three Rooms în Manhattan (1965) și și-a făcut debutul oficial colaborând din nou cu Brian De Palma în Greetings (1968). Mai târziu și-a continuat rolul din Greetings în Hi, Mom (1970).

 
Travis Bickle

A atras atenția cu rolul unui jucător de basebal în Bang The Drum Slowly (1973). În același an a început colaborarea de mare succes cu regizorul Martin Scorsese, când a interpretat rolul unui tânăr dintr-o mahala, „Johnny Boy”, alături de „Charlie”, interpretat de Harvey Keitel in Mean Streets (1973).[25] În 1974 De Niro a interpretat un rol mult mai important in filmul lui Francis Ford Coppola, The Godfather Part II, unde îl joacă pe tânărul Don Vito Corleone, după ce în prealabil dăduse probe pentru rolurile lui Sonny Corleone, Michael Corleone, Carlo Rizzi și Paulie Gatto la primul film. Prestația sa i-a adus primul premiu Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Secundar” cu toate că cel care a acceptat premiul a fost Coppola, întrucât De Niro nu s-a aflat la ceremonia de decernare a premiilor.[26] A devenit primul actor câștigător al premiului Oscar care să vorbească într-o limbă străină pe aproape tot parcursul filmului, în mare parte dialecte siciliene (a rostit și câteva fraze în limba engleză).[25]

După ce a lucrat cu Scorsese la „Mean Streets”, relația sa cu regizorul s-a dezvoltat, dând naștere unor pelicule cum ar fi: Taxi Driver (1976), „New York, New York” (1977), Raging Bull (1980), „Regele comediei” (1983), Goodfellas (1990), „Cape Fear” (1991) și Casino (1995). De asemenea, cei doi au jucat împreună în „Guilty by Suspicion” și și-au împrumutat vocile pentru filmul de animație „Shark Tale”.

În multe din filmele sale, De Niro interpretează roluri de sociopați. Taxi Driver reprezintă un moment de referință în cariera actorului. Prestația sa ca și Travis Bickle a devenit celebră datorită monologului improvizat de De Niro în timpul filmărilor:[27] „You talkin' to me?”.[28] În 1976, De Niro a apărut în filmul despre cel de-al Doilea Război Mondial, „Novecento” ("1900"), în regia lui Bernardo Bertolucci, în care războiul este văzut de către doi italieni, prieteni din copilărie, aparținând unor clase sociale diferite.

În 1978, De Niro a jucat rolul lui Michael Vronsky în filmul de succes despre Războiul din Vietnam, The Deer Hunter pentru care a fost nominalizat la Oscar pentru „Cel mai bun actor într-un rol principal”.

Anii '80 și după

modificare

Cunoscut pentru perfecționismul său, De Niro s-a îngrășat cu 27 de kilograme și a învățat totul despre box pentru a-l portretiza pe Jake LaMotta în Raging Bull;[29] și-a ascuțit dinții pentru rolul din „Cape Fear”;[30] a locuit în Sicilia pentru The Godfather Part II; a lucrat ca taximetrist timp de trei luni pentru Taxi Driver,[31] și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”.[32] De asemenea a pus kilograme considerabil pentru a-l interpreta pe Al Capone în „Incoruptibilii”.[33]

Temându-se să nu fie cunoscut doar pentru rolurile de gangster, De Niro a început să apară în comedii la mijlocul anilor '80, în care a cunoscut un succes la fel de mare în filme precum „Brazil” (1985); comedia de acțiune Midnight Run (1988); „Showtime” (2002), unde îl are ca partener pe Eddie Murphy; „Analyze This” (1999) și „Analyze That” (2002), ambele alături de Billy Cristal, „Meet The Parents” (2000) și „Meet The Fockers” (2004).

 
De Niro în 1988

Dintre alte filme în care a jucat, ar fi de amintit: Când te îndrăgostești (1984); „The Mission” (1986); „Angel Heart” (1987); „Awakenings” (1990), alături de Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitel și Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone.

În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy' s Life”", alături de foarte tinerii actori Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire. Tot în acea perioadă i s-a oferit rolul unui asasin psihopat în In The Line of Fire, în care ar fi urmat să-l aibă ca partener pe Clint Eastwood, însă De Niro a refuzat rolul în favoarea lui John Malkovich, care a primit o nominalizare la Oscar.[34]

În 1995 De Niro a jucat în thrillerul lui Michael Mann, „Heat”, alături de Al Pacino. Cei doi au atras atenția fanilor, fiind cunoscut faptul că ambii au fost comparați mereu de-a lungul timpului. Cu toate că De Niro și Pacino au jucat împreună și în The Godfather Part II, cei doi nu au nicio scenă împreuna. Pacino și De Niro au jucat din nou împreună în thrillerul „Righteous Kill”,[35] unde au rolul unor polițiști aflați în căutarea unui criminal în serie, un film mult sub așteptări.

În 2004 De Niro și-a împrumutat vocea lui Don Lino, personaj din filmul de animație „Shark Tale”, unde a lucrat alături de Will Smith. Și-a continuat de asemenea rolul Jack Byrnes în „Meet The Fockers” și a apărut în „Stardust” în rolul unui pirat homosexual. Toate aceste filme au atins poziții înalte în Box Office însă nu au fost neapărat pe placul criticilor.

De Niro a refuzat un rol în The Departed din cauza programului său foarte încărcat cu realizarea filmului „The Good Shepherd”. De Niro a declarat: „Mi-ar fi plăcut. Aș fi dorit să pot juca, însă cu realizarea lui The Good Shepherd, pur și simplu nu am avut timpul necesar. Am încercat să mă gândesc la o variantă însă a fost imposibil”.[36]

De Niro a regizat „The Good Shepherd” (2006), film în care a și jucat, alături de Matt Damon și Angelina Jolie. Filmul a constituit și o nouă colaborare cu Joe Pesci, cu care De Niro a lucrat și la Raging Bull, Goodfellas, „A Bronx Tale”, „Once Upon A Time in America” și Casino.

În iunie 2006, De Niro a declarat că lucrează cu Martin Scorsese la un nou proiect: „Încerc să lucrez... Eric Roth, cu mine și cu Marty lucrăm la un scenariu pe care încercăm să-l finalizăm”.[36]

De Niro a câștigat două premii Oscar: Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul din The Godfather Part II, și Cel mai bun actor în rol principal, pentru prestația sa din Raging Bull.

 
De Niro și Elizabeth McGovern la Festivalul de Film de la Cannes din 2012

De Niro și Marlon Brando sunt singurii actori care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea aceluiași personaj: Brando a câștigat jucându-l pe Don Vito Corleone la bătrânețe, în ultimii săi ani în The Godfather, în timp ce De Niro și-a adjudecat premiul pentru portretizarea tânărului Vito în The Godfather Part II.[37] De Niro și Brando au jucat o singură dată împreună, în thrillerul cu buget redus „The Score” (2001), în care mai joacă și Edward Norton. De Niro dăduse, de fapt, audiții pentru rolul lui Sonny la primul The Godfather însă rolul i-a fost dat lui James Caan. Când The Godfather Part II se afla în pre-producție, regizorul Francis Ford Coppola și-a adus aminte de audițiile lui De Niro și i-a oferit acestuia rolul tânărului Vito Corleone. De Niro este una dintre cele doar cinci persoane care au câștigat premiul Oscar vorbind într-o limbă străină, întrucât în The Godfather Part II acesta vorbește mai mult în limba italiană cu foarte puține fraze în engleză.

De Niro joacă rolul unui mafiot în următoarea producție Paramount Pictures intitulată „Frankie Machine”.[38] De asemenea a anunțat că va apărea în versiunea lui Martin Campbell a seriei BBC „Edge of Darkness”, alături de Mel Gibson. Cu toate acestea, De Niro a părăsit platourile de filmare la puțin timp după începerea filmărilor din cauza neînțelegerilor dintre el și ceilalți participanți la acest proiect.[39] A fost înlocuit cu Ray Winstone.[40][41] De Niro a apărut în Manuale d'amore 3 (2011).[42][43] În 2011, De Niro a fost președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din 2011.[44]

Pe 8 aprilie 2015, De Niro a dezvăluit că va juca rolul lui Enzo Ferrari,[45] dar filmul nu a fost realizat.

Cariera de regizor

modificare
 
Robert De Niro și Matt Damon la premiera filmului The Good Shepherd

În 1993, De Niro și-a făcut debutul în regie cu pelicula „A Bronx Tale”.[46] Filmul scris de Chazz Palminteri are la bază copilăria turbulentă a acestuia pe când locuia în Bronx. De Niro a acceptat să regizeze filmul după ce a văzut o piesă a lui Palminteri de pe Broadway. În film, De Niro este și actor, având rolul unui șofer de autobuz care se zbate să-și țină fiul departe de influența mafiotului Sonny, interpretat de Palminteri.

A doilea film regizat de el a apărut în 2006, „The Good Shepherd”, avându-i pe Matt Damon și Angelina Jolie în rolurile principale. „The Good Shepherd” arată originile CIA prin intermediul unui agent de vârf al acestei agenții din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada Războiului Rece. De Niro are și un mic rol, acel al Generalului Bill Sullivan, cel care recrutează personajul lui Damon în CIA.

Viața personală

modificare
 
Robert De Niro în 2008

Din 1989, De Niro, care locuiește în New York și nu s-a stabilit niciodată în Los Angeles, a investit în cartierul TriBeCa din sudul Mahattan. El a fondat studiourile „TriBeCa Productions”, alături de Harvey Keitel; popularul festival de film „TriBeCa”; restaurantele „Nobu” și „TriBeCa Grill” pe care le deține alături de Paul Wallace și Stewart F. Lane,[47] producător pe Broadway, precum și „The Greenwich Hotel”,[48] situat în Tribeca, care se află față în față cu un alt restaurant deținut de el, „TriBeCa Grill”.

În 1997, De Niro s-a căsătorit cu cea de-a doua sa soție, Grace Hightower, la New York. Fiul lor Elliot s-a născut în 1998.

Pe lângă Elliot, De Niro mai are un fiu Raphael,[49] fost actor provenit din mariajul cu Diahnne Abbott, cu care s-a căsătorit în 1976. A adoptat-o de asemenea pe Drena, fiica lui Abbott. De Niro are și doi fii gemeni, Julian Henry și Aaron Kendrick, dintr-o relație de durată cu fostul model Toukie Smith.[50]

În februarie 1998, în timpul unor filmări în Franța, De Niro a fost interogat nouă ore de Poliția Franceză de un magistrat privind implicarea sa într-un scandal de prostituție.[51] De Niro a negat orice implicare, declarând că nu a plătit pentru sex, „...și chiar dacă aș fi făcut-o nu ar fi fost o crimă”.[52] Magistratul a vrut să vorbească cu el după ce i-a fost menționat numele de către una dintre prostituate. Într-un interviu acordat pentru ziarul francez Le Monde, De Niro a declarat: „Nu mă voi întoarce niciodată în Franța și îmi voi sfătui toți prietenii să nu o facă nici ei”.[53]

În 2003, De Niro a fost diagnosticat cu cancer la prostată, fiind operat în decembrie 2003.[54] Doctorii au spus că boala poate fi tratată deoarece a fost depistată devreme. Purtătorul de cuvânt Stan Rosenfield a declarat că: „Datorită depistării bolii într-un stadiu nu foarte avansat, dar și a condiției fizice foarte bune, doctorii se așteaptă la o recuperare completă”.[55] Rosenfield a refuzat să dea alte detalii privind tratamentul lui De Niro. Tatăl lui De Niro, Robert De Niro, Sr. a murit în 1993 la vârsta de 71 de ani din cauza cancerului.[56]

 
De Niro alături de soția sa, Grace Hightower, la Festivalul de Film de la Tribeca din 2012

S-a propus ca lui De Niro să îi fie acordat titlul de Cetățean de Onoare Italian la Festivalul de Film de la Veneția în septembrie 2004. Cu toate acestea, „Fiii Italiei” au depus împreună cu Silvio Berlusconi un protest, susținând că De Niro a afectat imaginea italienilor și a italo-americanilor prin numeroasele roluri ale sale în care aceștia sunt prezentați drept criminali.[57] Ministrul Culturii, Giuliano Urbani, nu a luat în considerare protestul, iar ceremonia a fost reprogramată pentru octombrie în Roma. Controversele au apărut din nou când, în acea lună, De Niro a refuzat să apară de două ori la televiziunea națională italiană. Ulterior, De Niro a dat vina pe „serioase probleme de comunicare” care nu au fost „rezolvate corespunzător”, în final declarând : „Să jignesc pe cineva ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac. Iubesc Italia”. Cetățenia i-a fost acordată pe 21 octombrie 2006 la finalul Festivalului de Film de la Roma.

De Niro este susținător al Partidului Democrat și l-a susținut pe Al Gore la alegerile prezidențiale din 2000. Documentarul „Fahrenheit 9/11” al regizorului Michael Moore include o secvență cu De Niro stând lângă Gore la un miting electoral. Moore îl numește „tipul ăla din Taxi Driver”.[58] De Niro este de asemenea și narator al documentarului „9/11” despre atentatele de la 11 septembrie 2001 difuzat de CBS. În timpul promovării filmului „The Good Shepherd”, alături de Matt Damon în episodul de pe 8 decembrie al talk-showului „Hardball with Chris Matthews” la Universitatea „George Mason”, De Niro a fost întrebat pe cine ar prefera ca președinte al Statelor Unite. De Niro a răspuns: „Mă gândesc la două persoane: Hillary Clinton și Obama.”[59]

Pe 2 martie 2009 De Niro a fost primul invitat oficial al showului „Late Night” cu Jimmy Fallon.[60]

Filmografie selectivă

modificare
Titlul original Titlul în română Rol Regizor An
Greetings Felicitări Jon Rubin Brian De Palma 1968
Sam's Song Cântecul lui Sam Sam John Broderick 1969
The Wedding Party Petrecere de nuntă Cecil Brian De Palma 1969
Bloody Mama Bloody Mama Lloyd Barker Roger Corman 1970
Hi, Mom! Bună, mamă! Jon Rubin Brian De Palma 1970
Jennifer on my Mind Cu gândul la Jennifer Mardigian Noel Black 1971
Born to Win Născuți câștigători Ofițerul Danny Ivan Passer 1971
The Gang that Couldn't Shoot Straight Banda de netoți Mario Trantino James Goldstone 1971
Bang The Drum Slowly Bate toba încet Bruce Pearson John D . Hancock 1973
Mean Streets Crimele din Mica Italie John "Johnny Boy" Civello Martin Scorsese 1973
The Godfather Part II Nașul Partea a II-a Vito Corleone Francis Ford Coppola 1974
Taxi Driver Șoferul de taxi Travis Bickle Martin Scorsese 1976
Novecento 1900 Alfredo Berlinghieri Bernardo Bertolucci 1976
The Last Tycoon Ultimul magnat Monroe Star Elia Kazan 1976
New York, New York New York, New York Jimmy Doyle Martin Scorsese 1977
The Deer Hunter Vânătorul de cerbi Michael Vronsky Michael Cimino 1978
Raging Bull Taurul furios Jake LaMotta Martin Scorsese 1980
True Confessions Confesiuni sincere Monsignor Desmond "Des" Spellacy Ulu Grosbard 1981
The King of Comedy Regele comediei Rupert Pupkin Martin Scorsese 1983
Once Upon A Time in America A fost odată în America David "Noodles" Aaronson Sergio Leone 1984
Brazil Brazil Harry Tuttle Terry Gilliam 1985
The Mission Misiunea Rodrigo Mendoza Roland Joffe 1986
Angel Heart Înger și demon Louis Cypher Alan Parker 1987
The Untouchables Incoruptibilii Al Capone Brian De Palma 1987
Midnight Run Cursa de la miezul nopții Jack Walsh Martin Brest 1988
Jacknife Jacknife Joseph "Jacknife" Megessey David Jones 1989
Goodfellas Băieți buni Jimmy Conway Martin Scorsese 1990
Awakenings Revenire la viață Leonard Lowe Penny Marshall 1990
Cape Fear Promontoriul groazei Max Cady Martin Scorsese 1991
A Bronx Tale Poveste din Bronx Lorenzo Anello Robert De Niro 1993
Mad Dog and Glory O femeie drept răsplată Wayne "Mad Dog" Dobie John McNaughton 1993
This Boy's Life Viața lui Toby Dwight Hansen Michael Caton-Jones 1993
Mary Shelley's Frankenstein Frankenstein Creatura Kenneth Branagh 1994
Casino Casino Sam "Ace" Rothstein Martin Scorsese 1995
Heat Obsesia Neil McCauley Michael Mann 1995
The Fan Un admirator fanatic Gilbert "Gil" Renard Tony Scott 1996
Marvin' s Room Camera lui Marvin Dr . Wally Jerry Zaks 1996
Wag the Dog Înscenarea Barry Levinson 1997
Ronin Ronin Sam John Frankenheimer 1998
Great Expectations Marile speranțe Arthur Lustig Alfonso Cuarón 1998
Analyze This Cu nașu' la psihiatru Paul Vitti Harold Ramis 1999
Flawless Doi oameni perfecți Walter Koontz Joel Schumacher 1999
Meet The Parents Un socru de coșmar Jack Tiberius Byrnes Jay Roach 2000
Analyze That Nașul stresat Paul Vitti Harold Ramis 2002
Meet The Fockers Doi cuscri de coșmar Jack Tiberius Byrnes Jay Roach 2004
What Just Happened Ce s-a întâmplat Ben Barry Levinson 2008
Everybody's Fine Totul va fi bine Frank Kirk Jones 2009
Little Fockers O familie de coșmar Jack Byrnes Paul Weitz 2010
Manuale d'amore 3 Manual de dragoste 3 Adrian Giovanni Veronesi 2011
Silver Linings Playbook Scenariu pentru happy-end Pat Solitano Sr. David O. Russell 2012

Ca regizor

modificare
Titlul original Titlul in romana Rol Alte referinte An
A Bronx Tale Poveste din Bronx Lorenzo Anello Premiul Sant Jordi - Cel mai Bun Actor Străin - Chazz Palminteri 1993
The Good Shepherd Agenția secretă Generalul Bill Sullivan "Ursul de Argint" la Festivalul de Film de la Berlin pentru întreaga distribuție 2006

Premii și nominalizări

modificare
Articol principal: Lista premiilor și nominalizărilor lui Robert De Niro.
 
Robert De Niro la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, 1998
 
De Niro dând autografe la premiera filmului Silver Linings Playbook la Festivalul de la Toronto
 
De Niro la ceremonia de a-și lăsa amprenta mâinilor și picioarelor în cimentul din fața TCL Chinese Theatre, în februarie 2013

Oscar

modificare
An Titlu Categorie Rezultat
1974 The Godfather Part II Cel mai bun actor într-un rol secundar Câștigat
1976 Taxi Driver Cel mai bun actor Nominalizare
1978 The Deer Hunter Cel mai bun actor Nominalizare
1980 Raging Bull Cel mai bun actor Câștigat
1990 Awakenings Cel mai bun actor Nominalizare
1991 Cape Fear Cel mai bun actor Nominalizare
2012 Silver Linings Playbook Cel mai bun actor într-un rol secundar Nominalizare

Globul de Aur

modificare
An Titlu Categorie Rezultat
1977 Taxi Driver Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
1978 New York, New York Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
1979 The Deer Hunter Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
1981 Raging Bull Cel mai bun actor într-o dramă Câștigat
1989 Midnight Run Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
1992 Cape Fear Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
2000 Analyze This Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
2001 Meet the Parents Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
2011 Pentru întreaga carieră Cecil B. DeMille Award Câștigat

BAFTA

modificare
An Titlu Categorie Rezultat
1976 The Godfather: Part II Cel mai bun debutant Nominalizare
1977 Taxi Driver Cel mai bun actor Nominalizare
1979 The Deer Hunter Cel mai bun actor Nominalizare
1980 Raging Bull Cel mai bun actor Nominalizare
1984 The King of Comedy Cel mai bun actor Nominalizare
1990 Goodfellas Cel mai bun actor Nominalizare

Note

modificare
  1. ^ http://www.theatreworldawards.org/past-recipients.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ ​]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română 
  3. ^ http://asac.labiennale.org/it/ricerca/ricerca-persona.php?p=327957&c=p  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.atlanticcouncil.org/events/flagship-event/global-citizen-awards/previous-gca-recipients/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://en.yabiladi.com/articles/details/71664/marrakech-film-festival-robert-niro.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Robert De Niro, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ „Robert De Niro”, Robert De Niro (în engleză), Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Robert De Niro, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ Robert De Niro, SNAC, accesat în  
  10. ^ Robert De Niro, Munzinger Personen, accesat în  
  11. ^ „Robert De Niro”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ https://www.leparisien.fr/culture-loisirs/cinema/je-suis-un-pere-de-80-ans-et-cest-super-robert-de-niro-se-confie-sur-sa-petite-fille-de-9-mois-27-01-2024-RIBAJNX245GMFFXAYCJJRB23JY.php, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ Notable Names Database, accesat în  
  14. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ^ „BBC One - The Graham Norton Show, Series 14, Episode 3”. Bbc.co.uk. . Accesat în . 
  16. ^ „Robert De Niro Biography (1943–)”. filmreference.com. Accesat în . 
  17. ^ a b „Robert De Niro Biography”. contactmusic.com. Accesat în . 
  18. ^ Dougan, Andy (). Untouchable: a biography of Robert De Niro. Da Capo Press. p. 145. ISBN 1-56025-469-6. [nefuncțională]
  19. ^ „Biography for Robert De Niro”. imdb. Accesat în . 
  20. ^ Shawn Levy (), „De Niro: A Life - Shawn Levy - Google Books”, De Niro: A Life, accesat în  
  21. ^ Lloyd Vries (), „De Niro Denies He's Anti-Italian - CBS News”, Cbsnews.com, accesat în  
  22. ^ Dougan, p. 10.
  23. ^ Dougan, p. 17.
  24. ^ Dougan, pp. 17–18.
  25. ^ a b Inside the Actors Studio, 1998
  26. ^ Oscars (), „Robert De Niro Wins Supporting Actor: 1975 Oscars”, YouTube, accesat în  
  27. ^ „'There was a sense of exhilaration about what we had done'”. The Guardian. UK. . 
  28. ^ „"You talkin' to me?" - #4 Top 100 Movie Moments - IGN”, Ign.com, accesat în  
  29. ^ „Facts about Raging Bull”, Shortlist.com, accesat în  
  30. ^ „Stars who went too far for movie roles”. Yahoo!. 
  31. ^ Dougan, p. 75.
  32. ^ Gary Susman (), „'New York, New York' 35th Anniversary: The Movie That Almost Destroyed Martin Scorsese - The Moviefone Blog”, News.moviefone.com, accesat în  
  33. ^ First Page Fitness: Top 6 Actors Who have Gained or Lost Massive Weight for Movie Roles, firstpagefitness.com
  34. ^ Crocker, John (). „MOVIE FEATURE: 10 THINGS YOU DIDN'T KNOW ABOUT... ROBERT DE NIRO”. Red Bull. Accesat în . 
  35. ^ Hayes, Dade (). „De Niro, Pacino reunite for 'Kill'”. Variety. Accesat în . 
  36. ^ a b Graham, Jamie (martie 2007). „The Total Film Interview”. Total Film (125): 105. 
  37. ^ Kevin Jagernauth (), „5 Things You May Not Know About The 'The Godfather Part I”, Blogs.indiewire.com, arhivat din original la , accesat în  
  38. ^ „Par puts De Niro back on mob scene”, Variety.com, accesat în  
  39. ^ Michael Fleming (). „De Niro exits 'Edge of Darkness'”. Variety. Accesat în . 
  40. ^ Michael Fleming (). „Winstone replaces De Niro in 'Edge'”. Variety. Accesat în . 
  41. ^ Jessica Satherley (). „Monica Bellucci shows off her hourglass figure as she films with Robert De Niro in Rome”. Daily Mail. UK. 
  42. ^ Vivarelli, Nick (). „De Laurentiis: Serials killer at box office”. Variety. Accesat în . 
  43. ^ Jessica Satherley (). „Monica Bellucci shows off her hourglass figure as she films with Robert De Niro in Rome”. Daily Mail. UK. Accesat în . 
  44. ^ „ROBERT DE NIRO, PRESIDENT OF THE JURY OF THE 64th FESTIVAL DE CANNES - Festival de Cannes 2014 (International Film Festival)”. Festival-cannes.com. Accesat în . 
  45. ^ Robert De Niro to play legendary Enzo Ferrari in movie epic, motorsport.com, 8 aprilie 2015
  46. ^ Eric Eidelstein (), „Robert De Niro Speaks Frankly About Directorial Debut 'Br”, Indiewire.com, accesat în  
  47. ^ Honan, William H. (). „De Niro Is Trying Life Behind the Camera”. The New York Times. 
  48. ^ Greenwich Hotel. Greenwich Hotel. Accesat la 14 august 2010.
  49. ^ „New York Real Estate – Prudential Douglas Elliman”. Elliman.com. Accesat în . 
  50. ^ „Toukie Smith and actor Robert De Niro become parents of twins”. Jet. . p. 36. Accesat în . 
  51. ^ „Cinq ans de prison pour le photographe proxénète” [Five years in prison for pimp photographer]. Libération (în French). . Accesat în . 
  52. ^ „Angry lawyer insists De Niro never paid for sex - Independent.ie”, Independent.ie, , accesat în  
  53. ^ „BBC News”, news.bbc.co.uk, , accesat în  
  54. ^ „8 Famous Men With Prostate Cancer”. Inhealth.cnn.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „BBC NEWS”, News.bbc.co.uk, , accesat în  
  56. ^ Smith, Roberta (). „Robert De Niro, 71, A New York Painter And Actor's Father”. New York Times. 
  57. ^ „Don't honour wise guy De Niro, say US Italians”, Theguardian.com, , accesat în  
  58. ^ „Fahrenheit 9/11 (2004) - Quotes - IMDb”, Imdb.com, accesat în  
  59. ^ Denis Slattery (), „Robert De Niro backing Hillary Clinton if she runs in 2016 - NY Daily News”, Nydailynews.com, accesat în  
  60. ^ „Jimmy Fallon Makes His Debut As 'Late Night' Host (VIDEO)”, Huffingtonpost.com, , accesat în  

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Robert De Niro


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Robert_De_Niro&oldid=16214449