Serghei Lazo
Serghei Lazo | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Piatra, raionul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
Decedat | mai 1920 (26 de ani)[1] Muraviov-Amurski(d), Dalnerechensk Urban Okrug(d), RSFS Rusă, URSS |
Cauza decesului | plagă împușcată[*] |
Cetățenie | Imperiul Rus Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă |
Ocupație | partizan revoluționar militar |
Activitate | |
Partid politic | PCUS (–prezent) Partidul Socialist-Revoluționar de Stânga[*] |
Alma mater | Școala militară Alekseev[*] Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*] Universitatea de Stat din Moscova |
Modifică date / text |
Serghei Gheorghevici Lazo (în rusă: Серге́й Гео́ргиевич Лазо́; n. 7 martie 1894, Piatra, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. mai 1920, stația Muraviev–Amurskaia, Extremul Orient, RSFS Rusă) a fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917–1922).
Biografie
modificareS-a născut într-o familie de moșieri moldoveni în apropiere de Orhei (azi în Republica Moldova). În 1917, fiind cadet la Academia Militară din Sankt Petersburg, a trecut de partea bolșevicilor. A condus mișcarea comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo.
Între 1944 și 1991 orașul Sîngerei din Republica Moldova s-a numit Lazovsk, în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui Serghei Lazo.
În sectorul Botanica din Chișinău există un monument dedicat lui, construit în anii sovietici, situat în părculețul omonim de pe strada Sarmisegetusa unde se află și un scuar ce-i poartă numele. În orașul Sîngerei de asemenea e amplasat un bust al său.
Bibliografie
modificare- Сергей Лазо. Воспоминания и документы. — Сб., М., 1938.
- Лазо О. Боевой путь Сергея Лазо. — М., 1938.
- Лазо О. А. Народный герой С. Лазо. — Иркутск, 1957.
- Лазо О. А. Сергей Лазо. — М.: ДОСААФ, 1965. — 64 с.
- Крушанов А. И. С. Г. Лазо // Этих дней не смолкнет слава. Владивосток, 1966.
- Сергей Лазо: воспоминания и документы / сост. Г. Е. Рейхберг, А. П. Шурыгин, А. С. Лазо. — 2-е изд. — М., Политиздат, 1985.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare