Slobozia, Bălți
 Cartiere din Bălți
|
Slobozia (în trecut Slobozia-Bălți) este un sector planimetric în municipiul Bălți, amplasat pe malul stâng al râului Răut, în nord-estul orașului, fiind legat de celelalte sectoare ale orașului prin 4 poduri auto și unul feroviar.
IstorieModificare
Satul Slobozia din preajma Bălțiului este atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov de emis de Ghica Vodă la 20 august 1766. În hrisov se indică hotarele pământurilor satului Slobozia dăruite mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. Conform recensământului din 1817 Slobozia-Bălți aparținea Oculului Răut din ținutul Sorocii. În localitatea au fost înregistrați 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 7 văduve, 28 burlaci, în total 112 bărbați, satul era amplasat pe moșia mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, și deținea 60 fălci de seliște, 650 de fălci de fâneț, 450 de fălci de terenuri arabile și 600 de fălci de imaș.[1]
După 1818 Slobozia-Bălți devine centrul administrativ al volostei (plasă) cu același nume [2]. Satul se afla la o distanță de 2 km de vatra orașului Bălți. Până a se construi calea ferată (1894) Slobozia-Bălți era separată de Bălți, mai târziu, la începutul sec. XX, a devenit o suburbie a orașului. În 1902 satul Slobozia-Bălți avea 197 de case și 1230 de locuitori [3]. După unirea Basarabiei cu România în 1918, Slobozia-Bălți devine centrul administrativ al plasei omonime din județului Bălți, din care făceau parte 11 localități. În 1924 populația localității constituia 948 persoane. În anii 1931-1932, Slobozia-Bălți avea deja 2.193 de locuitori, funcționau 4 școli primare și un punct medical. După cel de-al Doilea Război Mondial Slobozia-Bălți este administrat de un soviet sătesc [2].
GeografieModificare
Hotarul sectorului este marcat la vest și sud de râul Răut, iar la nord și est - de șoseaua de centură a orașului.
Structura social-economicăModificare
Populația sctorului se estima în 2003 la 17,8 mii locuitori. Zona locativă a sectorului este reprezentată de case particulare de 1-2 nivele și cu unele implantări de case tip „tronson” de-a lungul străzilor Kiev, Cahul, Locomotivelor [4]. Fondul locativ total constituie 312 mii m2 [5].
Zona industrială, „Slobozia”, include o serie de întreprinderi considerabile – „Moldagrotehnica”, Parcul de autobuze, Bazele petroliere SA „Lucoil Moldova”, „Tirex-Petrol”, Combinatul de prelucrare a lemnului, Depoul și alte obiecte de deservire a căii ferate, teritoriile speciale, alte întreprinderi mai mici și teritoriile cu destinație depozitări [4]. De asemenea, în acest sector se află și Gara Bălți-Slobozia, cea mai mare în municpiu.
Lista și calitatea obiectelor prestări servicii pentru populația sectorului dat sunt insuficiente. Acestea sunt concentrate, în general, în regiunea gării feroviare, cea ce nu se conformează razelor normative de accesibilitate și în Slobozia este solicitată o rețea suficientă de obiecte sociale [4].
Vezi șiModificare
ReferințeModificare
- ^ И. Н. Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным переписи 1817 года// Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. — Кишинёв: Типо-литография Э. Шлиомовича, 1907. — Т. 3. — 596 с.
- ^ a b Baciu, Gheorghe. Orașul Bălți și oamenii lui. Pagini 447 - 453
- ^ Arbore, Zamfir (1904). Dicționar geografic al Basarabiei. Museum & Fundația Culturală Română. p. 180. ISBN 9975-906-33-8
- ^ a b c Zonificarea funcțională a teritoriului: Situația existentă. Plan Ubanistic General or. Bălți pentru anii 2005 – 2020. Chișinău: INCP „Urbanproiect”.
- ^ Tabel nr. 2: Structura fondului locativ or. Bălți pentru perioada de calcul anul 2020. Plan Ubanistic General or. Bălți pentru anii 2005 – 2020. Chișinău: INCP „Urbanproiect”.