Stolniceni, Edineț
| Stolniceni | |
| — Sat — | |
.jpg) | |
  Stolniceni Stolniceni (Edineț) | |
 Stolniceni Stolniceni (Edineț) | |
| Coordonate: 48°2′8″N 27°20′46″E / 48.03556°N 27.34611°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Edineț |
| Prima atestare | 15 iunie 1431 |
| Guvernare | |
| - Primar | Svetlana Vîjiila (independent[1], 2023) |
| Altitudine | 156 m.d.m. |
| Populație (2014)[2] | |
| - Total | 1.247 locuitori |
| Cod poștal | MD-4640[3] |
| Prefix telefonic | 246 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Stolniceni este un sat în Raionul Edineț, Republica Moldova.
Istorie modificare
Prima atestare documentară a satului, care pe atunci se numea Costici, se găsește în volumul I al lucrării Documenta Rumaniae Historica. Următoarea mențiune apare abia în 1598, când conform unui zapis de mărturie al vătavului Luca, „Zanea din Stolniceni a cumpărat cu 2 taleri partea de pământ a Marinei din Micleușeni”. În 1614, domnul Moldovei îi dăruiește marelui postelnic Ianache satul Stolniceni.[4] Un deceniu mai târziu, și Radu Voievod întărește câteva sate, inclusiv Stolniceni, aceluiași postelnic. În 1632 moșia trece în gestiunea Mănăstirii Sf. Sava, conform testamentului lui Ianache.[5]
Conform Dicționarului geografic al Basarabiei editat de Zamfir Arbore, în 1904 aici locuiau 1.214 oameni, în 193 de case.[6]
În cadrul RSSM, terenurile agricole din Stolniceni se aflau în componența colhozului „Pobeda Okteabrea” cu sediul în Șofrîncani. Aici activau două brigăzi agricole și o fermă de vite.[6] Satul avea școală de 8 ani, casă de cultură cu cinematograf, bibliotecă, spital de circumscripție, ambulatoriu, maternitate, farmacie, diverse ateliere, oficiu poștal, două magazine și grădiniță de copii.
Geografie modificare
Satul este situat în partea de sud a raionului Edineț, la confluența râurilor Ciuhur și Sărata. Distanța până la Edineț constituie 18 km, iar până la Chișinău 196 km. Suprafața totală constituie 2,98 km2, dintre care vatra satului ocupă 2,156 km2.[4]
La marginea de sud-est satului se află un parc, monument de arhitectură peisagistică.[7]
Demografie modificare
Conform recensământului din 2014,[8] în sat locuiesc 1.247 de oameni (584 bărbați și 663 femei), în 495 de gospodării. 992 de săteni (79,6%) s-au declarat ucraineni, 190 (15,2%) moldoveni și 51 (4,1%) ruși.
Administrație și politică modificare
Componența Consiliului local Stolniceni (9 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[9] este următoarea:
| Partid | Consilieri | Componență | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat European | 5 | ||||||
| Partidul Socialiștilor din Republica Moldova | 4 | ||||||
Societate modificare
Biserica satului are hramul „Nașterea Maicii Domnului”.[6]
La casa de cultură din sat activează colectivul etno-folcloric de artiști amatori „Stolniceanka”, conducătorul căruia în 2014 era Valeriu Fedorișin. De asemenea, există și o fanfară.[10]
Printre personalitățile originare din Stolniceni se numără Ion Tomașevschi (1930–2007), deputat în Sovietul Suprem al Moldovei.[10]
Note modificare
- ^ „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Stolniceni”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .
- ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în .
- ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .
- ^ a b Ciubucciu 2014, p. 559.
- ^ Ciubucciu 2014, p. 560.
- ^ a b c Ciubucciu 2014, p. 561.
- ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în .
- ^ „Satul Stolniceni, Raionul Edineț”. Recensământul populației și al locuințelor 2014. Biroul Național de Statistică. Accesat în .
- ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Stolniceni”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .
- ^ a b Ciubucciu 2014, p. 562.
Bibliografie modificare
- Ciubucciu, Vlad (). Localitățile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 12 Să - Sv. Chișinău: Fundația „Draghiștea”. p. 559-562. ISBN 978-9975-9700-3-7.