Szeréna Fáy

Szeréna Fáy
Date personale
Nume la naștere	Frankl Szeréna
Născută	24 decembrie 1865 Chișineu-Criș, România
Decedată	27 ianuarie 1934 (68 de ani) Budapesta, Regatul Ungariei
Înmormântată	Cimitirul Kerepesi
Cetățenie	Ungaria
Ocupație	actriță profesoară universitară[*]​
Alma mater	Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta
Alte premii
Premiul Farkas–Ratkó[*]​ (1885)

Szeréna Fáy, Simai Gyuláné, nume la naștere Szeréna Frankl, (n. 24 decembrie 1865, Chișineu-Criș, Arad, România – d. 27 ianuarie 1934, Budapesta, Regatul Ungariei) a fost o actriță maghiară, profesoară la Academia de Teatru și membru perpetuu al Teatrului Național din Budapesta.

Szeréna Fáy, interpretând rolul Timéii în adaptarea teatrală a romanului Omul de aur al lui Mór Jókai. Teatrul Național din Budapesta, 3 decembrie 1884.

Biografie

Provenea dintr-o familie evreiască. Prin intervenția scriitorului Mór Jókai și a actriței Róza Laborfalvi (care îi era rudă) a fost admisă la Academia de Teatru din Budapesta la vârsta de 12 ani, unde l-a avut ca profesor pe József Szigeti. După absolvirea studiilor, în 1880, a devenit actriță la Teatrul Național din Budapesta, condus pe atunci de Ede Paulay, iar din 1918 a devenit membru perpetuu. A jucat aproape în întregime numai pe scena Teatrului Național, cu două scurte întreruperi: în 1888 la Volkstheater din Viena și în perioada 1899-1900 la Cluj.

Întrucât la început Mari Jászai și Emilia Márkus obțineau majoritatea rolurilor tragice, ea a început să joace cu mare succes roluri de eroine dramatice. Jocul său era patetic după tradițiile clasice, dar a fost în același timp dinamic și viguros. El a avut succes, de asemenea, în interpretarea rolurilor comice. Începând din 1925 până în 1934 a predat tehnici dramatice și de comedie la Academia de Teatru din Budapesta. I-a instruit pe tinerii actori în tradițiile vechii școli de teatru, având un simț pedagogic excelent. A jucat în mai multe filme.

Mormântul Szerénei Fáy în Cimitirul Kerepesi din Budapesta. Parcela 48/1-1-12. Monument realizat de Ede Margó.

A murit în 1934 și a fost înmormântată în cimitirul Kerepesi din Budapesta. Pe mormântul ei a fost amplasată o statuie realizată de sculptorul Ede Margó, ce reprezintă o figură feminină frumoasă.

Rózsa Ignácz a afirmat că Szeréna Fáy avea un spirit caritabil. Iubea mult animalele de companie și s-a îmbrăcat în doliu atunci când a murit câinele ei preferat.

Premii și distincții

• În 1885 a primit Premiul Farkas-Ratko.
• Pe 24 noiembrie 1921 directorul și artiștii Teatrului Național din Budapesta au sărbătorit aniversarea a 40 de ani de prezență a Szerénei Fáy pe scena Teatrului Național cu spectacolul Árva László király de Ferenc Herczeg.

Roluri în teatru

• Adél (Károly Hugó: Bankár és báró)
• Éva (Imre Madách: Tragedia omului, jucat în 1894 de 150 de ori).
• Volumnia (Sh. Coriolanus);
• mama Teréza (Mór Jókai: Omul de aur);
• Wolfné (Gerhart Hauptmann: A bunda);
• Melinda, Gertrudis (József Katona: Bánk bán);
• Goneril (William Shakespeare: Regele Lear);
• Gertrud (Shakespeare: Hamlet);
• Erzsébet (Friedrich Schiller: Maria Stuart);
• Margit királyné (Shakespeare: Richard al III-lea);
• Todorescuné (Viktor Rákosi: Elnémult harangok);
• Anna Pavlovna (Lev Tolstoi: Cadavrul viu);
• Erzsébet (J. Szigeti: Rang és mód).
• Julis, a feleség (Lajos Bibó: Juss)
• Aladár Schöpflin: A pirosruhás hölgy című, comedie în trei acte, 19 noiembrie 1926.

Filmografie

• Omul de aur (după romanul lui Mór Jókai, film regizat de Sándor Korda, 1919) - mama Teréza
• Matyólakodalom (1920);
• Leánybecsület (1923)

Bibliografie

• Magyar életrajzi lexikon I. (A–K). Főszerk. Kenyeres Ágnes. Budapesta: Akadémiai. 1967.
• Magyar színházművészeti lexikon. Főszerk. Székely György. Budapesta: Akadémiai. 1994. ISBN 9630566354
• Nyugat, 1921. 1. szám. Figyelő rovat: Pataki József: S. Fáy Szeréna
• Budapesti Negyed 1999. VII. évf. 3. szám. Arhivat în 2 decembrie 2008, la Wayback Machine.
• Magyar zsidó lexikon. Szerk. Ujvári Péter. Budapesta: Magyar Zsidó Lexikon. 1929. 271. o. Acces online

Lectură suplimentară

• Csathó Kálmán: Ilyeneknek láttam őket (Bp., 1957);
• Ignácz Rózsa: Malvolio tanár úr és a többiek (Prospero szigetén, Bp., 1960).
• Blaha Lujza emlékalbum. Szerk. Porzsolt Kálmán. [Bp.], Blaha Lujza Emlékbizottság, [1927].
• Magyar asszonyok lexikona. Összeáll., előszóval és történelmi résszel ellátta Bozzay Margit. Bp., 1931. Stephanum ny.
• Gulyás Pál: Magyar írók élete és munkái. Bp., Magyar Könyvtárosok és Levéltárosok Egyesülete, 1939-2002. 7. kötettől sajtó alá rend. Viczián János.
• Das geistige Ungarn. Biographisches Lexikon. Hrsg. Oscar von Krücken, Imre Parlagi. Wien-Leipzig, W. Braumüller, 1918.
• A magyar legújabb kor lexikona. Szerk. Kerkápoly M. Emil. Bp., 1930. Europa ny.
• Magyar filmlexikon. Szerk. Veress József. Bp., Magyar Nemzeti Filmarchivum, 2005.
• Magyar Színművészeti Lexikon. Szerk. Erődi Jenő és Kürthy Emil összegyűjtött anyagának felhasználásával... Schöpflin Aladár. [Bp.], Országos Színészegyesület és Nyugdíjintézete, [1929].
• Színészeti lexikon. Szerk. Németh Antal. Bp., Győző Andor, 1930.
• A Pallas nagy lexikona, az összes ismeretek enciklopédiája. 1-16 k. (17-18. pótk. Szerk. Bokor József). Bp., Pallas-Révai, 1893-1904.
• Révai nagy lexikona. Bp., Révai, 1911-.
• Révai Új Lexikona. Főszerk. Kollega Tarsoly István. Szekszárd, Babits, 1996-.
• Színház az egész!... Játékos színháztörténeti keleidoszkóp a múlt század színi világából. Összeáll. Füle Péter. [Bp.], Palatinus, 2005.
• Tolnai új világlexikona. Bp., Tolnai, 1926-1933.
• Új magyar életrajzi lexikon. Főszerk. Markó László. Bp., Magyar Könyvklub