Wikipedia

Tanasi Nastu

revoluționar aromân
(Redirecționat de la Tanase Nastu)
Tanasi Nastu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Plasë⁠(d), Albania Modificați la Wikidata
Decedat1926 (46 de ani) Modificați la Wikidata
România Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Otoman
 România Modificați la Wikidata
Etniearomână Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiefuncționar public[*]​
Armatol
ofițer de poliție[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba aromână
limba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tanasi[1] (Atanas)[2] Nastu[1] (scris uneori și ca Thanasi Nastu,[3] n. , Plasë⁠(d), Albania – d. 1926, România) a fost un armatol aromân[1] din regiunea Corcea, activist al propagandei naționaliste românești printre vlahii balcanici⁠(bg)[traduceți]. Date controversate, în prezent, indică faptul că acesta ar fi fost membru și al unei formațiuni paramilitare a Organizației Revoluționare Interne Macedonene⁠(en)[traduceți].

Primii ani

modificare
 
Școli românești pentru aromâni și pentru meglenoromâni, în porțiunea europeană a Imperiului Otoman.

S-a născut pe 24 iulie[4] în anul 1879 în Pleasa⁠(en)[traduceți], astăzi aflată în regiunea Korçë (Corcea) din Albania[5](și pe atunci în Imperiul Otoman)[4] fiind unul dintre cei trei copii ai[6] lui Kendra (Chendra) Nastu, cunoscut drept „Kendra Dascălul” și ai lui Vasila, soră a celnicului Kita (Chita) Colimitra. Ceilalți doi copii au fost sora Hristula, măritată cu Thanasi Trandu[5] și un frate pe nume Busha.[6]

Tatăl său a studiat în Tesalia și apoi a absolvit gimnaziul românesc din orașul Corcea, după care a predat limba română în satul natal și în Corcea. Tanasi Nastu, după ce mai întâi a învățat la școala românească din satul natal, a mers mai departe să studieze la Corcea și la Berat, și în cele din urmă[4] la liceul român din Bitola,[2] unde a intrat în contact cu activitatea revoluționarilor bulgari și aromâni.[4]

    Vezi și articolul:  Istoria vlahilor de la sud de DunăreVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Activitatea din Macedonia

modificare

Atanas (Tanasi) Nastu a condus[7] una dintre cele două cete de armatoli din zona Pleasa–Corcea.[2] A lucrat ca funcționar administrativ otoman timp de câțiva ani, pentru ca în perioada 1904-1905 să emigreze în Statele Unite ale Americii. În 1905 a revenit în orașul său natal, unde a devenit membru al organizației aromâne naționaliste antigrecești⁠(bg)[traduceți].[4]

 
Moartea lui Fotios (Kalapidis) de Korița (Corcea) i s-ar atribui în mod eronat, lui Tanasi Nastu.
 
Apostoli (Apostoll) Nastu (zis și Cușcona), aici în 1908.

Există versiunea conform căreia Tanasi Nastu l-ar fi ucis pe mitropolitul grec de Corcea, Fotios Kalpidis⁠(en)[traduceți][1] (astfel cum afirmă istoricul bulgar Hristo Anastasov⁠(bg)[traduceți]), împreună cu Apostol Kocikona[4] (Apostoll Cușcona),[8] drept răzbunare pentru caterisirea lui Haralambie Balamace,[4] după care ar fi fugit împreună cu acesta prin Pogradeț și Ohrida, la Bitola.[4]

Conform lui Alexandru Gica, faptul că Tanasi Nastu l-ar fi ucis pe eposcopul Fotios[1] (la 22 septembrie 1906)[9] este doar o legendă,[1] care, are la bază o confuzie de identitate între Tanasi Nastu și Apostoli (Apostoll) Nastu (zis și Cușcona), membru al bandei fraților Topulli. Condus de Bajo Topulli⁠(en)[traduceți] – fondator al Comitetului Albanez Pentru Libertatea Albaniei din Bitola[8] și de Çerçiz Topulli⁠(en)[traduceți], grupul respectiv este responsabil de asasinarea lui Fotios, unele dintre versiuni creditându-l în acest context, în mod direct pe Apostoli.[8]

 
Grupare paramilitară aromâno-bulgară a Organizației Revoluționare Interne Macedonene, în sudul Macedoniei în 1906.

La Bitola, tot conform lui Anastasov, cei doi (Tanasi Nastu și Cușcona) s-au alăturat Organizației Revoluționare Interne Macedonene (ORIM)⁠(en)[traduceți] și au format un detașament bulgaro-aromân, care, a acționat în zona Pleasa⁠(en)[traduceți], Dișnița⁠(sq)[traduceți], Drenova⁠(sq)[traduceți], Boboștița, Pogradeț, Bilisht și la nord până la Ohrida și s-a confruntat cu autoritățile turcești și cu detașamentele paramilitare grecești. După izbucnirea Revoluției Junilor Turci, în iulie 1908 Nastu a revenit cu detașamentul său în Corcea.[4]

Cu toate acestea însă, o cercetare realizată de istoricul Nikola Minov și publicată la Skopje în anul 2018, nu a găsit evidențe care să confirme că gruparea condusă de Tanasi Nastu și Apostoli Nastu (Cușcona) ar fi acționat în calitate de membru al ORIM. Nu au fost găsite, de asemenea, nici date care să indice că gruparea ar fi fost finanțată din fonduri românești.[10]

În timpul violențelor din Epirul de Nord⁠(en)[traduceți][11] din 1914, forțele autonomiste grecești au atacat Corcea, inclusiv după semnarea Protoculului de la Corfu⁠(en)[traduceți], ceea ce a condus la o criză umanitară de proporții. Aflat în cadrul unui deteașament aromân de autoapărare din Corcea de 120 de oameni, Tanasi Nastu a condus un grup al acestuia, care, după ce a contribuit la retragerea din Corcea a unui convoi format din oficialități, ofițeri olandezi și refugiați, a rămas sub comanda căpitanului Gillardi să apere Vlora.[12]

    Vezi și articolul:  Republica Autonomă a Epirului de NordVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Activitatea din România

modificare

După divizarea finală a Macedoniei,[4] Tanas Nastu a ajuns în România alături de alți armatoli aromâni, în contextul în care, după război, situația lor economică nu ar mai fi fost aceeași în locurile de baștină și suplimentar, aceștia urmau să încaseze, de la statul român, sume destinate să recompenseze activitatea de promovare a cauzei românești în zona balcanică pe care, o duseseră.[2]

Fratele său, ajuns la Saint Louis (în SUA), a rămas în contact cu Organizația Patriotică Macedoneană⁠(en)[traduceți].[4]

A participat la viața politică a Regatului României și a fost numit comandant al poliției din orașul Huși.[4] A decedat în România, în 1926[5] (în 1927, conform lui Hristo Anastasov).[4]

Note

modificare
  1. ^ a b c d e f O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 94
  2. ^ a b c d O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 125
  3. ^ Trandu, Custandin; Ishã di tipuseri la tipografia "Argjiro" Gjirocastro, Albanii cartia al Custandin Trandu "Lunjina dit sinduki"; Fârshârotu, Nr. 37 August 2015; p. 8; accesat la 30 decembrie 2023
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m en Anastasoff, Christ⁠(bg)[traduceți]; Tanasi A. Nastu, A Macedono-Romanian Freedom Fighter - 45 Years Since His Death; Balkania, Vol. VI, Nr. 2, aprilie 1972, pp. 24-25 (informații preluate din versiunea articolului omonim din Wikipedia în bulgară)
  5. ^ a b c Trandu, Custandini; Giunamea al Thanasi Nastu (1879-1926); Booksie Publishing House; 2016; accesat la 31 decembrie 2023
  6. ^ a b Trandu, Custandini; Pi toarrâ di fîrshirots. Dupu un manuscript di Nikulaki Colimitra (Var. 2); Booksie Publishing House; 2017; accesat la 30 decembrie 2023
  7. ^ Nicea, Cola⁠(en)[traduceți]; Memorii (Biblioteca Culturii Aromâne); Editura Predania; București; 2001; p. 24; accesat la 31 decembrie 2023
  8. ^ a b c O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 95
  9. ^ O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 93
  10. ^ mk МИНОВ, Никола [Minov, Nikola]; „Романските“ чети на Македонската Револуционерна Организација 1906-1908 [Grupările înarmate „românești” ale Organizației Revoluționare Macedonene 1906-1908]; Историја [Jurnalul de Istorie] год. LIII, бр. 2, 2018; Скопје [Skopje]; p. 55; accesat la 31 decembrie 2023
  11. ^ O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 123
  12. ^ O mare „mică istorie”..., Gica, 2015, p. 124

Bibliografie

modificare
Lectură suplimentară

Legături externe

modificare
  • Dimaca, Vasile; Realități și controverse din viața aromânilor; Editura Ex. Ponto; Constanța; 2016; ISBN: 978-606-598-517-9
  • en Minov, Nikola; The War of Numbers and its First Victim: The Aromanians in Macedonia (End of 19th – Beginning of 20th century); Macedonian Historical Review, Vol.3 (2012); pp. 153-192
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tanasi_Nastu&oldid=16309464