Themă

diviziune administrativă din Imperiul Bizantin

Themele (în greacă θέματα, transliterat: themata, la singular: θέμα, transliterat: thema: „corp de armată”, apoi prin extindere: „regiune militară”) au fost diviziuni administrative ale Imperiului Bizantin.

Hartă a Imperiului Bizantin între cca 600 și 900, precum și themele din acest ultim an

La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, Imperiul Roman de Răsărit (numit și „Imperiul Bizantin” de la Hieronymus Wolf încoace) suferea atacuri din toate părțile: perșii în sud și în est atacau posesiunile bizantine din Siria, Egipt și Anatolia; slavii și avarii atacau Iliria, Tracia și Macedonia, ajungând până în Peloponez, în timp ce longobarzii se deplasau și jefuiau în voie nordul Italiei, fără să întâmpine rezistență. În acest context, împăratul Heraclius I decide înființarea unor noi împărțiri administrative, totodată civile și militare, ai căror locuitori și conducători sunt organizați militărește, pentru a-și apăra teritoriul la nevoie: „themele”. Împăratul a delegat „temarhi” pentru a le administra și apăra. Thema Dunării de Jos, numită în izvoarele vremii Paristrion sau Paradunavon, cuprindea aproximativ teritoriul fostei provincii romane Moesia Inferior (inclusiv Dobrogea pe atunci denumită „Sciția mică”).

Lista themelor între ca. 660 și 930

modificare

Theme mari și "tradiționale"

Thema (denumire grecească) Data Stabilită din Diviziuni ulterioare Capitala Teritoriu inițial
Marea Egee (thema Aigaiou Pelàgous, Θέμα τοῦ Αἰγαίου Πελάγους) 842/843 thema Chibyrraiotă, zidită din drungariate[1] independente posibil Mytilene ori Methymna Lesbos, Lemnos, Chios, Imbros, Tenedos, Dardanele, Sporade și Cyclade
Anatoliană (thema Anatolikōn, Θέμα των Ἀνατολικῶν) 669/670 Fosta Armată a Răsăritului/ Siriei Capadochia (830) Amorium Frigia, Pisidia, Isauria
Armeniacă (thema Armeniakōn, Armeniakoi, Θέμα τῶν Ἀρμενιακῶν) 667/668 Fosta Armată a Armeniei Chaldia (pe la 842), Charsianon (863), Koloneia (863), Paflagonia (pe la 826) Amasea Pont, Armenia Minor, Capadochia nordică
Buchellariană (thema Boukellarion, Boukellàrioi, Θέμα τῶν Βουκελλαρίων) 767/768 Opsikion Paflagonia (parțial), Capadochia (parțial), Charsianon (parțial) Ancyra Galatia, Paflagonia
Capadochia (thema Kappadokias, Θέμα Καππαδοκίας) pe la 830 Armeniacă, o parte din Buchellariană Fortăreața Koron, mai târziu Tyana Capadochia de S-V
Chefallenia (thema Kephallēnias, Θέμα Κεφαλληνίας) pe la 809 Longobardia (pe la 910), ?Nicopole (pe la 899) Cefalonia Insulele Ionice, Apulia
Chaldia (thema Chaldias, Θέμα Χαλδίας) ca. 840 Armeniacă (inițial, o tourma) Ducatul Chaldia Trabzon Țărmul Pontului
Charsianon (thema Charsianoù, Θέμα Χαρσιανοῦ) 863–873 Armeniacă (inițial, o tourma), o parte din Buchellariană Cezareea Mazaca Capadochia de N-V
Cherson/Klimata

(thema Chersōnos/Klimata, Θέμα Χερσῶνος/τὰ Κλίματα)

833 stăpânită de hazari în sec. 8, bizantinii stăpânesc restul începând cu Teofil Chersonesos Sudul Crimeei
Chibyrraiotă (thema Kibyrrhaiotōn, Kibyrrhaiotai, Θέμα τῶν Κυβυρραιωτῶν) 697/698 ori ca. 720 Creată din flota Karabisianoi Marea Egee, Samos, Seleuchia Samos, mai târziu Attaleia Pamfilia, Licia, Dodecanez, Insulele Egeene, țărmul ionic
Creta (thema Krētēs, Θέμα Κρήτης) pe la 767 (?), din nou din 961 emirat arab din ca. 828, până ce bizantinii o recuperează în 961 Chandax Creta
Dalmația (thema Dalmatias, Θέμα Δαλματίας) pe la 899 teritoriu nou Idassa/Iadera Țărmul Dalmației
Dyrrachium (thema Dyrrhachiou, Θέμα Δυρραχίου) pe la 842 teritoriu nou Dyrrachium Iliria, țărmul albanez
Hellas (thema Hellàdos, Helladikoi, Θέμα τῆς Ἑλλάδος/Ἑλλαδικῶν) ca. 690 Karabisianoi Chefallenia (pe la 809), Peloponez (pe la 811) Corint, mai târziu Teba (după 809) La început, răsăritul Peloponezului și Attica, după 809 partea răsăriteană a Greciei Centrale și Tesalia
Koloneia (thema Kolōneias, Θέμα Κολωνείας) 863 sau 842 Armeniacă, kleisoura pe la începutul sec. 9 Ducatul Chaldia Koloneia Nordul Armeniei Mici
Longobardia (thema Longobardias, Θέμα Λογγοβαρδίας) pe la 892 Chefallenia (la început, o tourma) Barion Apulia, Lucania
Lykandos (thema Lykàndou, Θέμα Λυκάνδου) în jur de 916 teritoriu nou Fortăreața Lykandos Capadochia de S-E
Macedonia (thema Makedonias, Θέμα Μακεδονίας) în jur de 802 Tracia Strymon Adrianopol Tracia apuseană
Mesopotamia (thema Mesopotamias, Θέμα Μεσοποταμίας) 899-911 teritoriu nou Ducatul Mesopotamiei Kamacha Eufratesia de Sus
Nicopole (thema Nikopoleōs, Θέμα Νικοπόλεως) în jur de 899 probabil înălțat din tourma Peloponezului Naupaktos Epirus, Aetolia, Acarnania
Opsikion (Thema of Opsikion, Θέμα τοῦ Ὀψικίου) în jur de 680 Armatele Centrale Imperiale Buchellariană (în jur de 768), Optimates (în jur de 775) Niceea Misia, Frigia nordică, Bitinia vestică
Optimates (thema Optimàtōn, Optimatoi, Θέμα τῶν Ὀπτιμάτων) în jur de 775 Opsicienii Nicomedia Bitinia, lângă Constantinopol
Paflagonia (thema Paphlagonias, Θέμα Παφλαγονίας) 820 sau 826 Armeniacă, Buchellariană (parțial) Gangra Paflagonia
Peloponez (thema Peloponnēsou, Θέμα Πελοποννήσου) în jur de 811 parțial din Hellas, cealaltă parte fiind teritoriu nou ? Nicopole (în jur de 899) Corint Peloponez
Fasiane (Derzene) [thema Phasianēs/Derzēnēs, Θέμα Φασιανῆς/Δερζηνῆς] în jur de 935 Teritoriu nou și Thema Mesopotamiei Ducatul Mesopotamiei Arsamosata izvorul Arasului
Samos (thema Samou, Θέμα Σάμου) în jur de 899 Chibyrraiotă, făcută din drungariate independente ale Golfului Smyrna Insulele Egeene de sud-est, țărmul ionic (împărțită cu Tracesiana)
Sevastia (thema Sebasteias, Θέμα Σεβαστείας) în jur de 911 Armeniacă, kleisoura în jur de 900 Sevastia Capadochia de N-E și Armenia Minor
Seleuchia (thema Seleukeias, Θέμα Σελευκείας) în jur de 934 Chibyrraiotă, kleisoura de la începutul sec. 9 Seleuchia Cilicia apuseană
Sicilia (thema Sikelias, Θέμα Σικελίας) în jur de 700 Calabria (ceea ce a mai rămas din teritoriu, după cucerirea musulmană a Siciliei) Siracuza Sicilia și Calabria
Strymon (thema Strymōnos, Θέμα Στρυμῶνος) anii 840 sau 899 Macedonia, culeasă din kleisoura (709) Neapolis aproximativ regiunea grecească modernă Macedonia de Est
Tessalonica (thema Thessalonikēs, Θέμα Θεσσαλονίκης) în jur de 824 Salonic aproximativ regiunea grecească modernă Macedonia Centrală
Tracia (thema Thrakēs, Θέμα Θράκης/Θρᾳκῷον) în jur de 680 ?Opsicienii Macedonia Arcadiopolis Tracia Răsăriteană, mai puțin Constantinopolul
Tracesiană (thema Thrakēsiōn, Thrakēsioi, Θέμα Θρᾳκησίων) în jur de 687 Fosta Armată a Traciei Chonae Lidia, Ionia

Listă de theme noi, anii 930 – anii 1060

modificare

Astea au fost theme (provincii) noi mari sau mici, stabilite pe timpul campaniilor militare bizantine în răsărit (așa-zisele theme sau provincii militare "armenești", strategiai), în Italia și în Balcani.

Themă (denumire grecească) Data Capitală Comentarii
Arțe (Ἄρτζε) anii 970 Arțe Themă mică atestată în Escorial Taktikon. Cedată lui David al III-lea, prinț de Tao, în 979, recuperată după moartea lui, în anul 1000, și subordonată căpităniei Iberiei caucaziene. Orașul a fost nimicit de turcii selgiucizi, la 1049.
Asmosaton (Ἀσμόσατον) ca. 938 Asmosaton Themă mică care a rezistat până ce a fost cucerită de turcii selgiucizi, în anii 1050.
Boleron/Neos Strymon (thema Voleroù/ Nèou Strymōnos, Θέμα Βολεροῦ/ Νέου Στρυμῶνος) anii 970 Serres
Bulgaria (thema Boulgarias, Θέμα Βουλγαρίας) 1018 Scupi Stabilită de împăratul Vasile al II-lea, după izbânda împotriva lui Samuil al Bulgariei și prăbușirea Primului Țarat Bulgar, la 1018. Cuprindea zone vaste din jurul localităților Skopje și Ohrida (azi, din FRIM și sudul Serbiei).
Calabria (thema Kalavrias, Θέμα Καλαβρίας) ca. 950 Reghion În urma cuceririi musulmane a Siciliei, începând cu 902, Thema Sicilia a fost mărginită la Calabria, dar și-a păstrat denumirea inițială, până la mijlocul sec. al X-lea.
Charpezikion (Χαρπεζίκιον) 949 Charpezikion Themă mică
Chavzizin (Χαυζίζιον) după 940 Chavzizin Themă mică cuprinzând ținutul muntos Bingöl Dağ (azi, din estul Turciei).
Chozanon (Χόζανον) cândva între 948 și 955 Chozanon "Themă armenească"
Cipru (thema Kyprou, Θέμα Κύπρου) 965 Leukosia Condominiu arabo-bizantin de la 688 până la revenirea definitivă a bizantinilor, în 965.
Derzene (Δερζηνῆ) 948/952 Chozanon Ca themă mică, administrarea pentru Derzene a fost deseori încredințată funcționarilor publici ai themei Chaldia.
Edessa (thema Edēssēs, Θέμα Ἐδέσσης) 1032 Edessa Cucerită de George Maniakes în 1032, a devenit sediul pentru strategos, apoi doux, până ce a ajuns sub stăpânirea turcilor selciucizi, la 1086.
Orașele Eufratului (Παρευφρατίδαι Πόλεις) ca. 1032 Themă mică
Hexakomia ori Hexapolis (Ἑξακωμία/Ἑξάπολις) anii 970 Ca themă mică, denumirea ei înseamnă "șase sate/orașe", o regiune situată între Lykandos și Melitene. Aparent, a găzduit și scaunul episcopal.
Iberia (θέμα Ἰβηρίας) ca. 1001 ori ca. 1023 Teodosiopolis Formată din ținuturile lui David al III-lea, prinț de TaoTayk, date ca moștenire lui Vasile al II-lea. Data întemeierii e motiv de ceartă între cărturari. Unită cu orașul Ani la 1045 și cu Kars la 1064.
Kama (Κάμα) anii 970 Themă mică atestată numai în Escorial Taktikon, cu locație necunoscută.
Lucania (thema Leukanias, Θέμα Λευκανίας) 968 Tursi
Manzikert (Ματζικέρτ) 1000 Manzikert Fiind o parte din ținuturile moștenite de la David al III-lea, prinț de Tao, a fost reședință pentru strategos, mai târziu probabil devenind subordonați celor care purtau titlul de doux și care ședeau la Vaspurakan.
Melitene (Μελιτηνή) anii 970 Melitene A devenit reședința curatorilor împărătești (kouratoreia), după ce-a fost supusă de Ioan Kourkouas la 934.
Paristrion/Paradounavon (thema Paristriou/ Paradoùnavon, Θέμα Παριστρίου/ Παραδούναβον) 1020 Dorostrolon Fosta provincie romană Moesia Inferior, acoperind jumătatea de nord și de est a Bulgariei de azi, cu tot cu Dobrogea. Alte orașe importante: Nikopol și Veliko Tărnovo.
Samosata (Σαμόσατα) 958 Samosata A devenit reședința pentru strategos, după ce bizantinii au pus mână pe ea, la 958.
Sirmium (thema Sirmiou, Θέμα Σιρμίου) 1018 Sirmium Înființată la 1018, în partea de nord-vest a fostului Dintâi Țarat Bulgar (Sirmia)
Tarantas (Τάραντας) anii 970 Tarantas Themă mică atestată numai în Escorial Taktikon.
Taron (Ταρών) 966/7 Posesiune a imperiului încă de la începutul sec. al X-lea, regiunea Taron a devenit themă în 966/7 și a rămas provincie bizantină până când a fost cucerită de către turcii selgiucizi, după Bătălia de la Manzikert.
Tefrike/Leontokome (thema Tephrikēs/ Leontokōmēs, Θέμα Τεφρικῆς/Λεωντοκώμης) 934/944 Tefrike Transformată în kleisoura, după ce bizantinii au recuperat principatul paulician Tefrike, redenumită "Leontokome" sub Leon al VI-lea (Înțeleptul), a devenit themă în anii 930.
Teodosiopolis (Θεοδοσιούπολις) 949, din nou la 1000 Teodosiopolis Transformată în themă după campania bizantină de la 949, cedată lui David al III-lea, prinț de Tao, în 979, recuperată la 1000, a devenit capitala themei Iberia.
Vaasprakania (Βαασπρακανία) 1021/2 Înființată când Seneqerim-Hovhannes, rege al Vaspurakanului, și-a predat domeniul imperiului. Guvernată de doux/katepano de la Van, a dăinuit până ce-a fost acaparată de turcii selgiucizi, după 1071.

Themele de mai tîrziu (secolele XII–XIII)

modificare
Themă (denumire grecească) Data Comentarii
Maiandros (Μαιανδρος) după 1204 Themă mică a perioadei niceeană, care, până la urmă, a devenit parte a themei Tracesiana, aflată la miazăzi.
Mylasa și Melanoudion (θέμα Μυλά[σ]σης και Μελανουδίον) 1143 Themă mică, înglobând teritoriile Asiei Mici aflate la sud de valea Meandre, formată din fragmente ale themelor Chibyrraiota și Tracesiana. A dăinuit în cadrul Imperiului de la Niceea.
Neokastra (θέμα Νεοκάστρων) între 1162 și 1173 Formată din partea nordică a themei Tracesiana, ca parte a reorganizării lui Manuel Comnenul a hotarului asiatic. A dăinuit în cadrul Imperiului de la Niceea.
  1. ^ un număr mic de conduceri navale regionale mari, care erau fie theme navale, fie conduceri independente, existând din secolul al VIII-lea până în secolul al XI-lea

Bibliografie

modificare
  • Bréhier, Louis (2000) [1949], Les institutions de l'empire byzantin, Paris: Albin Michel, ISBN 978-2-226-04722-9
  • Bury, John B. (1963), Imperial Administrative System of the Ninth Century, Ayer Publishing, ISBN 0-8337-0434-6
  • Cheynet, Jean-Claude, ed. (2006), Le Monde Byzantin II:, Paris: Presses Universitaires de France, ISBN 978-2-13-052007-8
  • John F. Haldon, Byzantium in the Seventh Century: The Transformation of a Culture, Cambridge University Press, 1990 ISBN 978-0-521-31917-1
  • John F. Haldon, Warfare, state and society in the Byzantine world, 565–1204, Routledge, 1999 ISBN 1-85728-494-1
  • R. Lilie, Bisanzio la seconda Roma, Roma, Newton & Compton, 2005. ISBN 88-541-0286-5
  • Adele Cilento, Bisanzio in Sicilia e nel sud dell'Italia, Udine, Magnus Edizioni SpA, 2005. ISBN 88-7057-196-3
  • Gianfranco Cimino, L'esercito Romano d'Oriente, 2009, edizioni Chillemi, ISBN 978-88-903765-0-4