Wikipedia

Thomas Midgley Jr.

chimist american
Thomas Midgley Jr.
Date personale
Născut[6][7] Modificați la Wikidata
Beaver Falls⁠(d), Pennsylvania, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[6][7] Modificați la Wikidata
Worthington⁠(d), Ohio, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGreen Lawn Cemetery[*][[Green Lawn Cemetery (cemetery in Columbus, Ohio)|​]][8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală[*]​[9] (strangulare[9]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
inventator
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuinginerie mecanică  Modificați la Wikidata
InstituțieGeneral Motors
NCR Corporation
United States Bureau of Mines[*][[United States Bureau of Mines (U.S. government agency that existed during 1910–1996)|​]]
Ethyl Corporation[*][[Ethyl Corporation (organization)|​]]
Delco Electronics[*][[Delco Electronics (US auto part supplier)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Cornell
Betts Academy[*][[Betts Academy (Defunct school in Stamford, Connecticut)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​
Asociația Americană pentru Progresul Științei[*]​[1]
American Chemical Society
American Institute of Chemical Engineers[*]​
SAE International
ASTM International[*][[ASTM International (standards organization)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiWillard Gibbs Award[*][[Willard Gibbs Award (American chemistry award)|​]] ()[2]
Perkin Medal[*][[Perkin Medal (American award for industrial chemical research)|​]] ()[3]
National Inventors Hall of Fame[*][[National Inventors Hall of Fame (award)|​]] ()
Medalia Priestley ()[4]
William H. Nichols Medal[*][[William H. Nichols Medal (award of the American Chemical Society)|​]] ()[5]
Edward Longstreth Medal[*][[Edward Longstreth Medal (award conferred by the Franklin Institute)|​]] ()
doctor honoris causa al Universității Statului Ohio[*]​ ()
William H. Nichols Medal[*][[William H. Nichols Medal (award of the American Chemical Society)|​]]
doctor honoris causa ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Thomas Midgley Jr. (n. , Beaver Falls⁠(d), Pennsylvania, SUA – d. , Worthington⁠(d), Ohio, SUA) a fost un inginer mecanic și chimist⁠(d) american. El a jucat un rol major în dezvoltarea benzinei cu plumb (tetraetilplumb) și a unora dintre primele clorofluorocarburi (CFC), mai cunoscute în Statele Unite sub brandul Freon; Ambele produse au fost ulterior interzise în utilizarea pe scară largă din cauza impactului lor dăunător asupra sănătății umane și mediului. El a obținut peste 100 de brevete de-a lungul carierei sale.[10] A contractat poliomielită în 1940. În 1944, a fost găsit sugrumat de un dispozitiv pe care l-a conceput pentru a-i permite să se ridice din pat neasistat la casa lui din Worthington, Ohio. La acea vreme, s-a scris că a fost ucis accidental din propria sa invenție. În particular, rudele au considerat moartea lui o sinucidere.[11][12][13]

Începutul vieții

modificare

Midgley s-a născut în Beaver Falls, Pennsylvania⁠(d), într-o familie cu o tradiție de inventatori. Tatăl său, Thomas Midgley Sr., fusese inventator remarcat în domeniul anvelopelor pentru automobile. Bunicul său din partea mamei era James Emerson, inventatorul „fierăstrăului cu dinți inserați”. Mama lui era Hattie Midgley (născută Emerson). A crescut în Columbus, Ohio, și a absolvit Universitatea Cornell în 1911 cu o diplomă în inginerie mecanică.[10][14] La , Midgley s-a căsătorit cu Carrie M. Reynolds din Delaware, Ohio⁠(d).[14]

Cariera

modificare

Benzina cu plumb

modificare
 
Semn pe o veche pompă de benzină, care face publicitate compusului anti-detonație Ethyl (tetraetilplumb), un aditiv pentru benzină⁠(d)

Midgley a început să lucreze la General Motors în 1916. În decembrie 1921, în timp ce lucra sub conducerea lui Charles Kettering⁠(d) la Dayton Research Laboratories⁠(d), o subsidiară a lui General Motors, Midgley a descoperit (după ce a eliminat telurul din cauza mirosului greu de eradicat) că adăugarea de tetraetilplumb (TEL) la benzină previne „detonațiile” la motoarele cu ardere internă.[15] Compania a numit substanța „Ethyl”, evitând orice mențiune a plumbului în rapoarte și reclame. Companiile petroliere și producătorii de automobile, în special General Motors, care dețineau brevetul depus în comun de Kettering și Midgley, au promovat aditivul TEL ca o alternativă ieftină superioară etanolului sau combustibililor amestecați cu etanol⁠(d), pe care ar fi putut obține foarte puțin profit.[16][17][18] În decembrie 1922, Societatea Americană de Chimie i-a conferit lui Midgley medalia Nichols⁠(d) pe 1923 pentru „utilizarea compușilor antidetonație în combustibili pentru motoare”.[19] Acesta a fost primul dintre numeroasele premii majore pe care le-a câștigat în timpul carierei sale.[10]

În 1923, Midgley și-a luat o lungă vacanță în Miami, Florida, pentru a se vindeca de saturnism. El a constatat „că plămânii mi-au fost afectați și că este necesar să renunț la toată munca și să iau o cantitate mare de aer proaspăt”.[20]

În aprilie 1923, General Motors a creat General Motors Chemical Company (GMCC) pentru a superviza producția de TEP de către compania DuPont. Kettering a fost ales președinte, iar Midgley vicepreședinte. După două decese și mai multe cazuri de otrăvire cu plumb la uzina prototip TEL din Dayton, Ohio, se spunea în 1924 despre personalul de la Dayton că era „deprimat până la punctul de a lua în considerare renunțarea la întregul program de tetraetilplumb”.[17] Pe parcursul anului următor, încă opt oameni au murit la fabrica DuPont din Deepwater, New Jersey⁠(d).[20]

În 1924, nemulțumiți de viteza de producției de TEP de la DuPont folosind „procesul bromurii”, General Motors și Standard Oil Company din New Jersey (cunoscută astăzi ca ExxonMobil) au creat Ethyl Gasoline Corporation⁠(d) pentru a produce și comercializa TEP. Ethyl Corporation a construit o nouă uzină chimică folosind un proces pe bază de clorură de etil la temperaturi înalte la rafinăria Bayway⁠(d) din New Jersey.[20] Cu toate acestea, în primele două luni de funcționare, noua fabrică a fost afectată de mai multe cazuri de otrăvire cu plumb, halucinații, nebunie și cinci decese.[18]

Riscurile asociate cu expunerea la plumb erau cunoscute cu cel puțin 150 de ani înainte, când Benjamin Franklin a scris despre experiențele sale în domeniul tipografiei.[21] Midgley a suferit el însuși otrăvire cu plumb și a fost avertizat despre riscul de otrăvire cu plumb din TEP încă din 1922. Midgley cunoștea bine pericolele plumbului. El a investigat dacă riscurile, atât în producție, cât și în utilizare, ar putea fi gestionate. Au fost finalizate testele de evacuare, pe care le-a folosit pentru a susține ideea că o concentrație de o parte de tetraetilplumb la 1300 de părți benzină ar putea fi folosită în siguranță.[22] După expunerile inițiale, tragice ale lucrătorilor, au fost dezvoltate mecanisme de control care să permită procesului să funcționeze în siguranță. Consumul de benzină cu plumb a crescut exponențial. Impacturile cronice ale plumbului asupra mediului au fost subestimate extrem de mult.

La , Midgley a participat la o conferință de presă pentru a demonstra aparenta siguranță a TEP-ului, în care și-a turnat TEP pe mâini, și-a pus o sticlă de substanță chimică sub nas și a inhalat vaporii din aceasta timp de 60 de secunde, declarând că ar putea face asta în fiecare zi fără a avea probleme.[18][23] Cu toate acestea, după câteva zile, autoritățile statului New Jersey au închis fabrica din Bayway, iar lui Jersey Standard i s-a interzis să producă din nou TEP fără permisiunea statului. Producția a fost reluată în 1926 dupa intervenția guvernului federal. Combustibilul cu cifră octanică mare, activat cu plumb, era important pentru armată. Midgley a luat mai târziu un concediu de la serviciu după ce a fost diagnosticat cu otrăvire cu plumb.[24] A fost eliberat din funcția de vicepreședinte al GMCC în aprilie 1925, din cauza lipsei de experiență în probleme organizaționale, dar a rămas angajat al lui General Motors.[18]

Freonul

modificare

Spre sfârșitul anilor 1920, sistemele de aer condiționat și refrigerare⁠(d) foloseau compuși precum amoniacul (NH3), clormetanul (CH3Cl), propanul, formiatul de metil⁠(d) (C2H4O2) și dioxidul de sulf (SO2) ca agenți frigorifici. Deși eficiente, acestea erau toxice, inflamabile⁠(d) sau explozive. Divizia Frigidaire⁠(d) a companiei General Motors, la acea vreme producător de top de astfel de sisteme, căuta o alternativă netoxică și neinflamabilă la acești agenți frigorifici.[25]

Lucrând cu Albert Leon Henne⁠(d), Midgley și-a concentrat în curând atenția spre halogenurile de alchil (combinație de lanțuri de carbon și halogeni), despre care se știa că sunt foarte volatile (ceva de dorit pentru un agent frigorific) și, de asemenea, inerte chimic⁠(d). În cele din urmă ei s-au hotărât asupra conceptului de a încorpora fluor într-o hidrocarbură. Ei au respins ipoteza că astfel de compuși ar fi toxici, crezând că stabilitatea legăturii carbon-fluor⁠(d) ar fi suficientă pentru a preveni eliberarea de fluorură de hidrogen⁠(d) sau a altor potențiali produși de degradare.[25] Echipa a sintetizat în cele din urmă diclorodifluormetan,[26] prima clorofluorocarbură (CFC), pe care au numit-o „freon”.[25][27] Acest compus este denumit astăzi mai frecvent „Freon 12” sau „R12”.[28]

Freonul și alte CFC-uri au înlocuit în mare măsură alți agenți frigorifici, dar au avut și alte aplicații. Un exemplu notabil a fost utilizarea lor ca propulsor în produse cu aerosoli și inhalatoare pentru astm.[29] Societatea de Industrie Chimică⁠(d) i-a acordat lui Midgley Medalia Perkin⁠(d) în 1937 pentru această realizare.[30]

Viața ulterioară și moartea

modificare

În 1941, Societatea Americană de Chimie i-a acordat lui Midgley cea mai înaltă distincție, Medalia Priestley.[31] Acesta a fost urmată de premiul Willard Gibbs⁠(d) în 1942. De asemenea, a deținut două diplome onorifice și a fost ales în Academia Națională de Științe a Statelor Unite⁠(d). În 1944, a fost ales președinte al Societății Americane de Chimie.[10]

În 1940, la vârsta de 51 de ani, Midgley a contractat poliomielită, ceea ce l-a lăsat cu un handicap grav. El a conceput un sistem elaborat de frânghii și scripeți pentru a se ridica din pat. În 1944, a fost găsit încurcat în dispozitiv și mort prin strangulare.[32][33][34][35]

Memoria

modificare

Moștenirea lui Midgley este impactul negativ asupra mediului produs atât de benzina cu plumb cât și de freon.[36] Istoricul mediului⁠(d) JR McNeill⁠(d) a opinat că Midgley „a avut un impact mai negativ asupra atmosferei decât orice alt organism din istoria Pământului”,[37] iar Bill Bryson⁠(d) a remarcat că Midgley poseda „un instinct aproape infailibil pentru regretabil”.[38] Fred Pearce⁠(d), scriind pentru New Scientist, l-a descris pe Midgley drept „un dezastru ecologic într-un singur om”.[11]

Folosirea benzinei cu plumb, pe care a inventat-o, a eliberat cantități mari de plumb în atmosfera din întreaga lume.[36] Nivelurile ridicate de plumb din atmosferă au fost asociate cu probleme grave de sănătate pe termen lung începând cu copilăria, inclusiv tulburări neurologice,[39][40][41] și cu creșterea nivelurilor violențelor și criminalității în America[42][43][44][45] și în întreaga lume.[46][47] Revista Time a inclus atât benzina cu plumb, cât și CFC-urile pe lista „celor mai proaste 50 de invenții”.

Midgley a murit cu trei decenii înainte ca efectele de epuizare a stratului de ozon⁠(d) și de gaz cu efect de seră ale CFC-urilor din atmosferă să devină cunoscute pe scară largă.[48] În 1987, Protocolul de la Montreal a eliminat treptat utilizarea CFC-urilor precum freonul.[49]

Note

modificare
  1. ^ Notable Names Database 
  2. ^ https://chicagoacs.org/Willard_Gibbs_Award  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://sci-america.org/awards/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Priestley Medal 
  5. ^ https://www.newyorkacs.org/nicholsmedalists.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Thomas Midgley, Jr., SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Thomas Midgley, Jr., Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  8. ^ FamilySearch Historical Records 
  9. ^ a b https://www.cnn.com/2024/05/24/world/thomas-midgley-jr-leaded-gas-freon-scn/index.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b c d „Thomas Midgley, Jr”. invent.org. National Inventors Hall of Fame⁠(d). 
  11. ^ a b Pearce, Fred (). „Inventor hero was a one-man environmental disaster”. New Scientist. doi:10.1016/S0262-4079(17)31121-1. Accesat în . 
  12. ^ Magazine, Smithsonian; Eschner, Kat. „One Man Invented Two of the Deadliest Substances of the 20th Century”. Smithsonian Magazine (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ Guinta, Carmen (). „Thomas Midgley, Jr., And The Invention of Chlorofluorocarbon Refrigerants: It Ain't Necessarily So” (PDF). Bulletin for the History of Chemistry. 31 (2): 66–74. Accesat în . 
  14. ^ a b Kettering, Charles F. „Thomas Midgley Jr. 1889–1944” (PDF). Biographical Memoirs. National Academy of Sciences. 24: 359–380. 
  15. ^ Loeb, A.P., "Birth of the Kettering Doctrine: Fordism, Sloanism and Tetraethyl Lead," Business and Economic History, Vol. 24, No. 2, Fall 1995.
  16. ^ Jacobson, Mark Z. (). Atmospheric pollution : history, science, and regulation. Cambridge University Press. pp. 75–80. ISBN 0521010446. 
  17. ^ a b Kovarik, William (). „Ethyl-leaded gasoline: How a classic occupational disease became an international public health disaster” (PDF). International Journal of Occupational and Environmental Health. 11 (4): 384–397. doi:10.1179/oeh.2005.11.4.384. PMID 16350473. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ a b c d Kitman, Jamie Lincoln (2000-03-02). "The Secret History of Lead". ISSN 0027-8378. Accesat la 2022-04-27.
  19. ^ Nichols Medalists
  20. ^ a b c Kovarik, Bill. "Charles F. Kettering and the 1921 Discovery of Tetraethyl Lead In the Context of Technological Alternatives", prezentat la Society of Automotive Engineers Fuels & Lubricants Conference, Baltimore, Maryland., 1994; revizuit în 1999.
  21. ^ Benjamin Franklin Experienced Symptoms of Lead Poisoning from Typesetting During his Apprenticeship, history of information, accessed 2022-04-24.
  22. ^ Midgley, Thomas (). „Tetraethyl Lead Poison Hazards”. Industrial and Engineering Chemistry. 17 (8): 827–828. doi:10.1021/ie50188a020. After mixing tetraethyl lead with gasoline, no great precaution need be exercised, the ratio being 1 part tetraethyl lead to 1300 of gasoline. From this point on no health hazards actually exist unless the gasoline is used very abnormally for purposes for which it was not intended. 
  23. ^ Markowitz, Gerald și Rosner, David. Deceit and Denial: The Deadly Politics of Industrial Pollution. Berkeley, California: University of California Press, 2002
  24. ^ The Poisoner's Handbook Arhivat în , la Wayback Machine. American Experience⁠(d) at 51:48 January 2014
  25. ^ a b c Sneader, Walter (). „Chapter 8: Systematic medicine”. Drug discovery: a history. Chichester, England: John Wiley and Sons. pp. 74–87. ISBN 978-0-471-89980-8. Accesat în . 
  26. ^ Midgley, Thomas; Henne, Albert L. (). „Organic Fluorides as Refrigerants1”. Industrial & Engineering Chemistry. 22 (5): 542. doi:10.1021/ie50245a031. 
  27. ^ Thompson, R. J. (). „Freon, a Refrigerant”. Industrial & Engineering Chemistry. 24 (6): 620–623. doi:10.1021/ie50270a008. 
  28. ^ Garrett, Alfred B. (). „Freon: Thomas Midgley and Albert L. Henne”. Journal of Chemical Education. 39 (7): 361. Bibcode:1962JChEd..39..361G. doi:10.1021/ed039p361. 
  29. ^ Andersen, Stephen O.; Halberstadt, Marcel L.; Borgford-Parnell, Nathan (). „Stratospheric ozone, global warming, and the principle of unintended consequences—An ongoing science and policy success story”. Journal of the Air & Waste Management Association⁠(d). 63 (6): 607–647. doi:10.1080/10962247.2013.791349. PMID 23858990. CFCs and HCFCs rapidly replaced other refrigerants in all but applications where companies accepted the increased risk of flammable and toxic refrigerant releases or in applications where the existing technologies were more energy efficient. 
  30. ^ „Will Award Perkin Medal Jan. 8 to Thomas Midgley, Jr”. Refrigerating Engineering. 33 (1): 54. ianuarie 1937. 
  31. ^ The Priestley Medalists, 1923-2008 – American Chemical Society
  32. ^ Bryson, Bill () [First published 2003]. A Short History of Nearly Everything (ed. Black Swan paperback). Transworld Publishers⁠(d). p. 196. ISBN 0-552-99704-8. 
  33. ^ Bellows, Alan (). „The Ethyl-Poisoned Earth”. 
  34. ^ Milestones, Nov. 13, 1944 Time, November 13, 1944.
  35. ^ Giunta, Carmen (). „Thomas Midgley, Jr., and The Invention of Chlorofluorocarbon Refrigerants: It Ain't Necessarily So” (PDF). Bulletin for the History of Chemistry⁠(d). 31 (2): 66–74. Accesat în . 
  36. ^ a b Laurence Knight (). „The fatal attraction of lead”. BBC News. Accesat în . 
  37. ^ McNeill, J.R. Something New Under the Sun: An Environmental History of the Twentieth-Century World (2001) New York: Norton, xxvi, 421 pp. (as reviewed in the „Journal of Political Ecology”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ Bryson, Bill () [First published 2003]. A Short History of Nearly Everything (ed. Black Swan paperback). Transworld Publishers⁠(d). p. 195. ISBN 0-552-99704-8. 
  39. ^ „ToxFAQs: CABS/Chemical Agent Briefing Sheet: Lead” (PDF). Agency for Toxic Substances and Disease Registry/Division of Toxicology and Environmental Medicine. . Arhivat din original (PDF) la . 
  40. ^ Golub, Mari S., ed. (). „Summary”. Metals, fertility, and reproductive toxicity. Boca Raton, Florida: Taylor and Francis. p. 153. ISBN 978-0-415-70040-5. 
  41. ^ Hu, Howard (). „Knowledge of diagnosis and reproductive history among survivors of childhood plumbism”. American Journal of Public Health⁠(d). 81 (8): 1070–1072. doi:10.2105/AJPH.81.8.1070. PMC 1405695  . PMID 1854006. 
  42. ^ Mielke, Howard W.; Zahran, Sammy (august 2012). „The urban rise and fall of air lead (Pb) and the latent surge and retreat of societal violence”. Environment International. 43: 48–55. doi:10.1016/j.envint.2012.03.005. PMID 22484219. Accesat în . 
  43. ^ Brody, Jane E. (February 7, 1996). „Aggressiveness and delinquency in boys is linked to lead in bones”. The New York Times. Arhivat din original la 2010-11-25. Accesat în limited.  Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  44. ^ Hoffman, Jascha (October 21, 2007). „Clean Air Act: Criminal Element”. The New York Times. Arhivat din original la 2012-09-19. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  45. ^ Drum, Kevin (februarie 2013). „Lead: America's Real Criminal Element”. Mother Jones⁠(d). 
  46. ^ Nevin, Rick (iulie 2007). „Understanding international crime trends: The legacy of preschool lead exposure”. Environmental Research. 104 (3): 315–336. Bibcode:2007ER....104..315N. doi:10.1016/j.envres.2007.02.008. PMID 17451672. Accesat în . 
  47. ^ Taylor, Mark Patrick; Forbes, Miriam K.; Opeskin, Brian; Parr, Nick; Lanphear, Bruce P. (). „The relationship between atmospheric lead emissions and aggressive crime: an ecological study”. Environmental Health. 15: 23. doi:10.1186/s12940-016-0122-3. PMC 4756504  . PMID 26884052. 
  48. ^ Laurence Knight (). „How 1970s deodorant is still doing harm”. BBC News. Accesat în . 
  49. ^ Climate change: 'Monumental' deal to cut HFCs, fastest growing greenhouse gases

Lectură suplimentară

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Thomas_Midgley_Jr.&oldid=16344071