Cantharellus cinereus

Cantharellus cinereus
	Trâmbițe
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Încrengătură:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Cantharellales
Familie:	Cantharellaceae
Gen:	Cantharellus
Specie:	C. cinereus
Nume binomial
	Cantharellus cinereus; (Pers.) Fr. (1821)
Sinonime
	Helvella hydrolips Bull. (1790); Merulius cinereus Pers. (1798) ; Merulius hydrolips (Bull.) J.F.Gmel. (1805); Cantharellus sinuosus Fr. (1821); Craterellus cinereus (Pers.) Pers. (1825) ; Xerocarpus cinereus (Pers.) P.Karst. (1881); Cantharellus hydrolips (Bull.) J.Schröt. (1889); Peniophora cervina (Thüm.) Höhn. & Litsch. (1906) ; Pseudocraterellus cinereus (Pers.) Kuulo Kalamees șai alții (1963);
	Modifică text

Cantharellus cinereus, (Christian Hendrik Persoon, 1798 ex Elias Magnus Fries, 1821) sin. Craterellus cinereus, (Christian Hendrik Persoon, 1825),^[1]^[2] cunoscut în România sub numele trâmbiță/trâmbițe,^[3] este o ciupercă comestibilă a încrengăturii Basidiomycota din ordinul Cantharellales, în familia Cantharellaceae și de genul Craterellus, a cărei epitet este derivat din cuvântul latin (latină cinis=cenușă, praful focului, cenușa morților).^[4] Această specie care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este destul de răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește aproape mereu în tufe mai mari, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase mai ales sub fagi, numai rar în cele de conifere care se bucură de soluri bazice și umede. Începând în august, sezonul important al apariției este de la mijlocul lunii septembrie până toamna târziu, în noiembrie, înainte de primul ger. Soiul se găsește adesea împreună cu trâmbița morților.^[5]^[6]

Descriere

Bres.: Cantharellus cinereus

Pălăria: are un diametru de 2-7 (9) cm, este subțire, mătăsoasă și foarte fin solzoasă spre mijloc, fiind inițial convexă, apoi plată cu centrul adâncit, dar destul de repede lățită la vârf în formă de pâlnie precum deschisă în fund spre picior, cu marginile ondulate sau lobate, răsucite înspre exterior. Coloritul este gri închis până brun-negricios cu aspect negru la umezeală și bătrânețe.
Stinghiile: sunt destul de groase, marcante, cu o lungime de până la 1 mm, ferm conectate la corpurile de fructificare, lung decurente la picior, mereu clar bifurcate și reticulate, sub formă de nervuri. Coloritul este cenușiu la gri-albăstrui, în vârstă brumat alb, dar niciodată cu tonuri gălbuie.
Piciorul: are o lungime de 4-8 cm și o grosime de 0,4-0,8 cm, este lung, fibros, gol pe dinăuntru, ascuțit spre bază și lărgit spre pălărie în formă de trompetă. Coloritul este gri-brun până brun-negricios.
Carnea: tot organismul este subțire, vâscos, în vârstă aproape lemnos cu un miros fructuos de prune, similar trâmbiței morților și gust plăcut.^[5]^[6]
Caracteristici microscopice: Sporii sunt elipsoidali și apiculați, netezi, hialini (translucizi), neamiloizi (nu intră într-o reacție chimică cu iod) și au o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Datorită pulberii albe, ciuperca apare astfel la bătrânețe alb-brumată. Basidiile fără catarame cu 4-6 sterigme fiecare sunt clavate, măsurând 50-60 x 6-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de mărime și aspect asemănător sunt rotunjite la vârf.^[7]^[8]

C. cinereus, lamele și picior
C. cinereus bătrâne
C. cinereus, tufă

Confuzii

În mod general, acest burete precum variația sa poate fi confundat numai cu alte soiuri cu toate comestibile de genul Cantharellus, Craterellus sau Gomphus, ca de exemplu cu Cantharellus carbonarius sin. Geopetalum carbonarius,^[9] Craterellus cornucopioides,^[10] Craterellus sinuosus, sin. Pseudocraterellus undulatus,^[11] Craterellus tubaeformis,^[12] respectiv cu Camarophyllopsis atropuncta (necomestibil), ^[13] Gomphus clavatus,^[14] Helvella corium (probabil otrăvitor)^[15] sau Urnula craterium (necomestibil).^[16]

Ciuperci asemănătoare în imagini

Camarophyllopsis atropuncta
Craterellus cinereus
Craterellus cornucopioides
Craterellus sinuosus
Craterellus tubaeformis
Gomphus clavatus
Helvella corium
Urnula craterium

Valorificare

Bureții proaspeți, tăiați foarte mărunt, pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne, cu preferință de porc, pui sau iepure de casă.^[17]

Cel mai bun fel de aplicare este uscatul. De abia atunci ciupercile dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar, amintind la acel de trufă. Ele se pot de asemenea adăuga ca praf la supe și alte sosuri^[18] sau ca ingredient la producerea de ketchup de ciuperci precum esență de bureți.^[19]

În 2012, această specie a fost ciuperca anului în Germania.^[20]

Note

^ Index Fungorum
^ MycoBank
^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 191
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 452-453, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 456-457, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Pilzforum EU
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 480
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 452-453, ISBN 88-85013-25-2
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 105, 209-210, ISBN 3-426-00312-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 450-451, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211-212, ISBN 3-426-00312-0
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 164
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 50, 120, ISDN 3-453-40334-7
^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 172-173
^ DGfM

Bibliografie

Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. IX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929
Bruno Cetto, vol. 1-4 (vezi sus)
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Materiale media legate de Cantharellus cinereus la Wikimedia Commons
Cantharellus cinereus, film în limba sârbă

[1] Index Fungorum

[2] MycoBank

[3] Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO

[4] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 191

[Cetto_1-5] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 452-453, ISBN 3-405-12116-7

[Laux-6] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 456-457, ISBN 978-3-440-14530-2

[7] Pilzforum EU

[8] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 480

[9] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 452-453, ISBN 88-85013-25-2

[10] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 105, 209-210, ISBN 3-426-00312-0

[11] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 450-451, ISBN 3-405-11774-7

[12] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441, ISBN 3-405-11774-7

[13] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[Zeitlmayr-14] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211-212, ISBN 3-426-00312-0

[15] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 534-535, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[16] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 566-567, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[17] Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 164

[18] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 50, 120, ISDN 3-453-40334-7

[19] Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 172-173

[20] DGfM

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]