Umberto Eco
Umberto Eco 04.jpg
Umberto Eco
Date personale
Născut[1][2][3][9] Modificați la Wikidata
Alessandria, Piemont, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[10][2][11][12] Modificați la Wikidata
Milano, Italia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pancreatic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Renate Ramge[*][[Renate Ramge (scriitoare germană)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia
Flag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
romancier[*]
eseist
pedagog[*]
scenarist
traducător
profesor universitar[*]
semiotician[*][[semiotician (academic specializing in semiotics)|​]]
scriitor
critic literar[*]
medievalist
specialist în literatură[*]
istoric Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBologna[13] Modificați la Wikidata
PseudonimDedalus[4]  Modificați la Wikidata
Limbilimba italiană[5]
limba franceză
limba latină[3]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Torino[2][6]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruMarco Belpoliti[*]  Modificați la Wikidata
Specie literarăeseu, roman  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Numele trandafirului
Misreadings[*][[Misreadings |​]]
Pendulul lui Foucault (roman)
Apocalypse Postponed[*][[Apocalypse Postponed |​]]
Come si fa una tesi di laurea[*][[Come si fa una tesi di laurea |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Premiul pentru Comunicație și Discipline Umane al Prințesei Asturiilor[*][2]
Q105477187[*]
honorary doctor of the University of Belgrade[*][[honorary doctor of the University of Belgrade |​]]
Premiul Médicis pentru literatură străină
Premiul Strega
Ehrendoktor der Freien Universität Berlin[*][[Ehrendoktor der Freien Universität Berlin |​]]
docteur honoris causa de l'université de Liège[*][[docteur honoris causa de l'université de Liège (award)|​]]
docteur honoris causa de la Katholieke Universiteit Leuven[*][[docteur honoris causa de la Katholieke Universiteit Leuven |​]]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]
Honorary doctor of the Brown University[*][[Honorary doctor of the Brown University |​]]
Doctor honoris causa al Universității Tel Aviv[*]
doctor honoris causa
hedersdoktor vid Uppsala universitet[*][[hedersdoktor vid Uppsala universitet |​]]
honorary doctorate of the University of Glasgow[*][[honorary doctorate of the University of Glasgow |​]]
epitimos didaktor tou Ethnikoý kai Kapodistriakoý Panepistimiou Athinώn[*]
Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet[*]
Tartu ülikooli audoktor[*][[Tartu ülikooli audoktor (honorary degree)|​]]
Honorary Doctorate of University of Buenos Aires[*][[Honorary Doctorate of University of Buenos Aires |​]]
Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[7]
Q68796930[*]
Madrilgo Complutense Unibertsitateko honoris causa doktoregoa[*][[Madrilgo Complutense Unibertsitateko honoris causa doktoregoa |​]]
Bancarella Prize[*][[Bancarella Prize (literary award of Italy)|​]]
Cesare Pavese Prize[*][[Cesare Pavese Prize |​]]
Italian Order of Merit for Culture and Art[*][[Italian Order of Merit for Culture and Art (Italian order of merit)|​]]
doutor honoris causa pola Universidade de Burgos[*][[doutor honoris causa pola Universidade de Burgos |​]][8]
honorary doctor of the University of Kent[*][[honorary doctor of the University of Kent |​]]
Cena VIZE 97[*][[Cena VIZE 97 |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Umberto Eco signature.svg
Prezență online

Umberto Eco (n. ,[1][2][3][9] Alessandria, Piemont, Italia – d. ,[10][2][11][12] Milano, Italia) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician.[14] Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.[15] A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

BiografieModificare

Eco s-a născut în orașul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă piemonteză. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui.[16] Numele său de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat.[17] A studiat la Torino, luându-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

RomaneModificare

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii conceptele postmodernismului. Romanul a fost ecranizat în 1986.[18]

Opere literareModificare

Cărți pentru copiiModificare

Toate sunt ilustrate de Eugenio Carmi

  • La bomba e il generale, 1966
  • I tre cosmonauti, 1963
  • Gli gnomi di Gnu, 1992

Lucrări de semiotică-filozofică și critică literarăModificare

  • Il problema estetico in San Tommaso, Torino, Edizioni di Filosofia, 1956, a doua ediție modificată, Il problema estetico in Tommaso d'Aquino, Milano, Ed. Bompiani, 1970
  • Sviluppo dell'estetica medievale, În Momenti e problemi di storia dell'estetica, 1959, Milano, Marzorati, a doua ediție modificată, Arte e bellezza nell'estetica medievale, Milano, Editura Bompiani, 1987
  • Opera aperta, 1962, (rom. Opera deschisă, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Editura pentru Literatura Universală, 1969, Ed. Paralela 45, 2006 )
  • * La struttura assente, 1968 (rom. Structura absentă)
  • Segno, 1973
  • Trattato di semiotica generale, 1975, (rom. Tratat de semiotică generală,București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982)
  • A semiotic Landscape. Panorama sémiotique. Proceedings of the Ist Congress of the International Association for Semiotic Studies, Den Haag, Paris, New York: Mouton (= Approaches to Semiotics, 29), 1979 (cu Seymour Chatman și Jean-Marie Klinkenberg).
  • Lector in fabula. La cooperazione interpretativa nei testi narrativi, 1979 (rom. Lector in fabula(1979, Ed. Univers, 1991)
  • Postille a „Il nome della rosa“, 1983
  • Semiotica e filosofia del linguaggio, 1984, (Semiotica și filosofia limbajului, 1984)
  • I limiti dell'interpretazione, 1990, (rom. Limitele interpretării, Ed Pontica, 1995, Ed. Polirom, 2011)
  • Sei passegiate nei boschi narrativi. Norton Lectures, 1994 (rom. Șase plimbări prin pădurea narativă)
  • Kant e l'ornitorinco, 1997 (rom. Kant și ornitorincul, trad. Stefania Mincu, Ed. Pontica, 2002, Ed. Polirom, 2010
  • Sulla letteratura, 2002 (rom. Despre literatură, 2002)
  • Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, 2003
  • Confessions of a Young Novelist. Richard Ellmann Lectures in Modern Literature, Harvard University Press, 2011 (rom. Confesiunile unui tinar romancier´, Traducere de Ioana Gagea, Ed. Pollirom, 2011)

Opere cu caracter eseistic și alte opereModificare

  • Apocalittici e integrati, 1964 u. 1978 (rom. Apocaliptici și integrați . Comunicații de masă și teorii ale culturii de masaă1964, Polirom, Iași 2008)
  • Come si fa una tesi di laurea, 1977 (rom. Cum se face o teză de licență, Ed. Pontica, 2000, Ed. Polirom, Iași 2006);
  • Dalla periferia dell'impero, 1977 șiSette anni di desiderio, 1983
  • Sugli specchi e altri saggi, 1985
  • Arte e bellezza nell’estetica medievale, 1987
  • Il secondo diario minimo, 1992
  • La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, 1993 (rom. În căutarea limbii perfecte, traducere de Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași 2002)
  • In cosa crede chi non crede?, în colaborare cu Carlo Maria Martini, 1996 (rom. În ce cred cei care nu cred?, traducere de Dragoș Zamoșteanu, Ed. Polirom, Iași 2011)
  • Cinque scritti morali, 1997 (rom. Cinci scrieri morale, trad. rom. Pontica, 1998, Ed. Humanitas, București 2005)
  • La Bustina di Minerva, 2000 (rom. Pliculețul Minervei, Humanitas, București 2004)
  • Storia della Bellezza, a cura di U. E., 2004
  • A passo di gambero. Guerre calde e populismo mediatico, 2006
  • La memoria vegetale e altri scritti di bibliofilia, 2006
  • Storia della Bruttezza, a cura di U. E., 2007
  • Vertigine della lista, 2009

ReferințeModificare

  1. ^ a b „Umberto Eco”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d e f The Washington Post, accesat în  
  3. ^ a b c The New York Times, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ La Repubblica, accesat în  
  7. ^ https://www.kunstkultur.bka.gv.at/staatspreis-fur-europaische-literatur, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ https://www.ubu.es/unidad-de-protocolo/actos-academicos-solemnes/doctorado-honoris-causa/umberto-eco-2013  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ a b Umberto Eco, RKDartists, accesat în  
  10. ^ a b http://www.repubblica.it/cultura/2016/02/20/news/morto_lo_scrittore_umberto_eco-133816061/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ a b Umberto Eco, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  12. ^ a b Umberto ECO, NooSFere, accesat în  
  13. ^ „Umberto Eco”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ it Claudio Gerino, Morto lo scrittore Umberto Eco. Ci mancherà il suo sguardo sul mondo, 20 februarie 2016, Repubblica.it - Cultura
  15. ^ [1][nefuncțională]
  16. ^ Don Bosco in Umberto Eco's latest book N7: News publication for the Salesian community p.4 June 2004
  17. ^ A Short Biography of Umberto Eco 22 March 2004
  18. ^ Canby, Vincent (). „The Name of the Rose (1986) FILM: MEDIEVAL MYSTERY IN 'NAME OF THE ROSE'. The New York Times. 

Legături externeModificare

  Materiale media legate de Umberto Eco la Wikimedia Commons

InterviuriModificare