Deschide meniul principal
Vasilău
Василів
—  Comună  —
Vasilău, Zastavna
Vasilău, Zastavna
Vasilău se află în Regiunea Cernăuți
Vasilău
Vasilău
Vasilău (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Vasilău se află în Ucraina
Vasilău
Vasilău
Vasilău (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°36′20″N 25°50′30″E / 48.60556°N 25.84167°E48°36′20″N 25°50′30″E / 48.60556°N 25.84167°E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionZastavna

cod KOATUU[*]7321581901
Atestare1230

ReședințăVasilău
ComponențăVasilău

Altitudine149 m.d.m.

Populație (2007)
 - Total1229 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal59416

Prezență online

Vasilău, întâlnit și sub forma Vasileu (în ucraineană Василів, transliterat: Vasîliv și în germană Wassileu) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,229 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).

Satul este situat la o altitudine de 149 metri, pe malul de sud al râului Nistru, în partea de nord a raionului Zastavna, la 45 km nord de Cernăuți.

IstorieModificare

Satul Vasilău este una dintre cele mai vechi așezări din regiunea istorică Bucovina. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unei așezări omenești pe teritoriul actualului sat, care datează din secolul al II-lea. După Tikhomirov[1] Vasileu (numit de autor Galician Vasilev) apare menționat prima dată in cronici în anul 1229.

Satul a făcut parte din cnezatul sau țara Onutului, menționată de istoricul Nicolae Iorga [2] Un drum comercial peste Nistru străbătea pe atunci localitatea. Pe vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei și crucile de piatră din jur au o mare valoare arheologică. Piatra de mormânt a ctitorului are semne si simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan sugerează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor[3]. Fundația seamănă cu cea a bisericii varegilor numită Sfântul Gheorghe din Staraia Ladoga. Artefactele descoperite în Vasilău se află majoritatea la Muzeul din Cernăuți [4].

 
Ruinele bisericii din Vasileu, secolul al XIII-lea [5]
 
Inscripții pe Lespedea de mormânt a ctitorului bisericii din Vasileu

De la întemeierea Moldovei în sec XIV, până în 1775, Vasileu a aparținut de Moldova. Granița Haliciului trecea pe Nistru prin orașele și castelele Vasileu (satul Vasîliv, raionul Zastavna), Onut- Bacota- Ușița- Cucelmin- Calius [6] În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Vasilău a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în germană Zastawna).

După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Vasilău a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.

Începând din anul 1991, satul Vasilău face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2 (0+2), reprezentând 0,16% din populație [7]. În prezent, satul are 1.229 locuitori, preponderent ucraineni.

DemografieModificare




 

Componența lingvistică a comunei Vasilău

     Ucraineană (99,27%)

     Alte limbi (0,65%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Vasilău era vorbitoare de ucraineană (99,27%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[8]


1989: 1.240 (recensământ) [9]
2007: 1.229 (estimare)

TurismModificare

Pe vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp de 500 ani, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ruinele catedralei au o mare valoare arheologică [4].

NoteModificare

  1. ^ Tikhomirov, M. N. Drevnerusskie goroda, Second Edition. Moscow: Politicheskaia literatura, 1956
  2. ^ Nicolae Iorga, Momente istorice, Cultura națională, București, 1927
  3. ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p. 215
  4. ^ a b q=cache:FRKgEGMcDN0J:www.bucoda.cv.ua/Tourizm/eng/e_zast.html+zastavna+district+gakman&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro Turism în raionul Zastavna
  5. ^ V. Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997
  6. ^ N.Kotliar, Formarea teritoriului și apariția orașelor Rusiei Haliciene-Wolhyniene în secolele IX-XIV”, Kiev, 1985
  7. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  8. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 
  9. ^ World Gazetteer

Legături externeModificare