Viniciu Moroianu
 |
Această pagină a fost propusă pentru ștergere.
Motivul: Acest articol a fost marcat de Andrei Stroe în decembrie 2023 ca nerespectând politica de notabilitate. Rolul acestei propuneri este să aducă articolul în atenția comunității pentru a permite o discuție asupra conținutului său.
Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Viniciu Moroianu. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia.
Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă. |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Viniciu Moroianu (n. 7 iulie 1962, București) este un muzician român, pianist concertist. "În generația lui este poate chiar primul" (Valentin Gheorghiu)(1). Conduce o clasă de pian, ca profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.
Biografie modificare
Viniciu Moroianu s-a născut în București. Este fiu al arhitectului și muzicologului Mihai Moroianu, frate al compozitorului și medicului Bogdan Moroianu, și al arhitectei Veronica Moroianu, fiică a inginerului Rudolf Oprean și a lui Erzsebet Rosenauer. A manifestat de timpuriu înclinații pentru compoziție(2) și literatură(3). A absolvit, în orașul natal, ca șef de promoție, cursul de pian liceal cu Marta Paladi și universitar cu Gabriel Amiraș, un discipol al lui Heinrich Neuhaus. La acompaniament a lucrat cu Suzana Szorenyi. De-asemenea, a studiat armonia cu Doru Popovici și Pascal Bentoiu, precum și dirijatul cu Constantin Bugeanu. Între mentorii săi se mai numără muzicologul Francisc Laszlo, compozitorul Radu Paladi, profesorul Dorel Pașcu-Rădulescu.
A susținut primul său recital la vârsta de zece ani, iar patru ani mai târziu a debutat ca solist cu orchestra. Are un repertoriu vast, incluzând prime audiții și lucrări ample mai rar abordate, precum Variațiunile "Goldberg" de Bach, Variațiunile "Diabelli" de Beethoven, Sonata a opta de Prokofiev sau Cvintetul op.29 de Enescu. A purtat pe scenă trei integrale Beethoven: lucrările concertante, la Râmnicu Vâlcea (2008-2009), Sonatele pentru pian și vioară, cu Cristina Anghelescu, la Iași și Radio România (2010), precum și Sonatele pentru pian și violoncel, cu Anton Niculescu, la Sfântu Gheorghe și Ateneul Român (2022). A înregistrat Integrala creației pentru pian solo de Lipatti, în premieră absolută (2019). Ca partener de lied a colaborat cu artiști precum Eduard Tumagian, Leontina Văduva, George Crăsnaru, Georgeta Stoleriu, Liliana Nikiteanu, Irina Săndulescu-Bălan sau Felicia Filip.
A participat la festivalurile internaționale "George Enescu" (opt ediții), "Dinu Lipatti" (trei ediții), "Academia Sighișoara" (unsprezece ediții), precum și la Besancon, San Jose, Graz, Chișinău, Bratislava. A cântat pe scene din Grecia, Elveția, Franța, Italia, Germania, Spania, Belgia, Suedia, Danemarca, Luxemburg, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria. A concertat cu toate orchestrele din România, precum și cu ansambluri din Marea Britanie, Austria, Elveția, Republica Moldova, Bulgaria. A fost transmis în direct prin EBU (1995, 2007, 2013) și la Radio "Bartok"- Budapesta (1995). A apărut ca pianist în programele unor televiziuni din Franța și S.U.A., precum și la BBC. A realizat înregistrări la Radio România și Casa "Electrecord" (LP Brahms, cu violoncelistul Attila Szekely, 1981; LP Enescu, 1988; CD Enescu, 2011, incluzând două premiere camerale discografice). De-asemenea, numele său figurează pe CD-uri editate la "Agora" - Grecia (1996), "Eurostar" (2015), "Casa Radio" (2017) și "Casa Artelor Dinu Lipatti" (2022).
A îngrijit ediții princeps ale unor lucrări de Dinu Lipatti, Radu Paladi, Pascal Bentoiu și Bogdan Moroianu la Editura Muzicală, Editura UNMB și GrafoArt. Este membru fondator al Societății Române Mozart (1991). În anul 2005 a obținut titlul de Doctor în Muzică, cu teza "Două secole de gândire componistică reflectate în creația pentru pian solo a lui Dinu Lipatti", coordonată de Șerban Soreanu. Între discipolii săi se numără Mihai Ritivoiu, Andrei Licareț, Silvan Negruțiu, Ana Silvestru, Simona Strungaru, Abel Corban, Maria-Diana Petrache, Marius Boldea, Cătălin Răducanu. Din 2011 este membru în Consiliul director al Uniunii Muzicienilor Interpreți din România Arhivat în , la Wayback Machine., în 2017 fiind ales vicepreședinte.
Este căsătorit cu violonista Mioara Moroianu.
Premii modificare
Începând din anul 1973(4) a fost distins cu premii întâi în competiții naționale de pian, fiind totodată laureat al concursurilor internaționale de la Paris ("Guilde francaise des artistes solistes" - 1979) și București ("George Enescu" - 1991), precum și semifinalist la "Marguerite Long", Paris, 1983. A primit Premiul Colegiului Criticilor Muzicali din România (1981) pentru interpretarea Sonatei a treia pentru pian de Enescu și Premiul Fundației "Dinu Lipatti" din București (1992) pentru restituirea și prezentarea în concert a Fanteziei op.8 de Lipatti.
Note modificare
1. "Portret interpretativ Viniciu Moroianu" realizat de Monica Gurău-Mihalache, Radio România Cultural, 14 iunie 1998. 2. Viniciu Moroianu - "Pentru pace mă rog...", lied pe versuri de Magda Isanos, în "Caleidoscop pionieresc", Ed. Ion Creangă, București, 1978, pag.20-38. 3. Viniciu Moroianu - "Diezul de aur", prefață de Alexandru Mitru, Ed. Litera, București, 1976. 4. Concursul republican, București, 1973: premiul I, împreună cu Carmen Mihalache și Tudor Dumitrescu.