Șișcăuții Noi, Secureni

Coordonate: 48°26′30″N 27°8′54″E ({{PAGENAME}}) / 48.44167°N 27.14833°E
Șișcăuții Noi
Шишківці
— Sat —
Șîșkivți
Șișcăuții Noi Șișcăuții Noi (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Șișcăuții Noi Șișcăuții Noi (Ucraina) Poziția geografică

Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Raionul Nistru

Cod KOATUU	7324089601

Altitudine	248 m.d.m.

Populație
- Total	1.446 locuitori

Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60221
Prefix telefonic	3739

Prezență online

Modifică date / text

Șișcăuții Noi, întâlnit și sub forma Șișcăuți (în ucraineană Шишківці, transliterat: Șîșkivți) este localitatea de reședință a comunei Șișcăuții Noi din raionul Secureni, regiunea Cernăuți, Ucraina. Are 1,446 locuitori, preponderent români (moldoveni). Ea este singura localitate majoritar românească din raionul Secureni.

Satul este situat la o altitudine de 248 metri, în partea de vest a raionului Secureni. De această comună depinde administrativ satul Strumoc, cu 297 locuitori preponderent ucraineni.

Istorie

Localitatea Șișcăuții Noi a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șișcăuții Noi făcea parte din Ocolul Ciuhurului a Ținutului Hotin ^[2].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șișcăuții Noi a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[3].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Șișcăuții Noi face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, din cei 1.292 locuitori ai satului, 1.070 s-au declarat români-moldoveni (82,75%), 199 ucraineni (15,40%), 24 ruși (1,86%) ^[4]. În prezent, satul are 1.446 locuitori, preponderent români (moldoveni).

Demografie

Componența lingvistică a localității Șișcăuții Noi

Română (71,65%)

Ucraineană (26,56%)

Rusă (1,73%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șișcăuții Noi era vorbitoare de română (71,65%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (26,56%) și rusă (1,73%).^[5]

1930: 505 (recensământ)^[6]

1989: 1.292 (recensământ)

2007: 1.446 (estimare)