Șebutinți, Secureni

Șebutinți
Шебутинці
—  Comună  —
Șebutinți se află în Regiunea Cernăuți
Șebutinți
Șebutinți
Șebutinți (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Șebutinți se află în Ucraina
Șebutinți
Șebutinți
Șebutinți (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°40′12″N 27°01′12″E / 48.67000°N 27.02000°E48°40′12″N 27°01′12″E / 48.67000°N 27.02000°E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionSecureni

cod KOATUU[*]7324089501
Atestare1656

ReședințăȘebutinți
ComponențăȘebutinți

Populație (2007)
 - Total1664 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online

Șebutinți (în ucraineană Шебутинці, transliterat: Șebutînți) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,664 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 233 metri, în partea de centru a raionului Secureni.

IstorieModificare

Localitatea Șebutinți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Șăbutinița. Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1656. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șebutinți (denumirea rusificată a localității Șăbutinița) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin [2]. La 5 decembrie 1903 s-a deschis școala din sat.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șebutinți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [3].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Între anii 1946-1947 satul a fost lovit de foametea de după război, murind 23 persoane după cifrele oficiale,dar de fapt mult mai mulți.

Începând din anul 1991, satul Șebutinți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (0+3), reprezentând 0,18% din populație [4]. În prezent, satul are 1.664 locuitori, preponderent ucraineni.

DemografieModificare




 

Componența lingvistică a comunei Șebutinți

     Ucraineană (98,56%)

     Rusă (1,14%)

     Alte limbi (0,24%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Șebutinți era vorbitoare de ucraineană (98,56%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,14%).[5]


1930: 2.227 (recensământ)[6]
1989: 1.704 (recensământ)
2007: 1.664 (estimare)

Obiective turisticeModificare

  • Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - construită între anii 1885-1887 din fondurile lui Vasile Maksimciuk [7]
  • Rezervația geologică "Șebutinețki Yar" - înființată în 1994 pe o suprafață de 794 ha, având lungimea de 14 km. Aici se află valoroase formațiuni geologice și geomorfologice. [8]
  • Așezarea dacică aflată în pădurea Codrii, la 1 km de marginea de nord a satului, amplasată pe o râpă cu o lungime de 88 m. Aici au fost găsite un număr mare de vase de ceramică și alte obiecte care aparțin perioadei timpurii din cultura Cucuteni-Tripoli [9].

NoteModificare

  1. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  2. ^ Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)
  3. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  4. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 
  6. ^ Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin
  7. ^ Biserica din Șebutinți
  8. ^ Rezervația geologică "Șebutinețki Yar"
  9. ^ Situl dacic din Șebutinți

Legături externeModificare