Șemlacu Mare, Timiș
| Șemlacu Mare | |
| germană Groß Schemlak maghiară Nagysemlak, Mezosomlyo | |
| — sat — | |
 | |
  Șemlacu Mare Șemlacu Mare (România) | |
| Coordonate: 45°21′36″N 21°26′26″E / 45.36000°N 21.44056°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Timiș |
| Oraș |  Gătaia |
| SIRUTA | 157175 |
| Prima atestare | 1270 |
| Altitudine | 106 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 264 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 307194 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Șemlacu Mare (germană Groß Schemlak, maghiară Nagysemlak, Mezosomlyo) este un sat ce aparține orașului Gătaia din județul Timiș, Banat, România.
Istorie
modificarePrima mențiune documentară datează din anul 1270, atunci când localitatea este amintită într-un document ecleziastic cu numele de Meseusumlow. Era un centru rural relativ important. Regele Béla al IV-lea a înființat aici o mănăstire cu hramul „Sfântul Thomas Becket”. În anul 1278 abatele mănăstirii se numea Iacob și aparținea Ordinului Sfântului Augustin.[1]
La 1319 este menționat cu numele de Mezo-Sumlo. Între 1344 și 1370 avea deja statutul de oraș (civitas Mezeusumplyo). A decăzut spre sfârșitul Evului Mediu, coborând la rang de târg. În 1624 e menționat ca oppidum Mezo Somyo. Satul a devenit majoritar slovac după 1720, când a fost reînființat, cu numele de Semlak și colonizat cu familii de slovaci. Astăzi Șemlacu Mare este un sat majoritar românesc.
Populație
modificare| Recensământul[2] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Germani | Maghiari | Slovaci | Alte etnii | ||
| 1880 | 973 | 752 | 56 | 43 | 110 | 12 | ||
| 1900 | 1.076 | 823 | 82 | 50 | 101 | 20 | ||
| 1941 | 1.017 | 759 | 34 | 104 | ? | 120 | ||
| 1977 | 619 | 530 | 12 | 32 | 39 | 6 | ||
| 1992 | 409 | 382 | 10 | 6 | 9 | 2 | ||
Note
modificare- ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 253.
- ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992