Wikipedia

Ștefan Wassilko de Serecki

Ștefan Wassilko de Serecki

Ștefan conte Wassilko de Serecki, 1918
Date personale
Născut10 iunie 1869
Berhomet pe Siret, Bezirk Wiznitz, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Decedat31 august 1933, (64 de ani)
Salzburg, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
PărințiBaronul Alexandru Wassilko de Serecki
Ecaterina de Flondor
Frați și suroriGheorghe, Alexandru. Victor
Căsătorit cuRosa baroneasă von Krauß
CopiiZoe
Cetățenie Austro-Ungaria;  România
Etnieromână
Ocupațieconsilier ministerial
ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de căpitan
autor
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena
PremiiOrdinul Imperial Leopold de cavaler
Crucea de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.)
Medalia de merit militar Signum Laudis
Crucea de Fier de clasa a 2-a la banda alb-neagră
șambelan imperial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan (Stephan) conte Wassilko de Serecki (n. 10 iunie 1869, Castelul Berhomet; † 31 august 1933, Salzburg, înmormântat la Viena, Cimitirul Grinzing⁠(de)[traduceți]) din familia Wassilko, a fost un consilier ministerial, șambelan imperial, ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de căpitan și autor de cărți de Bridge.

Stema conților Wassilko

Biografie

modificare

Wassilko a absolvit liceul K.k. I. Staatsgymnasium Czernowitz din Cernăuți și a luat bacalaureatul în 1888. Apoi a urmat serviciul militar voluntar de 2 ani, numit la 22 decembrie 1890 locotenent în rezervă al regimentului de dragoni K.u.K. Eugen Freiherrn von Piret de Bihain nr. 9.[2] A studiat apoi dreptul la Universitatea din Viena terminând cu cum laude în 1895.

Ștefan a intrat în serviciul public și a fost la început comisar princiar. În 1900 a devenit jurist în Ministerul de Interne din Viena și numit adjunct al reprezentantului Ministerului de Interne la „Comisia Centrală de Statistică”, apoi a devenit comisar de district în Cernăuți.[3]

În 1909 s-a convertit împreună cu fiica sa Zoe de la confesiunea ortodoxă la cea romano-catolică, cu ocazia celebrării jubileului de 60 de ani al domniei împăratului Franz Joseph al Austriei. În același an i-a fost acordat titlul și caracterul unui consilier de secțiune. În această funcție, Ministrul de Interne l-a numit pe 1 iunie 1914 adjunct în comisia ministerială pentru operațiuni agricole ale Ministerului de Agricultură sub contele Karl Lodron-Laterano.[4][5] Apoi, la 1 decembrie 1915, a fost promovat la rangul unui consilier ministerial în aceleași condiții.[6]

 
Ștefan Wassilko, 1905

La începutul războiului s-a oferit voluntar ca ofițer de rezervă și s-a alăturat Grupului Pflanzer-Baltin, aflat sub comanda generalului Karl von Pflanzer-Baltin în batalionul de Landwehr sub comanda colonelului Papp de pe frontul rusesc. Cu data de 1 noiembrie 1914, a avansat la gradul de locotenent major[7] și a condus o companie de huțuli.[8]

    Vezi și articolul:  Legiunea HuțulăVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În bătălia pentru eliberarea Cernăuțului, pe lângă Toporăuți și Rarancea, a fost rănit astfel de grav la ambele picioare în bătălia de noapte de la Rarancea de la 9 mai 1915, încât a fost transferat în spitalul militar din Satu Mare, unde, după cinci operații, a trebuit să-i fie amputat piciorul stâng ca urmarea uneia septicemie. Superiorul său Papp l-a lăudat în raportul lui în corespondența „K.u.K Feldpost” pentru comportamentul său de luptă excelent precum condusul companiei pentru a contracara inamicul care invadase o bază, mergând cu mult înaintea soldaților săi și fiind primul care a fost rănit.[8]

Pentru efortul său exemplar a fost decorat cu Crucea de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.) și Ordinul al Crucii de Fier de clasa a 2-a la banda alb-neagră împărătesc german (aprobarea imperială de purtat de la 23 ianuarie 1916).[9][10] În urma rănilor suferite, Ștefan a fost forțat să-și încheie cariera militară, dar a mai fost promovat la gradul de căpitan (Rittmeister la 20 noiembrie 1917.[11][12][13]

Ministrul de Interne l-a numit în februarie 1918 drept reprezentant al Ministerului de Interne în comisia ministerială pentru operațiuni agricole. La 1 iunie 1918, împăratul Carol I al Austriei l-a onorat cu Ordinul Imperial Leopold de cavaler pentru serviciile sale eminente ca consilier în Ministerul de Interne.[14]

Împreună cu frații săi, a fost numit deja pe 19 decembrie 1905 șambelan imperial,[15] iar prin înaltă rezoluție a împăratului Carol I al Austriei dată la 29 august 1918 în Eckartsau (diploma: Viena, 19 octombrie al anului), a fost onorat cu titlul de conte, motivul fiind loialitatea sa față de stat și sacrificiile personale.[16][17]

După război a rămas în Austria, pentru că posibilitățile de tratament au fost pe timpul acesta acolo mult mai eficiente, dar a vizitat patria și familia de multe ori. El și-a dedicat aproape tot timpul în scrierea de cărți de Bridge care au fost reeditate mai multe ori, deși a suferit foarte mult de consecințele rănilor sale din război și a murit în urma efectelor tardive la vârsta de doar 64 de ani la Salzburg, dar este înmormântat la Viena în cimitirul din Grinzing, unde se odihnesc și soția și fiica lui.

Decorații

modificare

Publicații

modificare
  • Das Auktions-Bridge, Editura Manz-Verlag, Viena Leipzig, 1919, 115 pp.
  • Auktions-Bridge und Kontrakt-Bridge, Editura Manzsche Verlags- und Universitäts-Buchhandlung, Viena Leipzig 1926, 138 pp.
  • Kontrakt-Bridge Platfond, Editura Manz-Verlag, Viena Leipzig, 1928, 193 pp.
  • Kontrakt-Bridge Platfond mit amerikanischer Zählung, Editura Manz-Verlag, Viena Leipzig 1930, 259 pp.

Familie

modificare

Ștefan a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki (1827-1893) – mareșal al Ducatului Bucovinei (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) și de asemenea membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena. Mama sa a fost Ecaterina de Flondor (1843-1920).

S-a căsătorit la 3 mai 1894 cu Rosa (n. 2 iulie 1869, Krems an der Donau – d. 6 ianuarie 1950, Viena), fiica avocatului, președintelui de poliției din Viena (1885-1892) precum guvernatorul Bucovinei (1892-1894) Franz baron von Krauß (n. 24 noiembrie 1837 – d. 27 octombrie 1919) și a soției sale, Berta von Thoren (n. 22 august 1843 – d. 22 iulie 1908). În timpul mandatului său de șef de poliție din Viena, a avut loctragedia de la Mayerling între prințul mostenitor Rudolf al Austriei și baroneasa Maria von Vetsera (1889). Soții au avut o fiica, Zoe (n. 11 iulie 1897, Cernăuți – d. 26 noiembrie 1978, Viena), mai târziu o astrologă și parapsihologă cunoscută austriacă care a murit nemăritată.[18][19]

Galerie de imagini

modificare
  •  
    Baronul Krauss și soție, după 1860
  •  
    Anunț de căsătorie, 1894
  •  
    Soția Rosa, 1900
  •  
    Ștefan Wassilko după 1915
  •  
    Soția Rosa, 1915
  •  
    Fiica Zoe, 1916
  •  
    S. Wassilko, carte de Bridge 1930
  •  
    Mormântul lui Ștefan, Grinzing

Note

modificare
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Ernennungsdekret, ausgestellt vom k. u. k. Reichs-Kriegs-Ministerium
  3. ^ James Houran (Hg.): „From Shaman to Scientist: Essays on Humanity's Search for Spirits”, 2004, Editura Scarecrow Press Inc., p. 143
  4. ^ „Austria - Statistische Zentralkommission, Statistische Monatschrift”, vol. 36, Editura A. Hölder, 1910
  5. ^ Bukowinaer Post, nr. 3152, de duminică, 7 iunie 1914, p. 5
  6. ^ Pilsener Tagblatt Nr. 336, 4. Dezember 1915, p. 5
  7. ^ Unterabteilungs-Grundbuchblatt zum Haupt-Grundbuchheft 1888/241 E 14
  8. ^ a b „Feldpost” nr. 435, de la 18. Mai 1915, Viena
  9. ^ „Reichspost” nr. 423, de miercuri, 8 septembrie 1915, p. 7
  10. ^ „Wiener Landwirtschaftliche Zeitung” nr. 5131, de miercuri, 15. martie 1916, p. 3
  11. ^ ”Verordnungsblatt für die Landwehr” nr. 186, de la 20 noiembrie 1917
  12. ^ Heinz Siegert (Hg.), Adel in Österreich, Editura Kremayr & Scheriau, 1971, p. 129
  13. ^ Zoe Gräfin Wassilko von Serecki: „ Herkunft und Schicksal der Grafen Wassilko von Serecki in Qualität der Zeit””, în: „Publikation der Österreichischen Astrologischen Gesellschaft”, Viena 1987, p. 15
  14. ^ „Neue Freie Presse – Abendblatt” nr. 19336, de marți, 25 iunie 1918, p. 1
  15. ^ Erich Prokopovich: Der Adel in der Bukowina (Nobilimea din Bucovina), Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p.130
  16. ^ Gothaisches Genealogischen Taschenbuch der Gräflichen Häuser Teil B, 114. Jahrgang, 1941
  17. ^ Gottfried Graf Finck v. Finckenstein: „Gothaisches genealogisches Taschenbuch der gräflichen Häuser“, vol. 1, Editura Verlag des deutschen Adelsarchivs, Marburg 2016, p. 503 pp, ISBN 978-3-9817243-2-5
  18. ^ Gothaisches Genealogischen Taschenbuch der Gräflichen Häuser Teil B, S. 536–537, 114. Jahrgang, 1941
  19. ^ Wegbegleiter CH

Bibliografie

modificare
  • Die Gothaischen Genealogischen Taschenbücher des Adels, GB, S–Z, Gotha 1919, p. 606
  • Heinz Siegert (ed.): Adel in Österreich, Editura Kremayr & Scheriau, 1971
  • Ion Drăgușanul: Bucovina faptului divers, vol. 1, 2, Editura Bucovina Viitoare, Suceava 2002
  • Mihai-Ștefan Ceaușu: Czernowitz 1892, în: Wladimir Fischer (ed.): Räume und Grenzen in Österreich-Ungarn 1867–1918 - kulturwissenschaftliche Annäherungen, Editura Francke Verlag, 2010

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ștefan_Wassilko_de_Serecki&oldid=16417219