Deschide meniul principal

AC Milan

club de fotbal italian
(Redirecționat de la A.C. Milan)
AC Milan
AC Milan.svg
Informații generale
Nume completAssociazione Calcio Milan S.p.A.
PoreclăRossoneri (Roș-negrii)
il Diavolo (Diavolul)
Data fondării16 decembrie 1899; acum 117 ani
Culori        
StadionSan Siro
(80.018 locuri)
CampionatSerie A
ProprietarFininvest  Modificați la Wikidata
FinanțatorItalia Rossoneri Sport Investment Lux (99.93%)
Alți acționari (0.07%)
PreședinteStatele Unite ale Americii Paul Singer
AntrenorMarco Giampaolo  Modificați la Wikidata
Prezență online
www.acmilan.com
Palmares
NaționalCampionatul Italiei (18)
Cupa Italiei (5)
Supercupa Italiei (7)
InternaționalCupa Campionilor Europeni (7)
Supercupa Europei (5)
Cupa Cupelor (2)
Cupa Intercontinentală (3)
Campionatul Mondial al Cluburilor (1)
Echipament
Kit body acmilan1920h.png
Kit body.svg
Kit right arm acmilan1920h.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acm201920h.png
Kit shorts.svg
Kit socks acm1920h.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body acmilan1920a.png
Kit body.svg
Kit right arm acmilan1920a.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acm201920h.png
Kit shorts.svg
Kit socks acm1920h.png
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body acmilan1920t.png
Kit body.svg
Kit right arm acmilan1920t.png
Kit right arm.svg
Kit shorts acm201920t.png
Kit shorts.svg
Kit socks acm1920t.png
Kit socks long.svg
Alternativ

Associazione Calcio Milan, cunoscut mai mult ca AC Milan sau doar Milan, este un club profesionist de fotbal cu sediul în Milano, Lombardia, Italia, care evoluează în Serie A. Clubul a fost fondat în 1899 de Herbert Kilpin, Alfred Edwards și alți patru englezi. Clubul a petrecut întreaga sa istoriei în Serie A, prima ligă a fotbalului italian, cu excepția a două sezoane petrecute în Serie B, sezoanele 1980–81 și 1982–83.

Clubul a câștigat oficial 18 trofee internaționale recunoscute de UEFA și FIFA, fiind al doilea cel mai de succes club din lume în ceea ce privește numărul de titluri internaționale, împreună cu Boca Juniors și Real Madrid, rămânând în spatele echipei Al Ahly care deține 20 de titluri internaționale. Milan deține recordul de 3 Cupe Intercontinentale și un Campionat Mondial al Cluburilor FIFA. Milan a câștigat Cupa Campionilor Europeni/Liga Campionilor de șapte ori; numai Real Madrid depășind acest număr. Milan a câștigat de asemenea și Supercupa Europei de cinci ori (deținând recordul) și Cupa Cupelor UEFA de două ori. Milan a câștigat fiecare competiție majoră în care a concurat, cu excepția Europa League (în această competiție a pierdut două semifinale, 1972 și 2002).

Pe plan intern, Milan a câștigat 18 campionate, fiind astfel al doilea cel mai de succes club din Serie A după Juventus (31 titluri), fiind la egalitate cu rivalii locali Inter. Milan a câștigat de asemenea Cupa Italiei de 5 ori și Supercupa Italiei de 7 ori.

Milan joacă meciurile de acasă pe San Siro, de asemenea cunoscut și ca Stadionul Giuseppe Meazza. Stadionul pe care îl împarte cu Internazionale, este cel mai mare din Italia, cu o capacitate totală de 80.018. Inter sunt considerați cei mai mari rivali ai lor, meciul dintre cele două echipe este numit Derby della Madonnina, care este unul dintre cele mai urmarite derbyuri din fotbal. Începând cu anul 2010, Milan este a treia cea mai susținută echipă din Italia, și a șaptea cea mai susținută echipă din Europa, înainte de orice altă echipă italiană.

Proprietarul clubului a fost fostul prim-ministru italian și acționar majoritar al Mediaset, Silvio Berlusconi. Clubul este unul dintre cele mai bogate și mai valoroase din fotbalul italian și mondial. A fost membru fondator al grupului G-14 și al Asociației Cluburilor Europene, care a fost fondată după dizolvarea primei organizații.

Cuprins

IstoriaModificare

 
Herbert Kilpin, primul căpitan la A.C. Milan.
 
AC Milan în 1901

A.C. Milan a fost înființat ca Milan Cricket and Foot-ball Club pe 13 decembrie 1899 de englezii expatriați Alfred Edwards și Herbert Kilpin, care au venit din orașul englezesc Nottingham. În onoarea originilor sale, clubul și-a păstrat denumirea engleză în loc să și-o schimbe în italienescul Milano, denumire pe care a fost nevoită să o suporte în cadrul regimului fascist. În plus, denumirea "Milan" se potrivește la cuvântul din dialectul milanez prin care este cunoscut orașul Milano, care se pronunță ca în limba engleză. Milan a câștigat primul său campionat italian în 1901 și încă două succesive în 1906 și 1907.

În 1908, Milan a cunoscut o ruptură cauzată de neînțelegerile interne asupra semnarii cu jucători străini, care a dus la formarea de o altă echipă în Milano, F.C. Internazionale Milano. În urma acestor evenimente, Milan nu a reușit să câștige decât un singur titlu intern în 1950-51. Anii 1950 au văzut întoarcerea clubului în topul fotbalului italian, condus de celebrul trio suedez Gre-No-Li format din Gunnar Gren, Gunnar Nordahl și Nils Liedholm. Aceasta a fost una dintre cele mai de succes perioade ale clubului pe plan intern, cu Scudetto ajungând la Milan în 1951, 1955, 1957, 1959 si 1962. În 1963, Milan a câștigat primul său titlu continental învingând S.L. Benfica în finala Cupei Campionilor Europeni. Acest succes a fost repetat în 1969, învingând cu 4-1 pe AFC Ajax în finală, care a fost urmat de titlul intercontinental în același an. De asemenea în această perioadă, Milan a câștigat prima sa Coppa Italia, cu victoria asupra Padovei în finala din 1967, și de două ori Cupa Cupelor UEFA: în 1967-68 și 1972-73.

Milan a câștigat al zecelea titlu intern în 1979, dar după retragerea lui Gianni Rivera din același an, echipa a intrat într-o perioadă de declin. Clubul a fost implicat în scandalul Totonero 1980 și ca pedeapsă a fost retrogradat în Serie B pentru prima dată în istoria sa. Scandalul a fost centrat în jurul unui sindicat de pariuri ce plătea jucători și oficialii echipelor pentru a stabili rezultatul meciurilor. Milan obține promovarea înapoi în Serie A, din prima încercare, câștigând titlul în Serie B în sezonul 1980-81, dar a retrogradat din nou un an mai târziu deoarece echipa a terminat sezonul 1981-82 pe al treilea loc de retrogradare. În 1983, Milan câștigă titlul în Serie B pentru a doua oară în ultimele trei sezoane și revine în Serie A, obținând locul opt în sezonul 1983-84.

Pe 20 februarie 1986, antreprenorul Silvio Berlusconi a achiziționat clubul și la salvat de la faliment investind sume mari de bani, la numit antrenor pe Arrigo Sacchi și a semnat cu internaționalii olandezi: Ruud Gullit, Marco van Basten și Frank Rijkaard. Trio-ul olandez a adăugat un impuls ofensiv echipei, și a fost completată de internaționalii italieni: Paolo Maldini, Franco Baresi, Alessandro Costacurta și Roberto Donadoni. Sub conducerea lui Sacchi, Milan a câștigat primul său Scudetto după nouă ani în sezonul 1987-88. În anul următor clubul a câștigat prima sa Cupa a Campionilor Europeni după două decenii, învingând clubul român Steaua București cu 4-0 în finală. Milan și-a păstrat titlul învingând 1-0 pe Benfica un an mai târziu. Echipa Milanului din sezonul 1989-90 a fost votată ca fiind cea mai bună a clubului din toate timpurile, într-un sondaj mondial de experți efectuat de revista World Soccer.

După ce Sacchi a părăsit Milanul în 1991, el a fost înlocuit cu fostul jucător al clubului Fabio Capello, sub conducerea căruia echipa a câștigat trei titluri consecutive în Serie A între anii 1992 și 1994, o perioadă care a inclus o serie de 58 de meciuri fără înfrângere în Serie A și apariții în finalele UEFA Champions League din 1993 și 1994. La un an după ce a fost învinsă cu 1-0 de Olympique de Marseille în finala Ligii Campionilor 1993, echipa a atins apogeul într-unul din cele mai memorabile meciuri ale Milanului din toate timpurile, celebra victorie cu 4-0 împotriva Barcelonei în finala Ligii Campionilor 1994. Echipa lui Capello a continuat să câștige titlul în sezonul 1995-96 din Serie A înainte ca acesta să plece ca antrenor la Real Madrid în 1996. În sezonul 1998-99, după o perioadă de doi ani de declin, Milan a câștigat campionatul pentru a 16 oară în sezonul centenarului clubului.

 
Carlo Ancelotti câștigând de două ori Liga Campionilor ca antrenor la Milan.
 
Jucătorii lui AC Milan celebrând cucerirea Liga Campionilor 2002-2003 în fața Juventus

Următoarea perioadă de succes a Milanului a fost sub cârma unui alt fost jucător, Carlo Ancelotti. După numirea sa în noiembrie 2001, Ancelotti a dus Milanul în finala Ligii Campionilor 2003, învingând Juventus la penalti și câștigând astfel a șasea Cupă Europeană a clubului. Echipa a câștigat apoi Scudetto în sezonul 2003-04, înainte de a ajunge în finala Ligii Campionilor 2005, unde au fost bătuți de Liverpool la penalti după ce au condus cu 3-0 la pauză. Doi ani mai târziu, cele două echipe s-au întâlnit din nou în finala Ligii Campionilor 2007, când Milan a învins cu 2-1 câștigând trofeul pentru a șaptea oară. Echipa a câștigat apoi pentru prima dată Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA în decembrie 2007. În 2009, după ce a devenit antrenorul cu al doilea cel mai lung mandat la Milan, cu 420 meciuri, Ancelotti a părăsit clubul preluând funcția de antrenor la Chelsea.

În această perioadă, clubul a fost implicat în scandalul Calciopoli, când cinci echipe au fost acuzate de aranjarea meciurilor prin selectarea arbitrilor favoriți. O anchetă de poliție exclus însă orice implicare a managerilor Milanului, dar FIGC a decis în mod unilateral că are probe suficiente pentru a-l aresta pe vicepreședintele Milanului, Adriano Galliani. Ca rezultat, Milan a fost inițial pedepsită cu o penalizare de 15 puncte fiindu-i astfel interzisă participarea în Liga Campionilor 2006-2007. După calea de atac inițiată de Milan sancțiunea a fost redusă la opt puncte, ceea ce a permis echipei să-și să participe în Liga Campionilor.

După încheierea scandalului Calciopoli, rivalii locali Internazionale au dominat Serie A, câștigând de patru ori Scudetto. Cu toate acestea, cu ajutorul oferit de jucători, cum ar fi Zlatan Ibrahimovic, Robinho și Alexandre Pato alături de veteranii succesului european de la mijlocul deceniului, Milan a recucerit Scudetto în sezonul 2010-11 din Serie A, primul după sezonul 2003-04, ajungând astfel la al 18 titlu în Serie A.

Culorile și emblemaModificare

 
Emblema AC Milan pe tricoul lui 2009

Roșu și negru sunt culorile care au reprezentat clubul de-a lungul întregii sale istorii. Ele au fost alese pentru a reprezenta "ardoare de foc a jucătorilor" (roșu) și "frica adversarilor de a înfrunta echipa" (negru). Rossoneri, porecla utilizată a echipei, care înseamnă literal "roșu & negrii" în limba italiană, cu referire la culorile dungilor de pe tricourile sale.

O altă poreclă derivată din culorile clubului este Diavolul. O imagine a unui diavol roșu a fost utilizat ca logo-ul Milanului la un moment dat cu o Stea de Aur pentru Excelentă Sportivă situată lângă ea. Așa cum se obișnuiește în fotbalul italian, steaua de deasupra logo-ului a fost acordată clubului după ce a câștigat al 10-lea titlu de campioană, în 1979. Timp de mulți ani, emblema Milanului a fost pur și simplu Drapelul din Milano, care a fost inițial sub pavilionul Saint Ambrose. Emblemele moderne utilizate în prezent reprezintă culorile clubului și pavilionul Comune di Milano, cu acronimul ACM în partea de sus și anul fundație (1899) în partea de jos.

Pantalonii scurți albi și șosetele negre fac parte de obicei din echipamentul purtat acasă al echipei. Echipamentul din deplasareal Milanului a fost întotdeauna complet alb. Acesta este considerat atât de către fani cât și de club cum că ar fi echipamentul norocos pentru finalele Ligii Campionilor, ca urmare a faptului că Milan a câștigat șase finale din opt într-un echipament total alb (pierzând doar cu Ajax în 1995 și Liverpool în 2005) , și a câștigat doar una din trei în echipamentul de origine. Cel de-al treilea echipament, care este rar folosit, se schimbă anual, fiind în cea mai mare parte negru cu margini roșii în ultimele sezoane.

StadionModificare

Stadio Giuseppe Meazza
San Siro
 
AmplasareVia Piccolomini 5, 20151 Milano, Italia
Construit1925
Deschis19 septembrie 1926
Renovat1939, 1955, 1989, 2015
ProprietarPrimăria Milano
ArhitectUlisse Stacchini (1925)
Giancarlo Ragazzi (1989)
Enrico Hoffer (1989)
BeneficiarAC Milan (1926-prezent)
Inter Milano (1947-prezent)
Capacitate80.018 locuri
Prezență onlinesite web oficial
facebook
tweeter
Google+
Sina Weibo
Instagram
canal YouTube

San SiroModificare

Stadionul echipei San Siro are 80.018 de locuri, cunoscut oficial ca Stadio Giuseppe Meazza, după fostul jucător care a reprezentat atât Milan cât și Internazionale. Suporterii Milanului preferă însă denumirea de "San Siro" deoarece Meazza, deși a jucat la ambele echipe ale orașului, a contribuit mai mult la succesele Interului decât la cele ale Milanului. San Siro a fost de la început casa Milanului din 1926, când a fost construit în particular de o finantare a președintelui Milanului, la momentul respectiv, Piero Pirelli. Construcție a fost realizată prin 120 de muncitori, și a luat 13 luni și jumătate pentru a se finaliza. Stadionul a fost deținut de club până când a fost vândut la Consiliului Local în 1935, iar din 1947 a fost împărțit cu Internazionale.

Primul meci jucat pe stadion a fost pe 19 septembrie 1926, atunci când Milan a pierdut cu 6-3 amicalul cu Internazionale. Milan a jucat primul meci din campionat pe San Siro pe 19 septembrie 1926, când a pierdut cu 1-2 în fața Sampierdarenese. De la o capacitate inițială de 35.000 de locuri, stadionul a suferit mai multe renovări majore, cel mai recent pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990, când capacitatea sa a fost stabilită la 85.700, toate acoperite cu un acoperiș din policarbonat. În vara anului 2008, capacitatea sa a fost redusă la 80.018, pentru a îndeplini noile standarde stabilite de UEFA.

Pe baza modelului englezesc pentru stadioane, San Siro este conceput special pentru meciuri de fotbal, spre deosebire de multe stadioane multi-scop folosite în Serie A. Prin urmare, este renumit în Italia pentru atmosfera sa fantastică în timpul meciurilor, datorită apropierii locurilor de teren. Utilizarea frecventă a pirotehnicelor de către suporteri contribuie la atmosfera, dar practic a cauzat probleme din când în când.

San Siro în timpul unui meci.

AC Milan Emirates StadiumModificare

Pe 19 decembrie 2005, vicepreședintele și directorul executiv al Milanului, Adriano Galliani a anunțat că clubul se interesează serios pentru o relocare. El a spus că noul stadion al Milanului se va baza în mare parte pe Veltins-Arena și va urma standardele stadioanelor de fotbal din Statele Unite, Germania și Spania. Spre deosebire de multe alte stadioane din Italia, noul stadion va fi folosit doar pentru fotbal, care nu are pistă de atletism.

Pe 11 decembrie 2014, Barbara Berlusconi a anunțat o propunere de a construi un stadion de 42.000 de locuri în Portello, în spatele noului sediu al Rossonerilor și a piaței mari "Piazza Gino Valle". Noul orășel cu mall-uri si hoteluri ar fi situat în apropiere de districtul CityLife și ar fi deservit de metrou.

Cu toate acestea, pe 20 septembrie 2015 Silvio Berlusconi a pus capăt planurilor clubului său de a construi un nou stadion în oraș.

Suporteri și rivalitățiModificare

 
Frații Giuseppe (stânga) și Franco (dreapta) Baresi se întâlnesc în derbiul Milanului din sezonul 1979–80.

Milan este unul dintre cele mai susținute cluburi din Italia, conform unui sondaj realizat de ziarul La Repubblica. Istoric, Milan a fost sprijinită de clasa muncitoare și sindicatele orașului. Pe de altă parte, rivalii Internazionale au fost susținuți în principal de clasa de mijloc mai prosperă a orașului. Una dintre cele mai vechi grupări ultras din Italia Fossa dei Leoni își are originile în Milan. În acest moment principalul grup ultras este Brigate Rossonere.

Potrivit unui studiu din 2010, Milan este echipa italiană cea mai susținută în Europa și a șaptea în lume, cu peste 18,4 milioane de fani. AC Milan a avut a noua cea mai mare prezență medie ale cluburilor de fotbal europene în timpul sezonului 2010-11 fiind în urma: Borussia Dortmund, FC Barcelona, Manchester United, Real Madrid, Bayern Munchen, Schalke, Arsenal și Hamburg SV.

Fanii Genoa consideră Milan ca fiind un rival de moarte după ce Vincenzo Spagnolo, un fan al Genoa a fost înjunghiat mortal de către un fan milanez în ianuarie 1995. Cu toate acestea, cea mai mare rivală a celor de la AC Milan este Internazionale; ambele cluburi se întâlnesc în mult așteptatul Derby della Madonnina de două ori în fiecare sezon din Serie A. Numele derbyului face referire la Fecioara Maria a cărei statuie se află pe Catedrala din Milano, una din principalele atracții ale orașului. Meciul de obicei creează o atmosferă plină de viață cu numeroase bannere (adesea pline de umor sau ofensatoare) desfășurate înainte de începerea jocului. Rachetele de semnalizare sunt de obicei prezente și contribuie la spectacol, dar au condus uneori la probleme, inclusiv la abandonarea celei de a doua manșe a sfertului de finală al Ligii Campionilor 2014-05 dintre Milan și Inter pe 12 aprilie 2005, după ce un obiect pirotehnic a fost aruncat din mulțime de către un suporter al Interului ce l-a lovit pe portarul Dida în umăr.

JucătoriModificare

Lotul actualModificare

La 9 august 2019.
Nr. Poziție Jucător
2   F Davide Calabria
5   M Giacomo Bonaventura
7   A Samu Castillejo
8   A Suso
9   A Krzysztof Piątek
10   A Hakan Çalhanoğlu
11   A Fabio Borini
12   F Andrea Conti
13   F Alessio Romagnoli (căpitan)[1]
17   A Rafael Leão
19   F Theo Hernandez
20   M Lucas Biglia
22   F Mateo Musacchio
23   F Ivan Strinić
Nr. Poziție Jucător
25   P Pepe Reina
27   A André Silva
31   F Mattia Caldara
33   M Rade Krunić
39   M Lucas Paquetá
43   F Léo Duarte
46   F Matteo Gabbia
68   F Ricardo Rodríguez
79   M Franck Kessié
90   P Antonio Donnarumma
93   F Diego Laxalt
99   P Gianluigi Donnarumma
  M Ismaël Bennacer

Jucători împrumutațiModificare

Nr. Poziție Jucător
  P Alessandro Plizzari (at Livorno până pe 30 iunie 2020)[2]
  F Gabriele Bellodi (at Crotone până pe 30 iunie 2020)[3]
  F Gustavo Gómez (at Palmeiras până pe 31 decembrie 2019)[4]
Nr. Poziție Jucător
  M Tommaso Pobega (at Pordenone până pe 30 iunie 2020)[5]
  A Alen Halilović (at Standard Liège până pe 30 iunie 2020)[6]
  A Ismet Sinani (at Sicula Leonzio până pe 30 iunie 2020)[7]

Numere retraseModificare

Nr. Jucător Naționalitate Poziție Debutul la Milan Ultimul meci
3* Maldini, PaoloPaolo Maldini   Italia Fundaș central / Fundaș stânga 01985-01-25 25 ianuarie 1985 02009-05-31 31 mai 2009
6 Baresi, FrancoFranco Baresi   Italia Libero 01978-04-23 23 aprilie 1978 01997-06-01 1 iunie 1997

* Ar putea să fie restaurat pentru unul dintre cei doi fii ai săi, doar dacă ar deveni jucător profesionist al clubului.


Staff-ul tehnicModificare

La 30 decembrie 2017.
Poziție Nume
Antrenor principal   Gennaro Gattuso
Antrenor secund   Luigi Riccio
Antrenori de portari   Alfredo Magni

  Giorgio Bianchi

Asistenți tehnici   Massimo Innocenti

  Francesco Sarlo

Preparator fizic   Antonio Bovenzi
Antrenor de fitness   Vincenzo Manzi
Asistent analist   Marco Sangermani
Medic principal   Marco Freschi

Președinți și antrenoriModificare

Istoricul președințilorModificare

Milan a avut numeroși președinți de-a lungul istoriei sale, dintre care unii au fost proprietarii clubului în timp ce alți au fost doar președinți onorifici.

 
Nume Perioada
Alfred Edwards 1899–1909
Giannino Camperio 1909
Piero Pirelli 1909–1928
Luigi Ravasco 1928–1930
Mario Bernazzoli 1930–1933
Luigi Ravasco 1933–1935
Pietro Annoni 1935
Pietro Annoni
G. Lorenzini
Rino Valdameri
1935–1936
Emilio Colombo 1936–1939
Achille Invernizzi 1939–1940
 
Nume Perioada
Umberto Trabattoni 1940–1944
Antonio Busini 1944–1945
Umberto Trabattoni 1945–1954
Andrea Rizzoli 1954–1963
Felice Riva 1963–1965
Federico Sordillo 1965–1966
Franco Carraro 1967–1971
Federico Sordillo 1971–1972
Albino Buticchi 1972–1975
Bruno Pardi 1975–1976
Vittorio Duina 1976–1977
 
Nume Perioada
Felice Colombo 1977–1980
Gaetano Morazzoni 1980–1982
Giuseppe Farina 1982–1986
Rosario Lo Verde 1986
Silvio Berlusconi 1986–2004
Comisia Prezidențială 2004–2006
Silvio Berlusconi 2006–2008
Comisia Prezidențială 2008–2012
Silvio Berlusconi 2012–2017
Li Yonghong 2017–

Istoricul antrenorilorModificare

 
Nereo Rocco, cel mai de succes antrenor din istoria AC Milan cu 10 trofee.
 
Nume Naționalitate Perioada
Herbert Kilpin   1900–1908
Daniele Angeloni   1906–1907
Comisia Tehnică   1907–1910
Giovanni Camperio   1910–1911
Comisia Tehnică   1911–1914
Guido Moda   1915–1922
Ferdi Oppenheim   1922–1924
Vittorio Pozzo   1924–1926
Guido Moda   1926
Herbert Burgess   1926–1928
Engelbert König   1928–1931
József Bánás   1931–1933
József Viola   1933–1934
Adolfo Baloncieri   1934–1937
William Garbutt   1937
Hermann Felsner
József Bánás
 
 
1937–1938
József Viola   1938–1940
Guido Ara
Antonio Busini
 
 
1940–1941
Mario Magnozzi   1941–1943
Giuseppe Santagostino   1943–1945
Adolfo Baloncieri   1945–1946
Giuseppe Bigogno   1946–1949
Lajos Czeizler   1949–1952
Gunnar Gren   1952
Mario Sperone   1952–1953
Béla Guttmann   1953–1954
Antonio Busini   1954
Hector Puricelli   1954–1956
Giuseppe Viani   1957–1960
Paolo Todeschini   1960–1961
Nereo Rocco   1961–1963
Luis Carniglia   1963–1964
Nils Liedholm   1963–1966
Giovanni Cattozzo   1966
Arturo Silvestri   1966–1967
Nereo Rocco   1967–1972
Cesare Maldini   1973–1974
 
Nume Naționalitate Perioada
Giovanni Trapattoni   1974
Gustavo Giagnoni   1974–1975
Nereo Rocco   1975
Paolo Barison   1975–1976
Giovanni Trapattoni   1976
Giuseppe Marchioro   1976–1977
Nereo Rocco   1977
Nils Liedholm   1977–1979
Massimo Giacomini   1979–1981
Italo Galbiati   1981
Luigi Radice   1981–1982
Italo Galbiati   1982
Francesco Zagatti   1982
Ilario Castagner   1982–1984
Italo Galbiati   1984
Nils Liedholm   1984–1987
Fabio Capello   1987
Arrigo Sacchi   1987–1991
Fabio Capello   1991–1996
Óscar Tabárez   1996
Giorgio Morini   1996–1997
Arrigo Sacchi   1997
Fabio Capello   1997–1998
Alberto Zaccheroni   1998–2001
Cesare Maldini
Mauro Tassotti
  2001
Fatih Terim
Antonio Di Gennaro
 
 
2001
Carlo Ancelotti   2001–2009
Leonardo   2009–2010
Massimiliano Allegri   2010–2014
Mauro Tassotti (interimar)   2014
Clarence Seedorf   2014
Filippo Inzaghi   2014–2015
Siniša Mihajlović   2015–2016
Cristian Brocchi   2016
Vincenzo Montella   2016-

PalmaresModificare

 
Vitrina cu trofeele lui AC Milan

Trofee interneModificare

  • Serie A:
    • Campioană (18): 1901; 1906; 1907; 1950–51; 1954–55; 1956–57; 1958–59; 1961–62; 1967–68; 1978–79; 1987–88; 1991–92; 1992–93; 1993–94; 1995–96; 1998–99; 2003–04; 2010-11
  • Cupa Italiei:
    • Câștigătoare (5): 1966–67; 1971-72; 1972–73; 1976–77; 2002–03
  • Supercupa Italiei:
    • Câștigătoare (7): 1988; 1992; 1993; 1994; 2004; 2011; 2016
  • Serie B:
    • Campioană (2): 1980–81; 1982–83

Trofee internaționaleModificare

  • Liga Campionilor UEFA (fostă Cupa Campionilor Europeni):
    • Câștigătoare (7): 1962–63; 1968–69; 1988–89; 1989–90; 1993–94; 2002–03; 2006–07

Premii individuale jucătoriModificare

Jucători celebriModificare

Următorii jucători au fost aleși de către fani ca cei mai buni din istoria clubului:

ReferințeModificare

  1. ^ „Romagnoli: 'We must be back at the top'. acmilan.com. Associazione Calcio Milan. . Accesat în .  the new Rossoneri captain has spoken about so many topics ... 
  2. ^ „Plizzari nuovo acquisto del Livorno” [Plizzari new Livorno purchase]. livornocalcio.it (în italiană). A.S. Livorno Calcio. . Accesat în . 
  3. ^ „Bellodi è del Crotone. Benvenuto Gabriele!” [Bellodi signs for Crotone. Welcome, Gabriele!]. fccrotone.it (în italiană). Football Club Crotone. . Accesat în . 
  4. ^ „Palmeiras renueva el préstamo de Gustavo Gómez” [Palmeiras renew loan deal for Gustavo Gómez]. Fox Sports Argentina (în spaniolă). . Accesat în . 
  5. ^ „Il centrocampista scuola Milan Pobega veste il neroverde” [Milan's academy graduate, Pobega will be wearing black-and-green]. pordenonecalcio.com (în italiană). Pordenone Calcio. . Accesat în . 
  6. ^ „Alen Halilović”. standard.be (în franceză). Royal Standard de Liège. . Accesat în . 
  7. ^ „Official statement: Ismet Sinani”. acmilan.com. Associazione Calcio Milan. . Accesat în . 

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de AC Milan