Administrația comunei Racovița

Acest articol dezvoltă o secțiune Administrația comunei Racovița a articolului principal, comuna Racovița, Sibiu.

Adminitrația comunei Racovița a suferit de-a lungul timpului o mulțime de reorganizări, corelându-și interesele în funcție de aparteneța sa la organizarea administrativ-teritorială de care a aparținut pe parcurul istoriei sale. Astfel, satul, a aparținut de „Terra Blachorum”^[1] și de Comitatul Sibiului până în anul 1224^[2] după care de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul Sibiului^[3]. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe rând din administrațiile locale din Cisnădie, Sibiu și Rășinari care aparțineau de Comitatul Sibiului. Din 1919 a făcut parte din Județul Sibiu cu o singură sincopă de apartenență la Regiunea Stalin, între anii 1950 - 1968. În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena.

Județe cu locuri și localități care se numesc **Racovița**

Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari^[4].

Sebeșu de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950.

Apartenența satului la organizarea administrativ-teritorială

Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222^[1]. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224^[2], Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului^[3]. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba Superioară^[5].

De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul Sibiului^[6].

Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu.

În 1950, în baza Legii nr.5/1950, județul Sibiu a fost desființat și transformat în raionul cu același nume, înglobat în Regiunea Stalin, respectiv Brașov. În această situație a rămas până în 1968, când prin Legea nr.57/1968 regiunile și raioanele au fost desființate, revenindu-se din nou la județe.

Organizarea administrativ locală

Siglă aniversară la 550 de ani de atestare documentară

Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari^[4].

Juzii Racoviței erau aleși din rândurile celor mai vrednici și înstăriți locuitori ai satului. Astfel localitatea a avut:

Un singur jude până când satul a format o singură unitate administrativă, care potrivit rânduielilor vremii, se alegea de către întreaga obște, adesea în interiorul bisericii^[7] pe timp de un an.
Doi juzi când satul a fost împărțit în două subunități administrative distincte, "partea scăunală" și "partea iobăgită" în care stăpânii feudali își numeau juzi propri, întâlniți în documente sub numele de „judex dominialis”.

În conducerea treburilor obstești, cneazul sau judele, funcție întâlnită în documentele vremii și sub numele de „vilicus”, „crainic” sau „ortsrichter”, era ajutat de un „sfat al bătrânilor” alcătuit din fruntașii satului aleși prin vot, membrii acestuia purtând numele de "oameni buni", "bătrâni", "sutași" sau "jurați".

În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Primarii și jurații erau sub comanda căpitanului de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare.

După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei"^[8]. Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna politică".

Prin Legea din 15 ianuarie 1949, vechile structuri administrative ale primăriilor au fost înlocuite cu așa-zisele "Comitete Provizorii" și în 5 aprilie 1949 comitetele au fost înlocuite cu "Sfaturile populare", în baza Legii nr. 5. Din acest moment funcția de primar a fost înlocuită cu cea președinte și cea de notar cu cea de secretar. "Sfaturile populare" au funcționat până în 31 ianuarie 1968 când ca urmare a Legii nr.57/1968 s-au transformat în Consilii Populare.

Începand cu data de 31 decembrie 1950 se arondează Racoviței satul vecin Sebeșu de Sus, situație existentă și astăzi.

Sediul Companiei a VII-a numit și Cănțălărie

În anul 1974 președintele Consiliului Popular a redevenit primar și în anul 1968 a preluat și funcția de "secretar de partid" a localității.

Sediul Primăriei Racovița a fost localizat până în anul 1765 fie pe teritoriul local al curților nobiliare ale satului, fie confundându-se cu locuințele juzilor. După cuprinderea satului în "granița militară", cancelaria comandantului de companie numită de localnici Cănțălărie, a devenit și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea.

În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii^[9]. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi.

Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că acesta era chiabur.

Tabel nominal cu juzii și primarii satului din 1711 până azi

Nume	Perioada	Nume	Perioada	Nume	Perioada	Nume	Perioada
Ioan Doic(an)	1711	Iosif Păcurar	1854	Nicolae Maxim	1908-1909	Nicolae Ciungu	1944-1945
Ioan Bobanga	1721	Gheorghe Raț	1855	Gheorghe Hulpuș	1909	Gheorghe Stoica	1945
Radu Faur	1751	Ioan Maxim	1857	Ioan Fogoroș	1913	Aurel Bobanga	1946-1947
Toma Vintilă	1751	Ioan Bobanga	1859	David Mohan	1918	Ieronim Olaru	1947-1948
Toma Hitoc	1752	Gheorghe Rusu	1860-1861	Nicolae Doican	1919	Ioan Bobanga	1948-1949
Florea Cîndea	1752	Ioan Maxim	1862-1864	Gheorghe Hulpuș	1920	Ilie Iancu	1949
Toma Totan	1753-1756	Ioan Măierean	1863-1867	Ioan Fogoroș	1921	Nicolae Spătacean	1949-1956
Toader Ionuș	1756-1757	Ioan Cîndea	1867	Iosif Stoichiță	1922	Ilie Dancu	1956-1958
Oprea Pascului	1757-1758	Gheorghe Rusu	1867-1868	Ioan Doican	1922	Dionisie Hulpuș	1958
Toma Stoian	1758-1759	Toma Vlad	1868-1869	Ioan Fogoroș	1923	Miron Olaru	1958-1973
Ioan Tîlvan	1759-1760	Ioan Măerean	1869	Nicolae Suciu	1923-1924	Ioan Bălan	1973-1975
Pavel Ionuș	1760-1761	Ioan Bobanga	1871-1872	Ioan Doican	1924	Simion Stoichiță	1975-1979
Constantin Lazăr	1765	Toma Vlad	1873-1876	Nicolae Suciu	1924-1925	Ana Măerean	1979-1989
Filip Stoica	1765	Gheorghe Bobanga	1877	Ioan Măierean	1925	Ioan Maxim	1989-1992
Mihăila Hirst	1765	Mihai Brudar	1879	Ioan Aleman	1925-1926	Emilian Stoica	1992-1996
Ioan Fulcea	1765	Ioan Măerean	1879-1880	Ioan Doican	1928-1929	Stoica Cornel	1996-2000
Marin Totan	1766	Gheorghe Bobanga	1880	Dionisie Crișan	1930-1933	Vasiu Nicolae	2000-2008
Mitrea Crișan	1784-1785	Ioan Măerean	1881	Gheorghe Măerean	1933	Florina Peciu-Florianu	2008-2012
Moise Bendorfean	1803	David Ivan	1882	Alexandru Maxim	1933
Onea Opri Stoica	1804	Gheorghe Hulpuș	1883-1888	Gheorghe Hulpuș	1933
Chirilă Șoneriu	1820	David Ivan	1889	Alexandru Maxim	1934
Petru Vasiu	1821-1822	Ioan Măerean	1890-1891	Gheorghe Măerean	1934-1936
Ioan Opri Stoica	1829	David Murărescu	1892-1893	Nicolae Suciu	1936
Gheorghe Vasiu	1833	Simion Maxim	1893-1894	Gheorghe Măerean	1937-1938
Dumitru Comănean	1841	Simion Ciungu	1894-1895	Ioan R.Popa	1938
Nicolae Todea	1842-1843	Simion Maxim	1895	Ioan Doican	1938
Șofron Trif	1844	Ioan Bobanga	1896	Ioan Săbăduș	1938-1939
Vasile Ucean	1844	Simion Maxim	1897	Alexandru Maxim	1939
Gheorghe Raț	1847	Nicolae Măerean	1898-1900	Nicolae Diac	1939-1940
Gheorghe Trif	1848	Gheorghe Măerean	1901-1902	Marcu Rusu	1940-1941
Iacob Panga	1850	Ioan Vichendea	1903	Ioan Doican	1941
Gheorghe Raț	1851	Iosif Crișan	1904-1905	Gheorghe Măerean	1941-1942
Ioan Diac	1852	Nicolae Suciu	1907	Simion Mohan	1943

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Notarii satului în perioada 1849-1949

Nume	An/Perioada	Nume	An/Perioada	Nume	An/Perioada	Nume	An/Perioada
Ioan Metea	1849-1851	Iuliu Fogorosi	1887	Vasile Chialda	1923	Ioan Bichiș	1938
Gheorghe Hulpuș	1855	Ioan Wenczel	1895	Ferdinand Schmidt	1923	Ioan Mureșan	1939
Ioan Măcelaru	1855-1867	Iuliu Fogorosi	1895-1897	Gheorghe Frățila	1923-1924	Ioan Mărie	1939
Ioan Trif	1867-1868	Victor Florianu	1897-1898	Ovidiu Florianu	1924	Ioan Mureșan	1940
Ioan Măcelaru	1868-1873	Irimie Răduț	1898-1905	Victor Florianu	1925	Vasile Avram	1940-1941
Ioan Trif	1873	Ștefan Popovici	1905-1918	Ferdinand Schmidt	1926	Ioan Podorean	1941-1945
Ioan Măcelaru	1874-1878	Leonte Opriș	1918-1919	Ioaneș Olaru	1926-1936	Vasile Avram	1945
Ioan Trif	1878-1879	Victor Florianu	1919-1921	Augustin Barbu	1936	Nicolae Opriș	1945-1946
Alexandru Petruțiu	1880-1881	Mihai Ogreanu	1921-1922	Ioan Mureșan	1936	Vasile Avram	1946-1949
Mihăilă Smigelschi^[10]	1881	Carol Filip	1922	Ioan Mărie	1936-1937
Zaharia Ioanovici	1882-1887	Ioan Hofman	1922-1923	Ioan Mureșan	1937

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Secretarii Sfatului Popular după 1950

Nume	An/Perioada	Nume	An/Perioada
Vasile Giorgi	1950	Vasile Deneș	1979-1990
Octavian Bărdaș	1950	Stana Călin	1990-1993
Gheorghe Savu	1951	Georgeta Hamciuc	1993-
Gheorghe Băra	1952
Ana Bucurenciu	1952
Elisabeta Marciuc	1952-1960
Nicolae Opriș	1960
Maria Ignat	1960-1962
Nicolae Opriș	1962-1965
Gheorghe Bărăgan	1965-1967
Elisabeta Berceanu	1967-1968
Gheorghe Bărăgan	1968-1969
Maria Ignat	1969-1970
Nicolae Opriș	1970-1971
David Păcuraru	1971-1973
Maria Ignat	1973-1974
Ana Măerean	1974-1979

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Referințe

^ ^a ^b L.Badea ș.a, Județul Sibiu, Buc., 1971, p. 7.
^ ^a ^b N. Lupu, Cetatea Sibiului, Buc., 1966, p. 7.
^ ^a ^b A.D. Jippa și N. Nistor, 1.c., p. 54.
^ ^a ^b Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus Sächschischen Archiven, I, Hermannstadt, 1880, p. 145.
^ O. Pescariu, Comitatul Alba de Sus, în "revista arhivelor", XLVII, vol. XXXII, nr. 1/1970, p. 34.
^ Arhiva Primăriei Racovița, passim.
^ S. Meteș, Istoria bisericii române din Transilvania, I, Sibiu, 1935, p. 492, nota 3.
^ Document original din 1849 purtând semnătura sa, în arhiva lui Cornel Lupea
^ Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Racovița.
^ Tatăl pictorului Octavian Smigelschi

Bibliografie

Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 1995.

[Ovidiu-1] L.Badea ș.a, Județul Sibiu, Buc., 1971, p. 7.

[Ovidiu1-2] N. Lupu, Cetatea Sibiului, Buc., 1966, p. 7.

[Ovidiu2-3] A.D. Jippa și N. Nistor, 1.c., p. 54.

[Ovidiu3-4] Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus Sächschischen Archiven, I, Hermannstadt, 1880, p. 145.

[5] O. Pescariu, Comitatul Alba de Sus, în "revista arhivelor", XLVII, vol. XXXII, nr. 1/1970, p. 34.

[6] Arhiva Primăriei Racovița, passim.

[7] S. Meteș, Istoria bisericii române din Transilvania, I, Sibiu, 1935, p. 492, nota 3.

[8] Document original din 1849 purtând semnătura sa, în arhiva lui Cornel Lupea

[9] Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Racovița.

[10] Tatăl pictorului Octavian Smigelschi

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]