Alpha Ursae Majoris
| Dubhe Alpha Ursae Majoris | |||||
| |||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Ursa Mare | ||||
| Magnitudine aparentă | 1,79[1] | ||||
| Clasificare spectrală | G9III[2] + A7.5[3] | ||||
| Declinație | +61° 45′ 03.7249″[4] | ||||
| Ascensie dreaptă | 11h 03m 43.67152s[4] | ||||
| Astrometrie | |||||
| Mișcare proprie (μ) | AD: –134,11[4] msa/an Dec.: –34,70[4] msa/an | ||||
| Distanța față de Terra | 124 ± 2 al ( pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Detalii | |||||
| Masă | 4 / 1,7 M☉ | ||||
| Rază | 16 / 1.3 R☉ | ||||
| Luminozitate | 300 L☉ | ||||
| Temperatură | 4.660 K[5] | ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
Alpha Ursae Majoris (sau α UMa, cu numele tradițional Dubhe) este a doua cea mai luminoasă stea (după Epsilon Ursae Majoris), din constelația Ursa Mare, mai precis din asterismul Carul Mare, în pofida denumirii sale Bayer, „Alpha”. Magnitudinea sa aparentă este de 1,8m. Este una din stelele care formează loitra Carului Mare (steaua din spatele acestuia, sus), fiind una dintre principalele stele după care se poate recunoaște constelația respectivă.
Numele său tradițional, Dubhe, provine din arabă, dubb, „urs”, din sintagma ظهر الدب الأكبر, transliterat: Dhahr ad-dubb al-akbar, „spatele Marelui Urs”.
Caracteristici
modificareEa formează o parte din asterismul Carul Mare și este cea mai septentrională dintre cele două stele, din spatele Carului Mare, care ajută la găsirea, cu ușurință, a Stelei Polare.
Este vorba de un sistem stelar cvadruplu, aflat la distanța de 124 de ani-lumină de Terra: Dubhe A a evoluat într-o stea aflată în faza de combustie a heliului, Dubhe B, o stea din secvența principală, orbitează la o distanță de 20 u.a., ca și Dubhe C, care orbitează la o distanță de 8.000 u.a. Aceasta din urmă este, la rândul ei, o stea binară.
Din cauza precesiei echinocțiilor, "Dubhe" era „stea polară” prin anul 5100 î.Hr. și va fi din nou prin anul 20.500.
Aflarea Stelei Polare
modificareUna din metodele practice pentru „găsirea” Stelei Polare, Alpha Ursae Minoris, este aceea de a prelungi, de cinci ori, segmentul de dreaptă imaginar care unește steaua Merak (Beta Ursae Majoris) cu Dubhe. [7]
Note
modificare- ^ Johnson, H. L.; et al. (), „UBVRIJKL photometry of the bright stars”, Communications of the Lunar and Planetary Laboratory, 4 (99), Bibcode:1966CoLPL...4...99J
- ^ Keenan, Philip C.; McNeil, Raymond C. (). „The Perkins catalog of revised MK types for the cooler stars”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 71: 245. doi:10.1086/191373. ISSN 0067-0049.
- ^ Parsons, Sidney B.; Ake, Thomas B. (). „Ultraviolet and Optical Studies of Binaries with Luminous Cool Primaries and Hot Companions. V. The EntireIUESample”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 119 (1): 83–104. doi:10.1086/313152. ISSN 0067-0049.
- ^ a b c d van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752
. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357.
- ^ McWilliam, Andrew (decembrie 1990), „High-resolution spectroscopic survey of 671 GK giants. I - Stellar atmosphere parameters and abundances”, Astrophysical Journal Supplement Series, 74: 1075–1128, Bibcode:1990ApJS...74.1075M, doi:10.1086/191527
- ^ „DUBHE -- Spectroscopic binary”, SIMBAD, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în
- ^ Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund (2014), p.129.
Bibliografie
modificare- Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + Atlas stelar + CD; pp.103-107. ISBN 978-973-0-16848-8
Legături externe
modificare- Date despre Dubhe pe site-ul SIMBAD
- Jim Kaler Dubhe stars.astro.illinois.edu
- Dubhe in The Dome of the Sky Arhivat în , la Wayback Machine.
- Encyclopedia Of Science (englisch)
