Anisol
compus chimic
| Anisol | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Fenil, metileter Metoxibenzen |
|---|---|
| Alte denumiri | Fenoximetan |
| Identificare | |
| Număr CAS | 100-66-3 |
| ChEMBL | CHEMBL278024 |
| PubChem CID | 7519 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C7H8O |
| Aspect | lichid incolor |
| Masă molară | 108,14 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,995 g/cm3 |
| Starea de agregare | lichidă |
| Punct de topire | −37 °C |
| Punct de fierbere | 154 °C |
| Solubilitate | insolubil |
| Presiune de vapori | 3,2 hectopascali[1]  |
| Indice de refracție(nD) | 1,5174[2] |
| Vâscozitate | dinamică 1,42 millipascal secondi[1] |
| Fraze R | R10 |
| Fraze S | S16, S24 |
| NFPA 704 | |
2
1
0
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Anisolul, denumit și metoxibenzen sau fenil metileter, este un eter, un compus organic cu formula CH3OC6H5. Este un lichid incolor cu un miros asemănător cu cel al semințelor de anason. Mulți dintre derivații săi sunt găsiți în aromele naturale și artificiale.
Din punct de vedere chimic, este un eter ce conține grupările fenil și metil.
Obținere modificare
Anisolul se prepară în urma reacției de metilare a fenoxidului de sodiu cu sulfat de dimetil sau cu clorură de dimetil, cea din urmă fiind un exemplu de sinteză Williamson:[3][4]
Utilizări modificare
Anisolul este un precursor pentru obținerea parfumurilor, feromonilor de insecte și a produselor farmaceutice.[4] Exemple de derivați de anisol cu utilizări importante sunt: anetolul și butilhidroxianisolul.
Note modificare
- ^ a b GESTIS database, accesat în
- ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*], p. 3-28 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ G. S. Hiers and F. D. Hager (), „Anisole”, Org. Synth.; Collective Volume, 1, p. 58
- ^ a b Helmut Fiege, Heinz-Werner Voges, Toshikazu Hamamoto, Sumio Umemura, Tadao Iwata, Hisaya Miki, Yasuhiro Fujita, Hans-Josef Buysch, Dorothea Garbe, Wilfried Paulus “Phenol Derivatives“ in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2002, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a19_313