Anisol

compus chimic
Anisol
Anisol.svg
Anisole-3D-balls.png
Nume IUPACFenil, metileter
Metoxibenzen
Alte denumiriFenoximetan
Identificare
Număr CAS100-66-3
ChEMBLCHEMBL278024
PubChem CID7519
Informații generale
Formulă chimicăC7H8O
Aspectlichid incolor
Masă molară108,14 g/mol
Proprietăți
Densitate0,995 g/cm3
Starea de agregarelichidă
Punct de topire−37 °C
Punct de fierbere154 °C
Solubilitateinsolubil
Presiune de vapori3,2 hectopascal[1]  Modificați la Wikidata
Indice de refracție(nD)1,5174[2]  Modificați la Wikidata
Vâscozitatedinamică 1,42 millipascal second[1]  Modificați la Wikidata
Fraze RR10
Fraze SS16, S24
NFPA 704

NFPA 704.svg

2
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Anisolul, denumit și metoxibenzen sau fenil metileter, este un eter, un compus organic cu formula CH3OC6H5. Este un lichid incolor cu un miros asemănător cu cel al semințelor de anason. Mulți dintre derivații săi sunt găsiți în aromele naturale și artificiale.

Din punct de vedere chimic, este un eter ce conține grupările fenil și metil.

ObținereModificare

Anisolul se prepară în urma reacției de metilare a fenoxidului de sodiu cu sulfat de dimetil sau cu clorură de dimetil, cea din urmă fiind un exemplu de sinteză Williamson:[3][4]

 

UtilizăriModificare

Anisolul este un precursor pentru obținerea parfumurilor, feromonilor de insecte și a produselor farmaceutice.[4] Exemple de derivați de anisol cu utilizări importante sunt: anetolul și butilhidroxianisolul.

NoteModificare

  1. ^ a b GESTIS database, accesat în  
  2. ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*], p. 3-28  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ G. S. Hiers and F. D. Hager (), „Anisole”, Org. Synth. ; Collective Volume, 1, p. 58 
  4. ^ a b Helmut Fiege, Heinz-Werner Voges, Toshikazu Hamamoto, Sumio Umemura, Tadao Iwata, Hisaya Miki, Yasuhiro Fujita, Hans-Josef Buysch, Dorothea Garbe, Wilfried Paulus “Phenol Derivatives“ in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2002, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a19_313

Vezi șiModificare