Antoine Gouan

Antoine Gouan
Date personale
Născut15 noiembrie 1733
Montpellier
Decedat1 septembrie 1821 (87 de ani)
Montpellier
PărințiJean-Guillaume Gouan și Anne Salavy
Cetățenie Franța
Ocupațiemedic
botanist
ihtiolog
micolog
profesor universitar
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniubotanică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Montpellier
Alma MaterUniversitatea din Montpellier
OrganizațiiAcademia Regală Suedeză de Științe
Linnean Society of London
Real Academia de Medicina de Cataluña[*][[Real Academia de Medicina de Cataluña (cultural property in Barcelona, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
SocietățiMembru extern al Societății lineane din Londra
Académie d'agriculture de France
Membru străin al Société linnéenne de Paris
Membru al Academiei Regale Suedezăe de Științe

Antoine Gouan (n. 15 noiembrie 1733, Montpellier – d. 1 septembrie 1821, Montpellier) a fost un medic, botanist, ihtiolog, micolog precum profesor universitar francez și primul care a introdus taxonomia lui Linné în Franța. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Gouan.

Biografie modificare

 
Bustul lui Antoine Gouan în grădina botanică din Montpellier

Fiul avocatului și consilierului principal la Cour des Comptes („Curtea de Conturi”) Jean-Guillaume Gouan (n. 26 aprilie 1708), dintr-o familie originară din Saint-Gilles și al Annei Salavy, a fost primit student la „Colegiul Iezuiților” din Toulouse în 1844, pe care l-a absolvit-o cu diploma în „maestru de arte”. Apoi s-a înmatriculat pentru un studiu de medicină la Universitatea din Montpellier în 1749. La 19 februarie 1752 a primit titlul de absolvent al Baccalauréat universitaire, apoi, pe ziua de 8 iulie al anului, a fost licențiat, iar doctoratul l-a luat în ziua de 25 august 1752, profesorul lui fiind pe atunci renumitul Pierre Magnol (1638-1715). Vrând neapărat de a se perfecționa, a început să elaboreze practica medicală sub tutela medicului șef Jacques Serané în spitalul Saint-Éloi din Montpellier, dar suferința cotidiană a pacienților l-a copleșit. Astfel, după ce fusese interesat deja cu ani înainte în științele naturale, s-a dedicat pe deplin acestei materii pentru viitor. În consecință a fost admis la academia orașului ca asistent de botanică în 1757. În plus față unor activități din zoologie, el s-a preocupat principal cu botanica. Prin Sauvages de Lacroix a început să coopereze cu Carl von Linné la sfârșitul anilor 1750, cui i-a trimis mereu insecte solicitate. Linné l-a descris în scrisorile sale drept „corespondentul cel mai prețuit”. Pe lângă Linné a dus o conversație intensă între alții cu renumiții oameni de știință Ambroise Marie François Joseph Palisot de Beauvois, Jean-Guillaume Bruguière (1750-1798), Joseph Dombey (1742-1794), Albrecht von Haller (1708-1777), Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), (1752-1820) și Carl Peter Thunberg (1743-1828)

În 1762 a publicat un catalog de plante din grădina botanică în Montpellier, pe care l-a numit Hortus regius monspeliensis. Acest catalog a fost prima lucrare botanică din Franța bazată pe nomenclatorul biologic al lui Carl von Linné. Trei ani mai târziu, în 1765, a publicat Flora Monspeliaca. În 1770 a apărut Historia Piscicum, o lucrare ihtiologică care a mărit semnificativ numărul de pești din sistematica lui Linné. Dar savantul s-a interesat de asemenea pentru speciile ciupercilor, astfel a fost primul care a descris specia Grifola frondosa sub denumirea Agaricus cristatus deja în 1762. Mai departe a fost renumit pentru colecția sa de alge maritime recoltate în împrejurimea de Marseille.

În 1766 a devenit succesor al lui François Boissier de Sauvages de Lacroix (1706-1767) drept profesor de botanică la facultatea de medicină a universității din Montpellier.

Mai târziu, în 1794, Gouan a obținut în plus conducerea grădinii regale, azi „Grădina Națională” din Montpellier. Dar din păcate a căpătat din ce în ce mai mari problemele de vedere care l-au forțat să renunțe la diferitele sale funcții puțin câte puțin. Mai este raportat că Gouan a plantat primul Ginkgo biloba în Franța care se mai dezvoltă încă în prezent (2018) în grădina botanică din Montpellier. Această plantă a fost adusă de fostul lui elev și profesor de botanică Pierre Marie Auguste Broussonet după întoarcerea lui de la Londra în august 1782. Din cauza problemelor sale cu ochii, ultima s-a publicație a fost în 1804. Încă odată, în 1807, a ieși public, atunci când după moartea lui Broussonnet, titular al catedrei de botanică la Facultatea de Medicină și absolvent al lui Gouan, a încercat să se opună numirii lui Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841). Apoi s-a retras în permanență și a decedat, aproape orb, la vârsta înaintată de 87 de ani în casa lui din oraș.

Referințele pentru biografie:[2][3][4][5][6]

Onoruri modificare

Gouan a fost membru multor societăți științifice, între altele a fost numit membru străin al Societății Lineane din Londra (1783) precum membru al Academiei Regale Suedeze de Științe (1790).

Genuri și specii descrise de Gouan modificare

Savantul a descris în total 351 de genuri și specii de fosile, pești, plante și bureți, de văzut aici:[7] În următor sunt listate câteva genuri și specii prim-descrise de el:

Specii dedicate în onoarea savantului (selecție) modificare

Publicații (selecție) modificare

  • Flora Monspeliaca, sistens plantas, ad sua genera relatas et hybrida methodo disgestas etc., Lugdunum (Lyon) 1750
  • Hortus Regius Monspeliensis sistens plantas tumindigenus tum exoticas, Editura Fratres de Tournes, Lugdunum 1762
  • Flora Montspeliaca sistens plantas No. 1850 etc., Editura Benedict Duplain, Lugdunum 1765
  • Historia piscium: latina et gallice, Editura Amand König, Argentoratum (Strasbourg) 1770, traduceri din limba latină:
    • Histoire des poissons, Editura Amand König, Strasbourg 1770 (tradus de autor)
    • Des Herrn Anton Gouan ... Geschichte der Fische, Editura Joseph Gerold, Viena 1781 (tradus de baronul Karl von Meidinger)
  • llustrationes et observationes botanicae ad specierum historiam facientes, Editura Orel, Gessner Fuesslin et socios, Tiguri (Zürich) 1773
  • Nomenclateur botanique, Editura G. Izard et A. Ricard, Montpellier 1795
  • Herborisations des environs de Montpellier ou guide botanique, Editura G. Izard et A. Ricard, Montpellier 1796
  • Traité de botanique et de matière médicale, Editura , Editura G. Izard et A. Ricard, Montpellier 1804 Bild!!!

Note modificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Pierre-Joseph Amoreux: „Notice historique sur Antoine Gouan, professeur de botanique à l'école de médecine de Montpellier” în: „Mémoires Soc. Linn. de Paris”, partea a 4-a: biografii, p. 656-682
  3. ^ Louis Dulieu: „Antoine Gouan (1733-1821)”, în: „Revue d'histoire des sciences”, vol. 20, nr. 1, Editura Presses universitaires de France, Paris 1967, p. 33-48
  4. ^ Pascal Duris : „Linné et la France (1780-1850) în: „Collection histoire des idées et critique littéraire”, nr. 318, Editura Librairie Droz, Geneva Geneva 1993, p. 113 pp.
  5. ^ Jacques-Alphonse Mahul: „Annuaire nécrologique, ou Supplément annuel et continuation de toutes les biographies ou dictionnaires historiques”, 2e année, 1821, Editura Ponthieu, Paris 1822, p. 198-203
  6. ^ Société de Gens des Lettres: „Biographie universelle ou dictionnaire historique contenant la nécrologie”, Editura Furne, Paris 1833, p. 1300
  7. ^ IPNI
  8. ^ „Mem. Wern. Soc.”, vol. VI, 1827, p. 85
  9. ^ „Cat. Pl. Helv.”, ed. 4. 7. 1821
  10. ^ „Tableau de l'école de botanique du Muséum d'histoire naturelle”, Editura J. A. Brosson, Paris 1804, p. 97 (ca "gouani")
  11. ^ „Nomenclator Botanicus”, vol. 1, Editura J. G. Cottae, Tübingen și Stuttgart 1821, p. 152
  12. ^ „Linnaei species plantarum”, vol. 3, Berlin 1803, p. 1665
  13. ^ „Flora de Filipinas”, Manila1837, p. 627
  14. ^ „Syll. Fl. Eur.”, Editura N. M. Lindh., Oerebroe 1855, p. 148
  15. ^ „Bull. Sci. Soc. Philom.”, Paris 1818, p. 30 și în „Dict. Sc. Nat.”, vol XIII, p. 255
  16. ^ „The Synoptical Flora Telluriana”, vol. 2, Editura H. Probasco, Philadelphia1837, p. 49
  17. ^ „Bol. Soc. Aragonesa Ci. Nat.”, vol. Xi, 1912, p. 205
  18. ^ Julien Foucaud & Georges Rouy: „Flore de France; ou, Description des plantes qui croissent spontanément en France, en Corse et en Alsace-Lorraine” vol. 9, 1905, p. 101 [1]
  19. ^ Julien Foucaud & Georges Rouy: „Flore de France; ou, Description des plantes qui croissent spontanément en France, en Corse et en Alsace-Lorraine” vol. 5, 1899, p. 278 [2]
  20. ^ „Flora der Schweiz”, (încheiată si editată de Oswald Heer), Editura Fr. Schultess, Zürich1840, p. 757
  21. ^ „Catalogue of the African plants”, vol. 1, Editura Order of the Trustees, Londra 1896, p. 552
  22. ^ „Arch. Bot.”, vol. 39, Leipzig 1798, p. 1 (3)
  23. ^ „Index Kew”, vol 2, nr. 3, 1894, p. 528
  24. ^ „Caroli a Linné systema naturae…”, vol. 2, partea 1: „Regnum Vegetabile”, Editura Georg Emanuel Beer, Leipzig 1791, p. 251 [3]
  25. ^ „Gen. Hist.”, vol. 4, 1837-1838, p. 94
  26. ^ Adrian Hardy Haworth: „Narcissinearum Monographia”, 1832, p. 5. nr. 2
  27. ^ „Catalogue des plantes vasculaires de l'Europe centrale, comprenant la France, la Suisse, l'Allemagne’, Editura J.-B. Baillière, Paris 1847, p. 52
  28. ^ „Fundamenta Agrostographiae”, Editura J. G. Heubner, Viena 1820, p. 148 [4]
  29. ^ „P. Henningii Ten. Sylloge Fl. Nap.”, 1831, p. 153
  30. ^ „Fundamenta Agrostographiae”, Editura J. G. Heubner, Viena 1820, p. 135
  31. ^ „Giorn. Fis. Chim. Storia Nat. Med. Arti Dec.”, vol. 2, nr. 5, 1822, p. 41

Bibliografie modificare

  • Pierre-Joseph Amoreux: „Examen de la correspondance botanique d'Antoine Gouan, pour faire suite à son éloge”, insa: „Mémoires Soc. Linn. de Pari”, partea a 4-a: biografii, p. 683-730
  • Benoît Dayrat: „Les Botanistes et la Flore de France. Trois siècles de découvertes”, Publications scientifiques du Muséum national, Paris 2003
  • Société Jean-Jacques Rousseau: „Lettres de J. J. Rousseau a Antoine Gouan”, în: „Annales de la Société Jean-Jacques Rousseau”, Editura Jullien, vol. 10, Geneva 1914

Legături externe modificare