Aurélien Sauvageot
| Aurélien Sauvageot | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3]  Constantinopol, Imperiul Otoman[4] |
| Decedat | (91 de ani)[2][3] Aix-en-Provence, Franța[4] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[5][4] |
| Ocupație | lingvist traducător profesor universitar[*] romanist |
| Limbi vorbite | limba franceză[6][7] limba maghiară[8][9] limba finlandeză[9] limba turcă[9] limba greacă[9] limba engleză[9] limba germană[9] |
| Activitate | |
| Studii | École Normale Supérieure[1] |
Modifică date / text  | |
Aurélien Sauvageot (n. , Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Aix-en-Provence, Franța)[10] a fost un lingvist francez, fondator al studiilor lingvistice fino-ugrice din Franța.
Biografie modificare
El era încă elev la École normale supérieure atunci când Antoine Meillet, unul dintre cei mai mari lingviști francezi, i-a propus să se dedice studiului limbilor fino-ugrice. A plecat astfel în octombrie 1918 în Suedia, unde a urmat cursuri de limbi balto-finice. În iunie 1919 a ajuns în Finlanda, unde a rămas până în octombrie. În noiembrie 1923 a plecat la Budapesta pentru a preda limba franceză la Colegiul Eötvös József și pentru a studia limba maghiară. A rămas în Ungaria timp de aproape opt ani. În cele din urmă, în 1931, după ce și-a susținut teza de doctorat, a inaugurat prima catedră de limbi fino-ugrice din Franța la École des langues orientales din Paris. În 1932 a publicat Grand dictionnaire français-hongrois, care va fi urmat în 1937 de dicționarul maghiar-francez. În timpul regimului de la Vichy, Sauvageot a fost eliberat din funcție în 1941 din cauza apartenenței sale la francmasonerie, dar a fost repus în funcție în februarie 1943 la cererea expresă a ambasadelor Finlandei și Ungariei. Între timp, pentru a câștiga bani, a tradus cărți din limba finlandeză, care se refereau mai ales la războiul cu Uniunea Sovietică.
În 1949 a publicat Esquisse de la langue finnoise, studiu original și personal foarte îndepărtat de gramaticile tradiționale. În 1951 a repetat această experiență în lucrarea Esquisse de la langue hongroise, arătând că limba maghiară are mecanisme gramaticale sistematice. Zece ani mai târziu a publicat Les Anciens Finnois, o inițiere în istoria veche a finlandezilor. Printre lucrările sale ulterioare despre limbile și culturile fino-ugrice pot fi citate Premier Livre de hongrois (1965), Histoire de Finlande (1968), L'Édification de la langue hongroise (1971), L'Élaboration de la langue finnoise (1973). El este, de asemenea, autorul a numeroase cărți despre limba franceză, mai ales despre franceza vorbită și despre franceza de bază. A mai publicat, de asemenea, articole despre dialectele tahitian, eschimos, youkaguire sau limbile samoedice, precum și traduceri ale unor opere din literatura maghiară.
După 35 de ani de activitate didactică, s-a pensionat în 1967 și s-a retras la Aix-en-Provence. Avea vârsta de 91 de ani atunci când a apărut ultima sa carte publicată în timpul vieții, Souvenirs de ma vie hongroise. În 1992 a fost tipărită o lucrare postumă care rezumă ideile sale cu privire la limbi și lingvistică: La Structure du langage.
Opera modificare
Eseu cu caracter autobiografic modificare
- Rencontre de l'Allemagne, les éditions Nord-Sud, 1947
Cărți de lingvistică modificare
- L'Emploi de l'article en gotique, Librairie Ancienne Honoré Champion, 1929
- Esquisse de la langue finnoise, la Nouvelle Édition, 1946
- Les Langues finno-ougriennes à l'École nationale des langues orientales vivantes, Imprimerie nationale de France, 1948
- Français écrit, français parlé, Larousse, 1962
- L'Édification de la langue hongroise, Klincksieck, 1971
- L'Élaboration de la langue finnoise, Société de linguistique de Paris, 1973
Traduceri modificare
Din finlandeză modificare
- Guerre dans le désert blanc (Korpisotaa), Pentti Haanpää, Gallimard, 1942
- Sous la voûte de feu (Tuliholvin alla), Eino Hosia, Sté Parisienne de Librairie et d'édition, 1944
- C'est ça… (Sellaista se on…), Eero Kiviranta, Société Parisienne de Librairie et d'édition, 1944
Din maghiară modificare
- Les trois fils de Cœur-de-Pierre (A Kőszivű ember fiai), Mór Jókai, Publications orientalistes de France
Prefețe modificare
- fr Mika Waltari; Aurélien Sauvageot (). Un inconnu vint à la ferme [Vieras mies tuli taloon] (avant-propos). Folio. 2751. Tradus de Lucie Thomas. Paris: Gallimard. p. 221. ISBN 978-2-070-39375-6. OCLC 406974851.
- La femme du pasteur (Papin rouva), Juhani Aho/J.Perrin d'Agnel, la Nouvelle Édition, 1946
Contribuții în opere colective modificare
- Finlande, lucrare colectivă, éd. Horizons de France, 1940
În această carte, publicată pentru a sprijini Finlanda în războiul cu Uniunea Sovietică (Războiul de Iarnă), Aurélien Sauvageot a scris Un regard sur l'histoire de la Finlande și Le problème des langues și a tradus Ordinul de zi al mareșalului Mannerheim elaborat cu ocazia semnării tratatului de pace care a pus capăt acestui război.
Note modificare
- ^ https://www.archicubes.ens.fr/lannuaire#annuaire_chercher?identite=Aur%C3%A9lien+Sauvageot, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d „Aurélien Sauvageot”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c BnF catalogue général, accesat în
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ https://passagealest.wordpress.com/2013/10/03/aurelien-sauvageot-souvenirs-de-ma-vie-hongroise/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f (PDF) http://honlap.eotvos.elte.hu/wp-content/uploads/2016/02/Magyarorszagi_eletetutam_francia.pdf, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ fr „Aurélien Sauvageot (1897-1988) - Auteur - Ressources de la Bibliothèque nationale de France”. data.bnf.fr. Accesat în .