Chroogomphus rutilus

Chroogomphus rutilus sin. Gomphidius viscidus
	Bălușcă purpurie
Clasificare științifică
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Boletales
Familie:	Gomphidiaceae
Gen:	Chroogomphus
Specie:	C. rutilus
Nume binomial
	Chroogomphus rutilus; (Schaeff.) O.K.Mill. (1964)
Sinonime
	Agaricus viscidus L. (1753); Agaricus rutilus Schaeff. (1774); Agaricus rufescens J.F.Gmel. (1792); Agaricus gomphus Pers. (1800); Cortinarius rutilus (Schaeff.) Gray (1821); Gomphidius rutilus (Schaeff.) S.Lundell (1937); Gomphidius viscidus (L.) Fr. (1838); Gomphus viscidus (L.) P.Kumm. (1871);
	Modifică text

Chroogomphus rutilus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Orson K. Miller, 1964), sin. Gomphidius viscidus Carl von Linné, 1753 ex Elias Magnus Fries, 1838),^[1]^[2] numit în popor bălușcă purpurie^[3] sau băloșel de pinet,^[4] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Gomphidiaceae și de genul Chroogomphus. Ea coabitează, fiind un Micorizăsimbiont micoriza]], formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară, deseori și în grupuri mici, prin păduri de conifere, nu rar pe mușchi și cu preferință pe lângă pini, deseori la margini și cărări de pădure, de la câmpie la munte, începând în (iulie) august până în noiembrie.^[5]^[6]

Taxonomie

Jacob C. Schäffer

În anul 1753, buretele a fost descris pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al lucrării sale Species Plantarum ca Agaricus viscidus.^[7]

Dar numele binomial hotărât este Agaricus rutilus, determinat de savantul german Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774.^[8]

Apoi, în 1964, micologul american Orson Knapp Miller (1930-2006) a transferat specia la genul Chroogomphus sub păstrarea epitetului, de verificat în vol. 56 al jurnalului științific Mycologia,^[9] fiind și numele actual valabil (2023). Toți ceilalți taxoni creați sunt acceptați drept sinonime.

Epitetul specific este derivat din adjectivului latin (latină rutilus=roșior, colorându-se roșiatic),^[10] datorită aspectului cuticulei.

Descriere

Bres.: Gomphidius viscidus

Pălăria: are un diametru între 3 și (10 cm), este cărnoasă, pentru mult timp boltită semisferic cu margini subțiri precum răsucite spre interior, apoi conică și în cele din urmă întinsă și la mijloc adâncită, dezvoltând devreme un gurgui mic și ascuțit central, mai mult sau mai puțin proeminent. Cuticula este uscată (la umezeală unsuroasă), netedă și golașă până fin scămoasă. Coloritul variază între brun-arămiu și, brun-purpuriu, dar se decolorează la bătrânețe.
Lamelele: sunt distanțate, late, înalte și cărnoase, arcuite, mult decurente în lungul piciorului și bifurcate precum ușor separabile, fiind inițial galben-portocalii până gri-roșiatice, devenind treptat brun-purpurii, deseori cu muchii roșiatice.
Piciorul: are o înălțime de 6-12 cm și o lățime de 1-2 cm, este cilindric, mai îngustat către bază, plin și ceva vâscos, de culoare închis galbenă, cu fibre longitudinale galben-maronii sau arămii. În tinerețe are o cortină, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și picior. Mai departe este prevăzut cu un inel fugace.
Carnea: este groasă, rezistentă, în picior ușor vâscoasă, și de culoare șofrănie, fiind în domeniul bazei mai întâi de un galben-auriu care devine în vârstă roșiatic. Ea nu se decolorează după tăiere. Mirosul este aproape imperceptibil, gustul plăcut și dulceag. Se recomandă îndepărtată cuticulei imediat după cules, dacă este unsuroasă din cauza vremii umede.^[5]^[6]
Caracteristici microscopice: are spori gălbui până gri-galbeni, netezi, hialini (translucizi), lunguieți-fusiformi sau alungit elipsoidali, cu o mărime de (16) 17-(20) 23 × 6-8 microni. Pulberea lor este închis brun-măslinie, aproape negricioasă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 50-55 x 8-10 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) cilindrice cu pedicul măsoară 100-130 x 15-17 microni.^[11]
Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează cu Hidroxid de amoniu violet, cu Hidroxid de potasiu brun-negricios, cu sulfat de fier maro și cu tinctură de Guaiacum imediat purpuriu.^[12]

Chr. rutilus, lamele și picior
Chr. rutilus, secțiune longitudinală
Chr. rutilus tânăr
Chr. rutilus bătrâni

Confuzii

Specia poate fi confundată de exemplu cu Chroogomphus helveticus sin. Gomphidius helveticus (comestibil),^[13]Gomphidius glutinosus (comestibil),^[14] Gomphidius gracilis, comestibil, (ceva mai mic, colorit rozaliu, cuticulă unsuroasă, se dezvoltă sub larici),^[15] Gomphidius helveticus sin. Chroogomphus helveticus sin. Gomphidius helveticus (comestibil),^[16] Gomphidius maculatus (comestibil)^[17] sau Gomphidius roseus (comestibil).^[18]

De sus, buretele poate fi confundat și cu Suillus grevillei, comestibil (are tuburi, pori precum în tinerețe o manșetă largă, galben roșiatic până brun-roșiatic, crește sub larici)^[19] sau cu Suillus luteus, comestibil (și el are tuburi și pori precum o manșetă largă, se dezvoltă sub pini).^[20]

Fatală este confuzia posibilă cu posibilul mortal Paxillus involutus.^[21]

Specii asemănătoare în imagini

Chroogomphus sin. Gomphidius helveticus
Gomphidius glutinosus
Gomphidius gracilis
Gomphidius maculatus

Gomphidius roseus
!!!Paxillus-involutus!!!
Suillus grevillei
Suillus luteus

Valorificare

Chroogomphus rutilus este o ciupercă comestibilă de calitate mediocră. El poate fi pregătit în bucătărie la fel ca bălușca molidului.

Note

^ Index Fungorum
^ Mycobank
^ Denumire RO 1
^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 532, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 27, 98-99, ISBN 3-426-00312-0
^ Carolus Linnaeus: „Species Plantarum”, vol. II, Editura Laurentii Salvii, Holmiae Stochholm) 1753, p. 1173
^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 24, tab. 55 vol. 3-4
^ William Murrill: „Chroogomphus rutilus”, în: „Mycologia”, vol. 56, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1964, p. 543
^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1058
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p./tab. 673
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 84, ISBN 3-85502-0450
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 472-473, ISBN 88-85013-46-5
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 2, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 526-527, ISBN 3-405-12116-7
^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 20, ISBN 978-3-8427-0483-1
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0

Bibliografie

Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
Ettore Bielli: „Funghi. Conoscere, riconoscere e ricercare tutte le specie di funghi più diffuse”, Editura De Agostini, Novara 2012, ISBN: 978-88418-7695-4
Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
Aurel Dermek: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura Arco Pub., Londra 1985, ISBN: 978-06680-6304-3
Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3
Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 87, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0

Legături externe

Materiale media legate de Bălușcă purpurie la Wikimedia Commons
Bălușcă purpurie, film

[1] Index Fungorum

[2] Mycobank

[3] Denumire RO 1

[4] Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 532, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2

[Cetto_1-5] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7

[Zeitlmayr-6] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 27, 98-99, ISBN 3-426-00312-0

[7] Carolus Linnaeus: „Species Plantarum”, vol. II, Editura Laurentii Salvii, Holmiae Stochholm) 1753, p. 1173

[8] Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 24, tab. 55 vol. 3-4

[9] William Murrill: „Chroogomphus rutilus”, în: „Mycologia”, vol. 56, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1964, p. 543

[10] Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1058

[11] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p./tab. 673

[12] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 84, ISBN 3-85502-0450

[13] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7

[14] [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7

[15] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 472-473, ISBN 88-85013-46-5

[16] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7

[17] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 2, ISBN 3-405-12116-7

[18] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0

[19] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 526-527, ISBN 3-405-12116-7

[20] Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 20, ISBN 978-3-8427-0483-1

[21] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]