Bătălia de la Brașov (1916)

Bătălia de la Brașov
Parte din Participarea României la Primul Război Mondial
1916 - Soldati romani morti in lupta de la Bartolomeu - foto din revista La Grande Guerre.png
„Tranșeea Morții” de la Bartolomeu
Informații generale
Perioadă 24 septembrie/7 octombrie 1916 - 25 septembrie/8 octombrie 1916
Loc Brașov - România
Rezultat victoria forțelor Puterilor Centrale
Modificări teritoriale Transilvania
Beligeranți
Flag of Romania.svg România Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Imperiul austro-ungar

Flag of the German Empire.svg Germania

Conducători
Flag of Romania.svg General de divizie Grigore Crăiniceanu Flag of the German Empire.svg Erich von Falkenhayn

Flag of the German Empire.svg Curt von Morgen

Pentru alte sensuri, vedeți Bătălia de la Brașov.

Bătălia de la Brașov s-a desfășurat între 24 septembrie/7 octombrie 1916 - 25 septembrie/8 octombrie 1916, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane.

Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale.

Contextul operativ strategicModificare

 
Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916

Bătălia de la Brașov a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.[1]:pp.472-473

Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe”.[2]:p.105 În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați.[2]:pp.105-132

Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile”.[3]:p.391

Forțe participanteModificare

Dispozitivul forțelor româneModificare

Dispozitivul forțelor germaneModificare

ComandanțiModificare

 
Grigore Crăiniceanu

Comandanți româniModificare

Comandant al Armatei a 2-a

Comandanți de divizie

 
Erich von Falkenhayn

Comandanți ai Puterilor CentraleModificare

Comandant al Armatei a 9-a germane

Comandant al Corpului I Rezervă german

Comandanți de divizie

Planurile de operațiiModificare

Desfășurarea acțiunilor militareModificare

 
Desfășurarea acțiunilor militare

După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului Armatei a 2-a române, care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot teritoriul dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia de la Brașov, desfășurată între 24-25 septembrie (7-8 octombrie) 1916.[1]:pp 447-450

Prima zi a bătăliei pentru Brașov (24 septembrie / 7 octombrie 1916) s-a desfășurat cu intensitate maximă în partea de sud-vest a Țării Bârsei. În ciuda eforturilor trupelor inamice, rezistența română nu a putut fi învinsă. Singurele progrese înregistrate de către trupele germane și austro-ungare au fost ocuparea orașului Codlea și de acolo extinderea controlului asupra Râșnovului. În același timp, în centrul teatrului de operații, armatele austro-ungare au reușit să forțeze retragerea soldaților români de pe înălțimea Stejeriș din apropierea Brașovului, importantă pentru asigurarea superiorității artileriei. Atacul principal asupra Brașovului a fost lansat de către trupele germane, dar care nu au reușit, nici ele, să înainteze, datorită rezistenței trupelor române.[4]

În cea de-a doua zi a bătăliei (25 septembrie / 8 octombrie 1916), luptele s-au extins pe întregul front din zona Brașovului. Manevrele de învăluire a armatei române de către trupele germane din nordul teatrului de operațiuni au eșuat, românii părăsind însă pozițiile întărite din Zărnești și retrăgându-se la sud de Bran. Ostilitățile au continuat în sectorul nordic al frontului pe durata întregii zile, constând în atacuri și contraatacuri de o parte și de cealaltă. Avantajul trupelor germane, în special în ceea ce privea numărul și tipul artileriei utilizate (tunuri cu încărcare rapidă), a permis ca atacurile repetate ale forțelor române să fie respinse.[5]

Numărul mare de victime, dublat de distrugerile suferite de artileria română, au permis concentrarea atacului austro-ungar dinspre dealul Stejeriș. Presiunea asupra forțelor române a fost tot mai mare și ca urmare a unui nou atac lansat de trupele proaspăt sosite pe front (Corpul I Rezervă german condus de generalul Curt von Morgen).[4]

În acest cadru s-a desfășurat și tristul episod al luptelor de la gara Bartolomeu unde o companie română a fost încercuită și nimicită de trupele germane.[3]

Deși raportul de forțe nu era unul foarte defavorabil, comandantul Armatei a 2-a, generalul Grigore Crăiniceanu a intrat în panică și a dat ordin de „retragere în marș forțat”. Ca urmare, forțele române au fost nevoite să evacueze Brașovul și să se retragă pe vechea frontieră.[3]:pp 291-298

Acest fapt a impus ca și Armata de Nord să renunțe la teritoriul eliberat, astfel că ambele armate s-au găsit, la sfârșitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916.[1]:p. 450

Rezultate și urmăriModificare

Generalului Crăiniceanu i s-a luat comanda Armatei a 2-a și numai prietenia cu Ionel Brătianu l-a salvat de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general a consemnat: „... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu”.[6]:pp 124-125

NoteModificare

  1. ^ a b c ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  2. ^ a b Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  3. ^ a b c Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  4. ^ a b „Bătălia de la Brașov (7 – 8 octombrie 1916)”. enciclopediaromaniei.ro. Accesat în . 
  5. ^ Marcu, George (coord.); Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor; Editura Meronia, București, 2011
  6. ^ General Radu R. Rosetti, Mărturisiri, (1914-1919), Editura Modelism, București, 1997

BibliografieModificare

  • von Falkenhayn, Erich; Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel); Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi șiModificare