Deschide meniul principal

Babele, Ismail

localitate în comuna Babele, raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina
Babele
Озерне  (ucraineană)
—  Sat  —
Babele
Babele
Babele se află în Regiunea Odesa
Babele
Babele
Babele (Regiunea Odesa)
Poziția geografică
Babele se află în Ucraina
Babele
Babele
Babele (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 45°24′18″N 28°40′41″E45°24′18″N 28°40′41″E

ȚarăFlag of Ukraine.svg Ucraina
RegiuneFlag of Odesa Oblast.svg Odesa
RaionIzmayil Raion flag.svg Ismail

Cod KOATUU5122084801

Suprafață
 - Totalkm²
Altitudine34 m.d.m.

Populație (2001)
 - Total5370 locuitori
 - Densitate0 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal68660
Prefix telefonic4841

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Babele, în trecut General Al. Averescu (în rusă Озёрное, transliterat: Oziornoe, în ucraineană Озерне, transliterat: Ozerne) este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are 5,370 locuitori, preponderent români . În prezent, este cea mai mare localitate din sudul Basarabiei în care se vorbește predominant limba română.

Satul este situat la o altitudine de 36 metri, în partea nord-estică a raionului Ismail, pe malul estic al lacului Ialpug. El se află la o distanță de 20 km nord-est de centrul raional Ismail. În perioada interbelică, satul a purtat denumirea de General Al. Averescu.

Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Babele (în ucraineană Бабель), în acel an el fiind redenumit Ozerne. De această comună depinde administrativ satul Novoozerne.

Cuprins

IstoricModificare

Satul Babele a fost fondat în anul 1774, după ce prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, țăranilor moldoveni din ținutul aflat încă Imperiul Otoman li s-a permis să-și întemeieze sate noi. Satul a fost ridicat pe malul Lacului Ialpug. Denumirea satului provine din limba arabă, cuvântul „Bab” însemnând „ogradă”, iar „Bel”, „poartă”.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe , între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806–1812, Rusia a anexat aceste teritorii otomane dintre Dunăre și Marea Neagră, împreună cu estul Moldovei, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.[1])

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Babile făcea parte din Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail [2].

În primăvara anului 1851 a început construcția bisericii din sat, care a fost sfințită la data de 22 mai 1864. În 1856, învățătorul Constantin Averescu a înființat aici o școală românească [3].

În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, sute de săteni și-au pierdut pământurile, fiind obligați să le vândă pe prețuri mici. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Babele a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.310 locuitori din sat, 3.291 erau români (99.43%), 16 ruși (0.49%) și 3 evrei. [4]

În perioada interbelică, satul a purtat denumirea de General Al. Averescu. În 1926 a fost înființată aici o școală de 7 clase care a fost transformată în școală medie în 1967. În anul 1938 a fost construit aici și dat în folosință un cămin cultural.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene [5].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În război au luptat 284 săteni, 120 dintre ei murind pe front.

În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Babele în cea de Ozerne („Ozer” în limba rusă înseamnă „lac"). În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa.

Începând din anul 1991, satul Babele face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 5.370 locuitori, preponderent români (moldoveni).

În anul 1998, președintele României, Emil Constantinescu, a efectuat o vizită oficială în Bugeac, la Babele, Ismail și Reni.

EconomieModificare

Locuitorii satului Babele se ocupă în principal cu agricultura. De asemenea, funcționează în sat o fabrică de conserve. [6]

CulturăModificare

Școala din localitate este cu predare în limba română și are peste 1.000 de elevi. [7].

PersonalitățiModificare

  • Moise Pacu (1853-1941) - profesor, doctor în drept, autor de manuale, senator de Galați
  • Alexandru Averescu (1859-1938) - mareșal al Armatei Române, ministrul afacerilor externe (1918), ministrul apărării naționale (1906-1909), prim-ministrul României (1918, 1920-1921, 1926-1927). Era fiul învățătorului din sat și director al școlii, Constantin Averescu.
  • Nicolae Ghibu (n. 1936) - regizor de film din Republica Moldova
  • Nicolae Petrică (n. 1944) - general de brigadă din Republica Moldova
  • Sergiu Finiti (n. 1952) - actor și interpret de muzică folk din Republica Moldova
  • Eugen Tomac (n. 1981) - politician, istoric și jurnalist român, redactor al revistei de cultură istorică "Magazin istoric", profesor de istorie la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni, secretar de stat pentru relațiile cu românii de pretutindeni

DemografieModificare



 

Componența lingvistică a localității Ozerne

     Română (95,66%)

     Rusă (1,3%)

     Romani (1,28%)

     Alte limbi (1,34%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Ozerne era vorbitoare de română (95,66%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,3%) și romani (1,28%).[8]

1930: 3.310 (recensământ)
2001: 5.370 (recensământ)

Obiective turisticeModificare

NoteModificare

  1. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  2. ^ Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)
  3. ^ Jurnalul Național, 9 martie 2009 - Reporter în Basarabia de Sud: Eroul de la Mărăști îi înspăimântă pe ucraineni
  4. ^ Rezultatele recensământului din 1930 în județul Ismail
  5. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  6. ^ Озерное în Istoria orașelor și satelor din RSS Ucraineană, Vol. "Regiunea Odesa" (Kiev, 1969), p. 460
  7. ^ Jurnalul Național, 26 februarie 2009 - Reporter în Basarabia de Sud. Babele, un sat românesc din Bugeac
  8. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 

Legături externeModificare