Baia de Arieș
Baia de Arieș, în trecut Ofenbaia, Baia (în maghiară Aranyosbánya, Offenbánya, Kupecbánya, în dialectul săsesc Offera, în germană Offenburg, Umberg, Onimberg, Schwendburg, Schwend, Schlossburg), este un oraș în județul Alba, Transilvania, România, format din localitatea componentă Baia de Arieș (reședința), și din satele Brăzești, Cioara de Sus, Muncelu, Sartăș și Simulești. Are o populație de 3461 de locuitori (2011). În perioada 2008–2012, primarul orașului a fost Gheorghe Bora.
Baia de Arieș | |
Aranyosbánya Offenburg | |
— oraș — | |
Localizarea orașului pe harta României | |
Localizarea orașului pe harta județului Alba | |
Coordonate: 46°22′46″N 23°16′47″E / 46.37944°N 23.27972°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Alba |
SIRUTA | 2915 |
Atestare documentară | 1308 |
Reședință | Baia de Arieș[*] |
Localități componente | Baia de Arieș[*] , Brăzești, Cioara de Sus, Muncelu, Sartăș, Simulești |
Guvernare | |
- Primar | Dup Marius-Daniel[*][1] (AUR, iunie 2024) |
Suprafață | |
- Total | 79,67 km² |
Altitudine | 582 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 3.035 locuitori |
- Densitate | 62,5 loc./km² |
Fus orar | UTC+2 |
Cod poștal | 515300 |
Prezență online | |
site web oficial GeoNames | |
Localizarea în cadrul județului | |
Baia de Arieș pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 122) | |
Modifică date / text |
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 122), localitatea apare sub numele de Offenbánya.
Istoric
modificareLa Baia de Arieș, aurul a fost exploatat de primii coloniști sași. Dezvoltarea zonei a depins exclusiv de industria mineritului. În anul 1325, Regele Carol Robert a instituit un privilegiu asupra domeniului minier de la Baia de Arieș, pe care l-a concesionat acelor coloniști sași, care înființaseră orașul Civitas Ovounberg.
Mineritul din Baia de Arieș a cunoscut nu doar perioade înfloritoare, ci și momente de restriște, atunci când filoanele bogate erau epuizate, fără să fi apărut altele noi. Judele, cetățenii jurați și toți locuitorii din Offenbanya (denumirea localității în 1437) cereau printr-un memoriu la Camera din Sibiu, pentru ei și pentru ușurarea minerilor, un ajutor de 1.000 de florini, semn că mineritul era atunci în scădere.
Fosta exploatare minieră nu mai funcționează, singurele construcții încă existente fiind clădirile atelierului mecanic și al birourilor, care aparțin lichidatorului fostei întreprinderi miniere.[2] Spațiul se află acum în posesia unei firme de construcții, Constructor Gavela SRL Oradea, care se ocupă cu investiția închiderii și ecologizării minei din Baia de Arieș.
În perioada interbelică a fost sediul unei plăși din județul Turda.
Decizia și motivarea închiderii multor mine din Romȃnia s-a făcut prin Hotărȃrea nr. 615 din 21 aprilie 2004 a guvernului, de aprobare a strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.411 din 7 mai 2004.
Demografie
modificareConform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Baia de Arieș se ridică la 3.035 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.461 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,37%), iar pentru 8,3% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,08%), iar pentru 8,5% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
modificareOrașul Baia de Arieș este administrat de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Dup Marius-Daniel[*] , de la Alianța pentru Unirea Românilor, este în funcție din iunie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Alianța pentru Unirea Românilor | 6 | |||||||
Partidul Național Liberal | 3 | |||||||
Partidul Social Democrat | 3 | |||||||
Forța Dreptei | 1 |
Transporturi
modificareLocalitatea este deservită de o stație de cale ferată a Mocăniței (în prezent inactivă). Gara Baia de Arieș este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod: AB-II-m-B-20914.06).
Obiective turistice
modificare- Biserica „Învierea Domnului” din anul 1769, înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba,[7] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
- Fagul Împăratului: se află pe malul drept al Arieșului, în amonte de Baia de Arieș, lângă satul Muncelu. Prezintă un frunziș marcescent (frunziș care se usucă, dar rămâne pe arbori în timpul iernii). Frunzele iau toamna o culoare brună.
Mănăstirea Muncelu
modificareMănăstirea Martirii Neamului - Muncelu este un așezământ monahal ortodox de călugărițe din România situată în satul Muncelu, județul Alba, având hramul „Toți Sfinții români”, ce aparține canonic de Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba-Iuliei, Protopopiatul Câmpeni. Binecuvântarea arhierească pentru înființarea unei mănăstiri la Baia de Arieș a fost oferită la 28 decembrie 1928 de către Nicolae (Ivan) al Clujului. Piatra de temelie a fost pusă în 1946 de către episcopul Nicolae (Colan) al Clujului, dar la 8 august 1948 lucrările de construcție au fost stopate.[8][9]
Viața monahală a fost reluată în 1993. Din 1998 au fost operate ample extinderi. În vecinătatea bisericii de lemn s-a ridicat o biserică de zid, în stil neo-bizantin, care se remarcă prin cele trei abside semicirculare și turnul cilindric flancat de coloane. Corpul de chilii, cu pridvorul desfășurat pe toată lungimea sa, mărginește latura de sud-vest a bisericii.[8][9]
Galerie de imagini
modificareAcest articol sau secțiune conține o galerie de imagini diverse despre subiectul articolului. Manualul de stil cere ca, acolo unde este posibil, imaginile din galerii să fie plasate în corpul articolului pentru a ilustra conținutul acestuia. Asemenea galerii pot fi create și la Commons |
-
Primăria
(Piata Băii, nr. 1) -
Grupul Școlar
"Dr. Lazăr Chirilă"
(Str. 22 decembrie 1989, nr.41) -
Bustul lui Avram Iancu
(Piata Băii, nr. 1) -
Biserică-Ortodoxă
"Învierea Domnului"
(Strada Brazilor, nr. 3) -
Biserică-Romano-Catolică
-
Râul Arieș
-
Pod peste Râul Arieș
-
Baia de Arieș, panoramă.
-
Poza de pe Grosama
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Biroul Electoral Central
- ^ Ștefan Tomuș (). „Baia de Arieș, o localitate din Apuseni care trăia pe vremuri din minerit”. Ziarul de Apuseni. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf[nefuncțională]
- ^ a b Mănăstirea „Martirii Neamului - Muncelu”, pliant de prezentare, 2020
- ^ a b România - Harta mănăstirilor, Amco Press, 2000
Lectură suplimentară
modificare- Monografia comunei Baia de Arieș-Alba, Vasile Harda, Cornelia Mariana Giurgiu, Gheorghe Iancu, Cluj-Napoca, 1995
Legături externe
modificare- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
- hu Evoluția demografică a populației din județul Alba între anii 1850-2002 (autor: Varga E. Arpád) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în , la Wayback Machine.
- Dorin Timonea (20 iunie 2013). „FOTO Baia de Arieș, orașul cu șomaj de 60 la sută care trăiește din pensiile foștilor mineri”. Adevărul.
- Hotărȃrea nr. 615 din 21 aprilie 2004 de aprobare a strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010 (MONITORUL OFICIAL nr.411 din 7 mai 2004)