Balamutca, Zastavna
| Balamutca | |
| Баламутівка | |
| — Comună — | |
 | |
  Balamutca Balamutca (Regiunea Cernăuți) | |
 Balamutca Balamutca (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°31′48″N 26°36′36″E / 48.53000°N 26.61000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Zastavna |
| KOATUU | 7321580701 |
| Reședință | Balamutca |
| Componență | Balamutca |
| Altitudine | 229 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 1.786 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Balamutca, întâlnit și sub formele Balamutovca sau Palamutka sau Bălănești (între 1942-1944)[1] (în ucraineană Баламутівка, transliterat: Balamutivka) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,786 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).
Satul este situat la o altitudine de 229 metri, pe malul râului Nistru, în partea de est a raionului Zastavna.
Istorie modificare
Localitatea Balamutca a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei.
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[2]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Balamutca (cu denumirea rusificată de Balamutovca) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin [3]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn [4].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Balamutca a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [5].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Balamutca face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (2+1), reprezentând 0,17% din populație [6]. În prezent, satul are 1.786 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie modificare
Componența lingvistică a comunei Balamutca
Ucraineană (99,16%)
Alte limbi (0,84%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Balamutca era vorbitoare de ucraineană (99,16%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[7]
- 1930: 1.339 (recensământ)[8]
- 1989: 1.817 (recensământ)
- 2007: 1.786 (estimare)
Obiective turistice modificare
- Peștera Balamutivska - se află pe malul drept al Nistrului, lângă satul Balamutca; este una dintre cele mai renumite peșteri din Bucovina, fiind un monument național de importanță geologică. Aici au fost descoperite picturi pe pereți datând din mezolitic (cu aproximativ 2.000 ani în urmă), picturi care reflectă credințele oamenilor din Epoca de Piatră. Lungimea părții explorate este de 114 metri. Au fost descoperite interesante formațiuni de ghips pe pereții grotei [9].
- Biserica de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" - construită în anul 1892 [10]
Note modificare
- ^ Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Întocmit după textele oficiale, Volumul 30,Partea 1
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Turism în raionul Zastavna”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Biserica de lemn din Balamutca
Legături externe modificare
- Imagini din Balamutca[nefuncțională]
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți