Balamutca, Zastavna

Coordonate: 48°31′48″N 26°36′36″E ({{PAGENAME}}) / 48.53000°N 26.61000°E
Balamutca
Баламутівка
— Comună —

Balamutca Balamutca (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Balamutca Balamutca (Ucraina) Poziția geografică

Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Zastavna

KOATUU	7321580701

Reședință	Balamutca
Componență	Balamutca

Altitudine	229 m.d.m.

Populație (2007)
- Total	1.786 locuitori

Fus orar	UTC+2

Prezență online

Modifică date / text

Balamutca, întâlnit și sub formele Balamutovca sau Palamutka sau Bălănești (între 1942-1944)^[1] (în ucraineană Баламутівка, transliterat: Balamutivka) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,786 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).

Satul este situat la o altitudine de 229 metri, pe malul râului Nistru, în partea de est a raionului Zastavna.

Istorie

Localitatea Balamutca a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[2]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Balamutca (cu denumirea rusificată de Balamutovca) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin ^[3]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn ^[4].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Balamutca a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[5].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Balamutca face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (2+1), reprezentând 0,17% din populație ^[6]. În prezent, satul are 1.786 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a comunei Balamutca

Ucraineană (99,16%)

Alte limbi (0,84%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Balamutca era vorbitoare de ucraineană (99,16%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.^[7]

1930: 1.339 (recensământ)^[8]

1989: 1.817 (recensământ)

2007: 1.786 (estimare)

Obiective turistice

Peștera Balamutivska - se află pe malul drept al Nistrului, lângă satul Balamutca; este una dintre cele mai renumite peșteri din Bucovina, fiind un monument național de importanță geologică. Aici au fost descoperite picturi pe pereți datând din mezolitic (cu aproximativ 2.000 ani în urmă), picturi care reflectă credințele oamenilor din Epoca de Piatră. Lungimea părții explorate este de 114 metri. Au fost descoperite interesante formațiuni de ghips pe pereții grotei ^[9].
Biserica de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" - construită în anul 1892 ^[10]

Note

^ Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Întocmit după textele oficiale, Volumul 30,Partea 1
^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 4 mai 2009.
^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 4 mai 2009.
^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
^ „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 4 mai 2009.
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.
^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 20 iulie 2011. Accesat în 23 mai 2009.
^ „Turism în raionul Zastavna”. Arhivat din original la 24 august 2007. Accesat în 31 august 2013.
^ Biserica de lemn din Balamutca

Legături externe

Imagini din Balamutca^{[nefuncțională]}
Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
Românii din Cernăuți

[1] Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Întocmit după textele oficiale, Volumul 30,Partea 1

[2] Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563

[3] „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 4 mai 2009.

[4] „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 4 mai 2009.

[5] Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353

[6] „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 4 mai 2009.

[populatie_ucraina_2001-7] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

[8] „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 20 iulie 2011. Accesat în 23 mai 2009.

[9] „Turism în raionul Zastavna”. Arhivat din original la 24 august 2007. Accesat în 31 august 2013.

[10] Biserica de lemn din Balamutca

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]