Benzodiazepină
| Benzodiazepină | |
 Structura chimică generală a benzodiazepinelor: „R” reprezintă locațiile generale ale catenelor laterale, care conferă fiecărei substanțe medicamentoase caracterele proprii | |
| Identificare | |
|---|---|
| UNII | M0Q7802G2B  |
| Date farmacocinetice | |
| Țintă biologică | receptorul GABAA |
Benzodiazepinele reprezintă o clasă de medicamente psihotrope (psihoactive) în a căror structură chimică este prezent un nucleu benzenic fuzionat cu un nucleu de diazepină. Aparțin unei categorii de medicamente cunoscute ca și tranchilizante minore (anxiolitice).[1] Primul medicament de acest gen, clordiazepoxidul („Librium”), a fost descoperit accidental de către Leo Sternbach în 1955, și a devenit disponibil în 1960. Începând cu 1963, Hoffmann–La Roche a pus pe piață și diazepamul („Valium”), una dintre cele mai cunoscute și folosite benzodiazepine.[2] În 1977, benzodiazepinele erau cele mai prescrise medicamente la nivel global.[3]
Câteva benzodiazepine comune sunt: alprazolamul (Xanax), diazepamul (Valium), lorazepamul (Anxiar), bromazepamul, midazolamul, tetrazepamul.
Utilizări medicaleModificare
Sunt utilizate pentru tratarea unei mari varietăți de condiții medicale, precum crizele epileptice, dependența de alcool, anxietate, panică, agitație și insomnie. Majoritatea sunt administrate orale, dar există și posibilitatea de a fi administrate intravenos, intramuscular sau rectal (prin supozitoare).[4]:189 În general, benzodiazepinele sunt bine tolerate de către pacienți și dau rezultate destul de bune pe termen scurt.[5][6]
FarmacologieModificare
Benzodiazepinele au efect asupra neurotransmițătorilor pentru acidul gama-aminobutiric (GABA) din receptorii membranari de tipul GABAA receptor, ceea ce rezultă în acțiunea deprimantă asupra sistemului nervos central.[7] Astfel, ele sunt: sedative, hipnotice (induc, produc sau ajută la menținerea somnului), anxiolitice (anti-anxietate), anticonvulsivante (antiepileptice) și miorelaxante. Doze mărite a benzodiazepinelor pot cauza amnezie anterogradă și disociere.[8][9]
ChimieModificare
ReferințeModificare
- ^ Goldberg, Raymond (). Drugs Across the Spectrum (în engleză). Cengage Learning. p. 195. ISBN 9781111782009.
- ^ Shorter E (). „Benzodiazepines”. A Historical Dictionary of Psychiatry. Oxford University Press. pp. 41–2. ISBN 0-19-517668-5.
- ^ Treating Alcohol and Drug Problems in Psychotherapy Practice Doing What Works. New York: Guilford Publications. . p. 47. ISBN 9781462504381.
- ^ Royal Pharmaceutical Society of Great Britain (). British National Formulary (BNF 57). BMJ Group and RPS Publishing. ISBN 978-0-85369-845-6.
- ^ Perugi G, Frare F, Toni C (). „Diagnosis and treatment of agoraphobia with panic disorder”. CNS Drugs. 21 (9): 741–64. doi:10.2165/00023210-200721090-00004. PMID 17696574.
- ^ Tesar GE (mai 1990). „High-potency benzodiazepines for short-term management of panic disorder: the U.S. experience”. The Journal of Clinical Psychiatry. 51 Suppl (Suppl): 4–10; discussion 50–3. PMID 1970816.
- ^ „Benzodiazepine”, Sfatulmedicului.ro, accesat în
- ^ Page C, Michael C, Sutter M, Walker M, Hoffman BB (). Integrated Pharmacology (ed. 2nd). C.V. Mosby. ISBN 978-0-7234-3221-0.
- ^ Olkkola KT, Ahonen J (). „Midazolam and other benzodiazepines”. Handbook of Experimental Pharmacology. Handbook of Experimental Pharmacology. 182 (182): 335–60. doi:10.1007/978-3-540-74806-9_16. ISBN 978-3-540-72813-9. PMID 18175099.