Turneul final a avut 32 de echipe, inclusiv țara gazdă, formatul final menținându-se ca la turneul precedent. Acesta a fost primul turneu care a avut loc în Europa de Est.[1][2][3]
Rusia celebrând câștigarea găzduirii pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 2018.
Alegerea gazdei a început în ianuarie 2009, iar asociațiile de fotbal au avut timp până în 2 februarie 2009 să-și exprime interesul.[4] Inițial, nouă țări au dorit să găzduiască turneul din 2018, dar Mexic s-a retras,[5] iar Indonezia a fost eliminată din cauză că nu a trimis o scrisoare la timp către FIFA.[6] În timpul alegerilor, cele trei națiuni non-UEFA rămase (Australia, Japonia și Statele Unite) s-au retras din a găzdui evenimentul, iar națiunile UEFA au fost retrase pentru turneul din 2022. Într-un final, au mai rămas doar patru locuri: Anglia, Rusia, Olanda/Belgia și Spania/Portugalia.
Cei douăzeci și doi de membri ai comitetului executiv FIFA de la Zürich au hotărât ca pe 2 decembrie 2010 să se aleagă țara gazdă.[7] Rusia a câștigat găzduirea în runda a doua de votare. Pe locul doi a ieșit urna Spania/Portugalia, iar pe locul trei, Belgia/Olanda. Șansa Angliei de a găzdui a doua oară turneul a cedat din prima încercare.[8]
Tragerea la sorți a preliminariilor a avut loc la Palatul Konstantinovski
Toate naționalele federațiilor membre FIFA (209 în martie 2013) au fost eligibile pentru calificare. Myanmar (Birmania) a câștigat apelul făcut la FIFA și a putut juca meciurile de acasă pe teren propriu (după ce le-a fost interzis să facă acest lucru din cauza fanilor care au produs probleme în meciul de calificare de la Campionatul Mondial de Fotbal din 2014 împotriva Omanului.[9]Rusia s-a calificat automat, ca gazdă.
Tragerea la sorți a avut loc la 1 decembrie 2017, ora 18:00, ora Moscovei, în Palatul de Stat Kremlin din Moscova.[12][13] Cele 32 de echipe au fost repartizate aleator în opt grupe de câte patru.
Fiecare echipă trebuie să numească mai întâi o echipă preliminară de 30 de jucători. Din echipa preliminară, echipa trebuie să numească o echipă finală de 23 de jucători (trei dintre ei trebuie să fie portari) până la termenul limită al FIFA. Jucătorii din echipa finală pot fi înlocuiți din cauza unei vătămări grave până la 24 de ore înainte de începerea primului meci al echipei, unde jucătorii de înlocuire nu trebuie să fie în echipa preliminară. [14]
În octombrie 2013, președintele UEFA, Michel Platini, a propus ca pentru turneul din 2018 să se califice 40 de echipe, nu doar 32. Formatul ar fi fost la fel, doar că grupele ar fi fost de cinci echipe, nu de patru.[15] Acesta a fost răspunsul pentru președintele FIFA, Sepp Blatter, care a declarat că Asia și Africa ar trebui să aibă mai multe locuri.[16] Cu toate acestea, secretarul general, Jérôme Valcke, a spus că această expansiune este puțin probabilă, în timp ce prim-ministrul Rusiei pentru sporturi, Vitaly Mutko, a spus că Rusia se pregătește să găzduiască un turneu cu 32 de echipe.[17][18]
Rusia a propus următoarele orașe-gazdă: Ekaterinburg, Iaroslavl, Kaliningrad, Kazan, Krasnodar, Moscova, Nijni Novgorod, Rostov, Sankt Petersburg, Samara, Saransk, Soci și Volgograd.[19] Toate orașele fac parte sau sunt aproape de Rusia europeană pentru a reduce timpul de călătorie pentru echipele participante. Comisia de votare a declarat că: "Echipa rusă a propus 13 orașe și 16 stadioane, cu toate că acestea depășeau cu mult cererile minime ale FIFA. Trei din cele 16 stadioane vor fi renovate, iar cele 13 rămase vor fi reconstruite."
În octombrie 2011, Rusia a scăzut numărul stadioanelor de la 16 la 14. Construirea propusului stadion din Podolsk, Moscova, a fost anulată de guvernul local.[20]
Lista stadioanelor finale a fost anunțată pe 29 septembrie 2012. Numărul orașelor a fost redus la 11, iar numărul stadioanelor la 12, de vreme ce Krasnodar și Yaroslavl au fost tăiate de pe acea listă.[21]
Sepp Blatter a declarat în iulie 2014 că numărul stadioanelor ar putea scădea de la 12 la 10. Cu toate acestea, el a mai declarat: "Nu vom fi din nou în aceeași situație ca cea din Africa de Sud, atunci când s-a pus problema că nu vom mai avea ce să facem cu stadioanele construite".[22]
Țările concurente sunt împărțite în opt grupe de câte patru echipe (grupuri de la A la H). Echipele din fiecare grupă joacă unele cu altele într-un turneu round-robin. Pentru o victorie se acordă 3 puncte echipei câștigătoare și pentru egal se acordă câte 1 punct fiecărei echipe. După terminarea meciurilor, primele două echipe din fiecare grupă avansează în runda eliminatorie (runda optimilor).
^Înțelegerea dintre FIFA și SportsMax are acoperire în 24 de țări: Antigua & Barbuda, Anguilla, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, Bermuda, Bonaire, Cuba, Curaçao, Dominica, Grenada, Guyana, Haiti, Insulele Virgine Americane, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Jamaica, Montserrat, Republica Dominicană, Sf. Lucia, Sf. Cristofor & Nevis, Sf. Vincențiu & Grenadine, Surinam.
^Înțelegerea dintre FIFA și EBU are acoperire în 37 de țări: Albania, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Elveția, Estonia, Georgia, Irlanda, Islanda, Israel, Kazahstan, Kosovo, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina și Ungaria.
^Înțelegerea dintre FIFA și SBS are acoperire în toate țările din Oceania în afară de Noua Zeelandă.
^Înțelegerea dintre FIFA și beIN Sports Arabia are acoperire în 21 de țări: Algeria (ENTV), Arabia Saudită, Bahrain, Comore, Djibouti, Egipt, Iordania, Irak, Iran (IRIB), Kuwait, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia, Sudan și Tunisia.