Castru

fortificații sau terenuri rezervate sau construite pentru a fi utilizate ca o poziție militară defensivă
(Redirecționat de la Castru roman)
Acest articol se referă la fortificații celtice sau romane.
Pentru alte sensuri, vedeți Castru (dezambiguizare).

Castrul (latină castrum, plural castra) reprezintă un complex de clădiri și/sau teren împrejmuit utilizat(e) ca o poziție militară defensivă.

Vedere panoramică a castrului roman Biriciana reconstruit.
Planul unui castru roman rectangular:
1 Praetorium
2 Via Praetoria
3 Via Principalis
4 Poarta Principalis Dextra
5 Poarta Praetoria (poarta principală)
6 Poarta Principalis Sinistra
7 Poarta Decumana (poarta secundară)
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM


La origine el era o fortificație celtică de formă rotundă, construită pe vârful unui deal.

În epoca romană termenul a fost folosit pentru a indica taberele militare fortificate care aveau de obicei formă dreptunghiulară, un exemplu fiind Arutela. Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de mici dimensiuni, care erau de obicei, dar nu întotdeauna, ocupate de unități auxiliare și utilizate ca baze logistice pentru legiunile romane, după cum explică Vegetius.

În epoca medievală termenul a fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în special cele construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de castru medieval este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți.

În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul praesidium, însemnând „post de gardă” sau „garnizoană”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriană, precum și în limba latină, și probabil că provine din limba proto-indo-europeană.

În limba greacă termenii stratopedon („tabăra armatei”) și phrourion („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau castellum-ul roman.

În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort roman”, „fortăreață romană” și „cetate romană”. Termenii „fortăreață romană” și „cetate romană” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cel de la Dinogetia.

În limba engleză termenii Roman fortress, Roman fort și Roman camp sunt frecvent utilizați pentru castrul sau castellum-ul roman. Cu toate acestea, convenția științifică preferă ca traducere pentru castru termenii „camp”, „marching camp” și „fortress”, și termenul „fort” ca traducere pentru castellum.

În limba germană pentru castru roman se folosește termenul Römisches Militärlager iar pentru castellum se folosește termenul Römisches Kastell.

Construcția

modificare
 
Ruinele castrului roman de la Turnu Severin

Un castru roman reconstruit aproape în întregime, astăzi muzeu, se poate vizita la Saalburg în apropierea limesului de lângă orașul Bad Homburg din Germania.

În Imperiul Roman, castra (forma de plural pentru castrum, castri, o fortificație) au fost taberele militare tipice ale romanilor. Aceste tabere erau construite întotdeauna după niște tipare stricte, având două două alei principale: "Cardus Maximus", care străbătea tabăra de la nord la sud, și "Decumanus Maximus", orientată de la est la vest, ele împărțind perimetrul în patru sferturi (cvartale). Cele două alei principale se terminau în dreptul a patru porți. Forumul era localizat la intersecția celor două alei principale, Cardus Maximus și Decumanus Maximus.

Restul aleilor secundare și construcțiile erau paralele cu aleile principale, modelul patrulaterelor fiind folosit și în construcția orașelor romane.

Vezi planul din dreapta.

Clasificare

modificare

În epoca romană castrele se clasificau astfel:

  • castra aestiva - tip de forturi sau tabere construite pentru a fi utilizate în timpul verii sau în regiuni cu climă caldă. [1]
  • castra hiberna - tip de forturi sau tabere construite pentru a fi utilizate în timpul iernii sau în regiuni cu climă rece. [1]
  • castra movere (română: castru de marș) - tabără provizorie, construită de o legiune în deplasare, la sfârșitul unei zile de marș. Militarii se opreau într-un loc deschis, săpau o groapă de jur-împrejur (fossa, agger, vallum - șanț, parapet, ridicătură de pământ) și instalau corturile, edificând un castru.[2]

Componență

modificare

Zone: Latera Praetorii, Praetentura, Retentura

Clădirea comandantului

modificare

Principia

Barăcile soldaților

modificare

Contubernium

Grânar și alte magazii

modificare

Horreum

Grajduri

modificare

Stabulae

Latrinae

Thermae

murus

Șanțuri de apărare

modificare

Vallum

Agger (cuvânt latin)

Piața centrală

modificare

Viața în castru

modificare

Viața de zi cu zi

modificare
Mâncarea
modificare

Locații

modificare

Multe orașe din Europa care la origine au fost tabere militare romane mai au vizibile urmele castrelor originale, așa de exeplu Castres în Franța sau Barcelona în Spania. Modelul a fost folosit de asemenea de spanioli în timpul colonizării Americii, care urmau regulile stricte ale monarhiei spaniole în domeniul fondării de noi orașe în Lumea Nouă.

Multe orașe din Anglia mai păstrează în numele lor rădăcina castra sau derivate ale acesteia: Lancaster, Chester și Manchester.

Arhitectura romană, preponderent din piatră, a adus Daciei cucerite castre militare ce străjuiau limesul extins al imperiului. În nucleul lui transilvănean existau așezări orășenești cu o planimetrie structurată octogonal, cu forumul la intersecția celor două străzi odonatoare, cu porți cu turnuri la intrarea în oraș: Alba-Iulia (Apulum), Turda (Potaissa), Cluj-Napoca (Napoca), Drobeta-Turnu Severin (Drobeta, în vecinătatea căreia se afla celebrul pod peste Dunăre, cu pilonii conservați, cunoscut ca Podul lui Traian, operă a arhitectului sirian Apolodor din Damasc, comandată de împăratul roman Traian).

Tipuri de castre [3]

modificare
  1. Castru de legiune (castre mari de tip standard):
    1. Castru mobil sau de marș
    2. Castru staționar
  2. Castru auxiliar (castre mai mici, de diferite dimensiuni):
    1. Castru pentru unitățile romane de cavalerie (sing. Ala, pl. Ale) (până la 6 ha, pentru 500–1.000 cavaleriști)
    2. Castru pentru cohorte (1,5 - 4 ha, pentru cca 480-1000 militari)
    3. Castru pentru cercetași (lat. exploratores) (6000 - 8000 m2, pentru cca 150 militari cercetași)
    4. Castru de mici dimensiuni (max. 300 m2, pentru 12-80 militari).
 
Baza germană (secțiunea norvegiană) din cadrul lagărului Marmal. Vezi liniile interne de gabionuri „HESCO”.

Bazele militare (sau lagăre) fortificate, asemănătoare castrelor, sunt încă de actualitate; un exemplu concret fiind baza militară Marmal din apropierea localității Mazar-e-Sharif, Afganistan. Forma bazei este dreptunghiulară iar zidurile fortificațiilor sunt realizate prin alipirea de gabionuri „HESCO” având rolul de a reduce și compartimenta efectele mortierelor și a armelor de foc. Un lucru deosebit la această bază militară îl constituie existența fossei (șanț) și a agger-ului (parapet) format prin depunearea materialului excavat interior; specific castrelor.

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Castru