Chișla-Salieva, Noua Suliță

Chișla-Salieva
Подвірне
—  Comună  —
Chișla-Salieva se află în Regiunea Cernăuți
Chișla-Salieva
Chișla-Salieva
Chișla-Salieva (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Chișla-Salieva se află în Ucraina
Chișla-Salieva
Chișla-Salieva
Chișla-Salieva (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°18′48″N 26°37′12″E ({{PAGENAME}}) / 48.31333°N 26.62000°E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionNoua Suliță

KOATUU7323085501

ReședințăChișla-Salieva
ComponențăChișla-Salieva

Altitudine168 m.d.m.

Populație (2007)
 - Total2.440 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal60363

Prezență online

Chișla-Salieva, întâlnit și sub forma Podvârna sau Chiselița-Nouă (între 1942-1944)[1](în ucraineană Подвірне, transliterat: Podvirne, în rusă Подворное, transliterat: Podvornoe) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 2,440 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 168 metri, în partea de est a raionului Noua Suliță, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova.

Istorie modificare

Localitatea Chișla-Salieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla lui Sali. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană. Câșla (care în limba rusă ar fi chișla) este un termen care se traduce prin tabără militară, denumirea satului traducându-se astfel ca Tabăra lui Sali.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[2]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chișla-Salieva (denumirea rusificată a localității Câșla lui Sali) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin [3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Chișla-Salieva face parte din raionul Noua Suliță al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 26 (0+26), reprezentând 1,02% din populație [5]. În prezent, satul are 2.440 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie modificare



 

Componența lingvistică a comunei Chișla-Salieva

     Ucraineană (97,58%)

     Română (1,27%)

     Rusă (1,07%)

     Alte limbi (0,04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Chișla-Salieva era vorbitoare de ucraineană (97,58%), existând în minoritate și vorbitori de română (1,27%) și rusă (1,07%).[6]


1930: 2.753 (recensământ)[7]
1989: 2.539 (recensământ)
2007: 2.440 (estimare)

Note modificare

  1. ^ Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Întocmit după textele oficiale, Volumul 30,Partea 1
  2. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  3. ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  5. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe modificare